ICCJ. Decizia nr. 3511/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3511/2010
Dosar nr. 46248/3/2007
Şedinţa publică din 26 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă:
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului constată următoarele:
Prin acţiunea formulată reclamanta SC A.A.I. SRL Jilava în contradictoriu cu pârâta SC A.J. SA Jilava solicită instanţei obligarea pârâtei la plata sumei de 42.976 euro cu titlu de daune-interese pentru paguba efectivă pricinuită reclamantei precum şi pentru câştigul nerealizat prin ocuparea în mod abuziv şi ilegal, timp de trei ani a două încăperi aflate în proprietatea reclamantei şi prin refuzul sistematic al pârâtei de a le elibera.
Prin precizările depuse la 12 februarie 2008 reclamanta a arătat că echivalentul în lei al pretenţiilor este de 152.564,8 lei iar la stabilirea sumei de 42.976 euro a fost luată în considerare ca bază de calcul chiria aferentă spaţiilor industriale din Jilava, respectiv 5 euro/mp iar prin precizările depuse la 24 martie 2008 reclamanta a arătat că perioada pentru care solicită contravaloarea lipsei de folosinţă este 19 decembrie 2004 – 19 decembrie 2007 iar capătul doi de cerere reprezintă o obligaţie de a face, în sensul obligării pârâtei la ridicarea transformatoarelor care ocupă abuziv spaţiul în cauză.
Reclamanta îşi întemeiază în drept cererea pe dispoziţiile art. 475, art. 480, art. 1075, art. 1082, art. 1084 C. civ.
În motivarea acţiunii reclamanta invocă următoarele:
- în imobilul construcţie achiziţionat de la pârâtă prin contractul de vânzare-cumpărare se află două încăperi care sunt ocupate în mod abuziv şi ilegal de către un număr de 6 transformatoare electrice aparţinând pârâtei;
- demersurile reclamantei de a elibera spaţiul au rămas fără rezultat, reclamanta fiind în imposibilitate de a-şi folosi spaţiul cumpărat timp de 3 ani.
Prin sentinţa nr. 7650 din 19 mai 2009 Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a comercială a respins excepţia prescripţiei ca neîntemeiată, a admis în parte acţiunea, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 20.593,04 euro în echivalent lei la cursul B.N.R. din ziua plăţii, a obligat pârâta să-şi ridice cele trei transformatoare electrice aflate în cele două camere în suprafaţă de 96,1 mp şi respectiv 142,66 mp, cu cheltuieli de judecată aferente.
În pronunţarea acestei soluţii, instanţa de fond a avut în vedere următoarele considerente:
- în raport de primul capăt de cerere acţiunea este introdusă în termenul general de prescripţie de 3 ani;
- dreptul de proprietate al reclamantei asupra celor două camere cât şi al pârâtei asupra a trei transformatoare (celelalte trei transformatoare au fost mutate de pârâtă de pe proprietatea reclamantei) este necontestat, susţinerile părţilor în această privinţă fiind concordante;
- reclamanta a acceptat ocuparea cu titlu gratuit a încăperilor de către transformatoarele pârâtei până la 16 martie 2006;
- din contractul de vânzare-cumpărare nu rezultă că părţile ar fi convenit constituirea unei servituţi sau a altei sarcini asupra încăperilor unde s-ar afla transformatoarele, în beneficiul pârâtei vânzătoare:
- sunt întrunite cumulativ condiţiile pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâtei în temeiul art. 998 – art. 999 C. civ. cu raportare la art. 1084 C. civ., între părţi neexistând raporturi contractuale în legătură cu situaţia transformatoarelor electrice;
- valoarea stabilită de expertiza Tache nu poate fi aplicată decât cu începere de la 1 septembrie 2006 după adoptarea H.C.G.M.B. din 30 august 2006;
- îndeplinirea cerinţelor art. 274 C. proc. civ.
Apelul a fost declarat de pârâta SC A.J. SA Jilava cu invocarea următoarelor motive:
- transformatoarele electrice a căror ridicare s-a solicitat nu-i mai servesc pârâtei ci sunt folosite în exclusivitate pentru alimentarea cu energie electrică a blocurilor din Jilava;
- faţă de criticile ce atrag răspunderea civilă delictuală nu sunt îndeplinite cerinţele cerute de lege;
- instanţa de fond a obligat în mod nelegal pârâta la achitarea onorariului de expert din moment ce raportul de expertiză efectuat de M.V. nu a fost omologat;
- instanţa de fond nu a lămurit criteriile în determinarea valorii prejudiciului, acesta fiind calculat la nivelul chiriei din Municipiul Bucureşti şi nu la nivelul chiriei din Jilava, unde se află spaţiile din litigiu.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta SC A.J. SA Jilava.
Recurenta îşi subsumează criticile motivului de modificare reglementat de art. 304 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi vizează următoarele aspecte:
- Decizia recurată nu este motivată sub aspectul obligării sale la plata sumei de 20.593,04 euro, instanţa făcând o aplicare greşită a art. 174 C. proc. civ.;
- prejudiciul suferit de reclamantă nu a fost dovedit, nefiind clar, real şi cert, valoarea de referinţă indicată în raportul de expertiză fiind apreciată eronat;
- nu sunt îndeplinite cerinţele antrenării răspunderii civile delictuale, în speţă nefiind vorba de ocuparea abuzivă a spaţiilor;
- onorariul achitat expertului al cărui raport nu a fost validat de instanţă trebuie plătit în solidar de ambele părţi, instanţa de apel făcând o greşită aplicare a art. 274 C. proc. civ.;
- instanţa nu a motivat cu privire la modul de stabilire a sumei de 20.593,04 euro ce reprezintă un prejudiciu eventual.
Recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate şi respingerea cererii de chemare în judecată.
Înalta Curte examinând Decizia atacată sub aspectul criticilor formulate – în limitele controlului de legalitate consacrat de art. 304 C. proc. civ. – constată că recursul este fondat pentru cele ce se vor arăta.
Prin apelul declarat împotriva hotărârii instanţei de fond pârâta a invocat şi faptul că instanţa a omologat, nelegal, un raport de expertiză care în stabilirea prejudiciului suferit de reclamantă, a luat drept criteriu de determinare nivelul chiriei percepute pentru închirierea unor spaţii comerciale aflate în Municipiul Bucureşti şi nivelul chiriei din Jilava, judeţul Ilfov unde se află situate spaţiile în litigiu.
Examinând Decizia recurată, se constată că aceasta nu a răspuns acestui motiv de apel, definitoriu în lămurirea criteriilor de determinare a cuantumului daunelor interese pretinse de reclamantă, împrejurare faţă de care Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ. ca admite recursul, va casa Decizia recurată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta – pârâtă SC A.J. SA Jilava împotriva deciziei nr. 109 din 17 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, casează Decizia atacată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3501/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3512/2010. Comercial → |
|---|
