ICCJ. Decizia nr. 3460/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3460/2010
Dosar nr. 3981/1/2010
Şedinţa publică din 21 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2509 din 14 decembrie 2009 a Tribunalului Comercial Mureş, s-a respins acţiunea reclamantului P.N.R., formulată în contradictoriu cu pârâta SC C.A. SA Târgu Mureş, pentru petitul având ca obiect obligaţia de a face, şi s-a disjuns petitul având ca obiect pretenţii, fiind stabilit în acest sens un nou termen.
În considerentele hotărârii atacate s-a reţinut că reclamantul a solicitat instanţei să dispună obligarea pârâtei la încheierea unui contract de furnizare/prestare servicii de apă-canal direct cu reclamantul, şi nu cu asociaţia de proprietari, precum şi restituirea taxelor plătite anterior, apreciind că pârâta încasează nejustificat costul citirii apometrelor, care este de altfel inclus în structura preţului de cost al metrului cub de apă.
Instanţa de fond a reţinut că în raport de art. 14 alin. (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare în municipiul Târgu Mureş, aprobat prin H.C.L.M. nr. 125/2006, anexa 7, şi art. 37 din acelaşi Regulament, pentru utilizatorii casnici ce locuiesc în condominiu (tip bloc de locuinţe cu mai multe scări sau tronsoane sau curţi comune), racordul va fi făcut pentru fiecare scară, tronson sau curte comună individual, şi că respectiv pârâta încheia contractele de prestare servicii specifice cu fiecare categorie de utilizator de apă potabilă, în funcţie de modul de utilizare a apei şi de tipul de habitat.
S-a reţinut şi că dispoziţiile H.C.L.M. nr. 125/2006 sunt conforme cu prevederile art. 3 din Legea nr. 13/2008, referitoare la limita de proprietate între instalaţiile aflate în proprietatea utilizatorului şi cele aflate în proprietatea operatorului de servicii, reprezentate de contorul de branşament, definit de contorul de apartament, aşa cum acesta este definit de art. 3 lit. j) din Legea nr. 241/2006.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 22 din 15 martie 2010, a respins apelul formulat de P.N.R., împotriva sentinţei nr. 2509 din 14 decembrie 2009, pronunţată de Tribunalul Comercial Mureş, în dosarul nr. 6294/320/2007.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma acestor considerente, precum şi din oficiu, în virtutea principiului devolutiv al prezentei căi de atac, Curtea a constatat următoarele:
După cum a indicat în apel reclamantul, instanţa de fond ar fi făcut o aplicare greşită a legii, respectiv că nu a constatat calitatea reclamantului de utilizator individual al serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare, în sensul dispoziţiilor art. 27 alin. (2) din Legea nr. 241/2006.
Or, în aceste, condiţii, este de observat că apartamentul proprietatea reclamantului este situat într-un imobil cu mai multe apartamente, respectiv un condominiu, caz în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 3 lit. j), u) şi v) din Legea nr. 241/2008, în raport de care se stabileşte implicit şi natura şi tipul de branşament pentru imobilele de natura celui deţinut de reclamant, Mai exact, imobilul deţinut de reclamant face parte din categoria acelora pentru care este nevoie de două aparate de măsurare pentru determinarea consumului individual de apă.
De remarcat este şi faptul că potrivit art. 27 alin. (2) din actul normativ precitat, legiuitorul a condiţionat îndeplinirea calităţii de utilizator individual, de îndeplinirea condiţiilor tehnice pentru delimitarea/separarea instalaţiilor între utilizatori, ceea ce în cauză nu este cazul.
Pe de altă parte, H.C.L. nr. 125/2006 nu a fost supusă controlului de legalitate al Instituţiei Prefectului judeţului Mureş, şi de asemenea nu a fost atacată de vreo persoană interesată, care să reclame vreo vătămare produsă de aceasta, fiind aşadar în vigoare.
Nu pot fi reţinute nici susţinerile reclamantului, referitoare la indicarea eronată a textului de lege de către instanţa de fond, Legea nr. 13/2008, în loc de OUG nr. 13/2008, întrucât această împrejurare constituie o eroare materială, nu una de judecată, controlul judiciar al hotărârii atacate putând fi efectuat chiar şi în aceste condiţii, considerentele acesteia, cuprinzând suficiente argumente, susţinute de textele de lege aplicabile, care să exprime convingerea intimă a instanţei de fond, cu privire la soluţia împărtăşită.
Referitor la pretenţiile reclamantului recurent, invocate în apel, vizând obligarea pârâtei, respectiv a persoanelor presupuse vinovate de vreun prejudiciu cauzat acestuia, Curtea a constatat că aceste pretenţii nu pot fi ridicate pentru prima dată în calea de atac a apelului, pentru că o eventuală pronunţare a instanţei, cu privire la acestea ar priva partea care le-a invocat, de o cale de atac, ceea ce ar fi inadmisibil.
Împotriva menţionatei decizii a declarat recurs reclamantul P.N.R. invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii acţiunii sale astfel cum a fost formulată.
În criticile formulate, recurentul reclamant a susţinut în esenţă că Decizia pronunţată de instanţa de apel e nemotivată, întrucât nu au fost analizate motivele sale de apel şi nici aplicarea dispoziţiilor art. 27 alin. (2) şi (3) şi art. 30 alin. (7) din Legea nr. 241/2006, modificată.
Recursul reclamantei este netimbrat.
Pentru termenul de astăzi recurentul reclamant a fost citat cu menţiunea de a achita 4 lei taxa judiciară de timbru şi 0,15 lei timbru judiciar, conform dovezii aflată la dosar recurs, obligaţie pe care acesta în mod nejustificat nu şi-a îndeplinit-o.
Cum problema timbrajului se analizează prioritar oricăror cereri, excepţii, motive de casare, Înalta Curte, constatând că recurentul nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de plată a taxei de timbru, cu aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 din OG nr. 32/1995, modificate, urmează să anuleze, ca netimbrat, recursul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamantul P.N.R. împotriva deciziei nr. 22 din 15 martie 2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 21 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3458/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3472/2010. Comercial → |
|---|
