ICCJ. Decizia nr. 3525/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3525/2010
Dosar nr. 1902/233/2010
Şedinţa din camera de consiliu de la 26 octombrie 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi sub nr. 1902/233/2010 creditoarea SC S. SRL, în contradictoriu cu debitoarea SC P. SRL, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să emită o ordonanţă care să conţină somaţia de plată împotriva debitoarei pentru suma de 11.083,51 ron, cu cheltuielile de judecată aferente.
Judecătoria Galaţi, prin sentinţa nr. 3070 din 23 martie 2010 a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 5 Bucureşti.
În pronunţarea acestei hotărâri instanţa a apreciat că nu a fost legal învestită în raport de art. 5 alin. (1) şi (4) din OUG nr. 119/2007 coroborat cu art. 5 şi art. 7 C. proc. civ.
Astfel învestită, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, prin sentinţa nr. 5014 din 6 iulie 2010, a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi, făcând aplicarea art. 19 C. proc. civ. şi a convenţiei părţilor, cu privire la competenţa teritorială.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a făcut aplicarea art. 22 alin. (3) C. proc. civ. şi a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Procedând la stabilirea instanţei competente Înalta Curte reţine următoarele:
Temeiul de drept al cererii creditoarei este OUG nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contractele comerciale care la art. 5 alin. (1) prevede că cererea privind creanţa de plată a preţului se depune la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.
Prin art. 8 pct. 2 din contractul încheiat părţile au convenit ca în cazul în care situaţiile litigioase izvorâte din executarea contractului nu se vor soluţiona pe cale amiabilă, acestea să fie judecate de instanţa competentă din raza sediului furnizorului. Aptitudinea părţilor de a tranzacţiona cu privire la competenţa teritorială este conferită de art. 19 C. proc. civ., datele speţei înscriindu-se în ipoteza reglementată de evocatul text de lege.
Aşa fiind, Înalta Curte având în vedere că potrivit contractului, instanţa competentă pentru judecarea fondului în primă instanţă este cea din raza sediului furnizorului, respectiv sediul creditoarei, în temeiul art. 22 alin. (3), stabileşte ca instanţă competentă teritorial Judecătoria Galaţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa în favoarea Judecătoriei Galaţi.
Fără nicio cale de atac.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3512/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3573/2010. Comercial → |
|---|
