ICCJ. Decizia nr. 3573/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3573/2010
Dosar nr. 6324/62/2007
Şedinţa publică din 28 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 8 august 2007 reclamanta SC B.C.R.A. SA, reprezentată de sucursala Braşov, cheamă în judecată pe pârâta SC A.B. SRL Braşov solicitând instanţei să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 202.462 lei reprezentând debit şi a sumei de 10.934,35 lei reprezentând dobânda legală calculată începând cu data de 22 decembrie 2006 şi până la data de 8 august 2007 şi în continuare până la data plăţii efective a debitului, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 1104/C din 24 aprilie 2008 Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâtă, admite acţiunea formulată şi precizată – cât priveşte cuantumul dobânzii – de către reclamantă şi în consecinţă, obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 202.462 lei reprezentând debit şi suma de 10.934,35 lei reprezentând dobânda legală calculată începând cu data de 22 decembrie 2006 şi până la data de 8 august 2007 şi în continuare până la data plăţii efective a debitului, cu 5.955,32 lei cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei.
Reţine instanţa, pentru a decide astfel, că pârâta are calitate procesuală pasivă întrucât aceasta, care are ca obiect principal de activitate comerţul cu autovehicule, în special B., ca importator general, şi este reprezentanta comercială pentru firme străine de leasing, între altele de autoturisme, şi care a achitat către SC V.E. SRL – utilizator al autoturismului din litigiu – suma de 112.272,44 lei, reprezentând pretenţii în legătură cu acest autoturism, verificat şi reparat în perioada de garanţie în atelierele agreate B.M., ca importator are obligaţia de a garanta funcţionarea produsului comercializat, pe toată perioada de garanţie, conform art. 12 coroborat cu art. 21 din HG nr. 394/1995, în vigoare până la 1 ianuarie 2007.
Reţine, de asemenea, instanţa că reclamanta – ca asigurător – se subrogă în drepturile asiguratului plătit, putându-se întoarce cu acţiune în regres împotriva celor răspunzători de producerea pagubei, conform art. 22 din Legea nr. 136/1995, respectiv împotriva pârâtei care, ca importator, are aceleaşi obligaţii ca cele ale producătorului ori vânzătorului.
Prin Decizia nr. 67/Ap din 19 iunie 2009 Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, admite apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei primei instanţe pe care o schimbă în tot, în sensul că respinge cererea reclamantei ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, reţinând, în acest sens, că din actele dosarului (dosar de fond) rezultă că autoturismul avariat a fost achiziţionat de către SC B.C.R.L. IFN SA din Cipru de la exportator SC P.A.T. Ltd, dar nu rezultă că acesta ar fi fost cumpărat de la pârâta apelantă în calitate de vânzător şi importator, obligaţia de garanţie, cuprinsă în certificatul aflat la dosar, vizând un alt autoturism decât cel din litigiu, între societatea pârâtă şi societatea de leasing, proprietară a autoturismului din cauză, în drepturile căreia s-a subrogat reclamanta în temeiul contractului de asigurare, neexistând nici un raport juridic.
Împotriva deciziei de mai sus reclamanta declară recurs solicitând, cu invocarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, cu cheltuieli de judecată.
În fundamentarea recursului său, în esenţă, recurenta critică instanţa de apel pentru greşita aplicare a dispoziţiilor art. 12 coroborat cu art. 21 din HG nr. 394/1995, în vigoare la data producerii daunei, ignorând că intimata pârâtă – ca importator al autovehiculului din litigiu – are aceleaşi obligaţii şi răspunderi ca şi producătorul, fiind fără relevanţă – în opinia recurentei – faptul că în factură nu este menţionată intimata ca vânzător, deoarece această factură a fost emisă de expeditorul exportator pentru cumpărător, intimata răspunzând, în virtutea obligaţiei de garantare a importatorului – ea fiind importatorul general în România al autovehiculelor B. – pentru prejudiciile produse ca urmare a defecţiunilor apărute la bunul importat.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata pârâtă solicită respingerea recursului ca nefondat, ea neavând calitate de vânzător sau de importator în România al autovehicului din litigiu, iar prin precizarea la întâmpinare invocă excepţia inadmisibilităţii acţiunii întemeiate pe dispoziţiile HG nr. 394/1995, faţă de faptul că asiguratul SC B.C.R.L. IFN SA nu are calitate de consumator în termenii actului normativ evocat, întrucât a achiziţionat autoturismul din litigiu nu în scopul de a-l utiliza în interes propriu, ci pentru a-l exploata în sistem de leasing, respectiv la exercitarea obiectului său comercial de activitate, adică pentru exerciţiul profesiei, în economia Normelor legale invocate.
Examinând cu prioritate – în lumina art. 137 alin. (1) C. proc. civ. – excepţia inadmisibilităţii acţiunii reclamantei recurente, invocată de intimata pârâtă, se constată că aceasta nu este întemeiată şi urmează a fi respinsă, întrucât acţiunea reclamantei, ca asigurător în contractul de asigurare încheiat cu asiguratul SC B.C.R.L. IFN SA despăgubit, nu a fost formulată în temeiul HG nr. 394/1995 ci în temeiul dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 136/1995, care o îndreptăţesc să se subroge în drepturile asiguratului într-o acţiune în regres împotriva celui răspunzător pentru prejudiciul acoperit prin indemnizaţia de asigurare, care – în opinia reclamantei recurente şi în interpretarea dată de aceasta dispoziţiilor HG nr. 394/1995 – ar fi şi importatorul autovehiculului asigurat şi avariat din litigiu.
Examinând, însă, recursul reclamantei în lumina motivului de nelegalitate invocat, se constată că acesta nu este fondat.
Se constată, în acest sens, că în mod judicios instanţa de apel a reţinut că pârâta intimată nu are calitate procesuală pasivă, aceasta neavând nici un raport juridic cu asiguratul SC B.C.R.L. IFN SA care să permită reclamantei recurente, ca asigurator, să se îndrepte în regres împotriva pârâtei.
De altfel, aşa cum precizează şi recurenta prin declaraţia de recurs, pârâta intimată are doar calitatea de importator general în România al autovehiculelor B., fără a proba recurenta nici măcar că, în această calitate, ar fi importat şi autovehiculul din litigiu, ea însăşi depunând la dosar factura proforma care precizează că asiguratul SC B.C.R.L. IFN SA a achiziţionat autoturismul în cauză direct de la vânzătorul SC P.A.T. Ltd, plata urmând a fi făcută de cumpărătorul menţionat în contul vânzătorului deţinut la C.P. Bank Ltd, deci fără implicarea în vreun mod a pârâtei intimate ca posibil importator al menţionatului autovehicul.
Mai mult, recurenta arată prin chiar declaraţia de recurs că intermediarul în contractul de novaţie a contractului de leasing încheiat de asigurat cu privire la autovehiculul din litigiu este SC B.M. SRL, deci o altă societate decât intimata pârâtă, precum şi că certificatul de garanţie depus la dosar, prin care garanţia este asumată de pârâta intimată, priveşte un alt autovehicul decât cel din litigiu, dealerul acestuia fiind tot SC B.M. SRL.
Se constată, de asemenea, ca nefiind relevant aspectul că intimata pârâtă a plătit o anumită sumă de bani utilizatorului din contractul de leasing relaţiile de afaceri dintre pârâta intimată şi utilizatorul menţionat neavând legătură cu contractul de asigurare încheiat de reclamanta asigurător şi nici cu achiziţionarea de către asigurat a automobilului, avariat din cauze străine în totalitate faţă de pârâtă.
Cele de mai sus conduc la constatarea că nu este fondată critica recurentei cu privire la greşita aplicare de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 12 coroborat cu art. 21 din HG nr. 394/1995, neincidente în cauză.
Astfel fiind, constatându-se că în mod judicios instanţa de apel a reţinut că pârâta nu are calitate procesuală pasivă, recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei acestei instanţe urmează a fi respins ca nefondat, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia inadmisibilităţii acţiunii formulată de intimata SC A.B. SRL Braşov.
Respinge recursul declarat de reclamanta SC B.C.R.A. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 67/Ap din 19 iunie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3525/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3576/2010. Comercial → |
|---|
