ICCJ. Decizia nr. 3585/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3585/2010
Dosar nr. 9198/2/2009
Şedinţa publică din 28 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
SC A. SA Dumbrăveni a formulat contestaţie la executare prin care a solicitat anularea formelor de executare silită pornită în baza titlului executoriu contractul de concesiune din 24 aprilie 2004, respectiv anularea procesului verbal de sechestru din 10 septembrie 2009 comunicat la data de 23 septembrie 2009, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia Domeniilor Statului Bucureşti. A solicitat cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa comercială nr. 10 din 21 ianuarie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins ca nefondată contestaţia la executare formulată de contestatoarea SC A. SA Dumbrăveni.
Împotriva acestei sentinţe contestatoarea a formulat recurs prin care a invocat excepţia perimării actelor de executare silită cu ocazia punerii în executare a contractului de concesiune din 24 aprilie 2004, excepţia prescripţiei dreptului pârâtei de a cere şi efectua executarea silită, având în vedere îndeplinirea termenului general de prescripţie extinctivă de 3 ani calculat de la data scadentă a creanţelor, iar pe fond a solicitat în principal constatarea nulităţii absolute a procesului verbal de sechestru din 10 septembrie 2009 şi a procesului verbal de sechestru din 15 aprilie 2008 ca fiind încheiate cu fraudarea legii şi, în subsidiar, anularea procesului verbal de sechestru din 10 septembrie 2009 ca fiind neîntemeiat şi nelegal întrucât creanţele nu au caracter cert, lichid şi exigibil, motiv pentru care bunurile societăţii contestatoarei nu pot fi executare silit conform art. 279 C. proc. civ.
În acest sens a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. raportate la art. 389 alin. (1) C. proc. civ., art. 405 alin. (1) C. proc. civ., art. 7 din Decretul Lege nr. 167/1958, art. 5.2 din contractul de concesiune, art. 411 alin. (3) C. proc. civ., art. 416 alin. (5) C. proc. civ., art. 496 C. proc. civ., invocând şi interpretarea greşită a art. 390 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 58 din OUG nr. 51/1998.
În conformitate cu dispoziţiile art. 137 C. proc. civ. potrivit căruia instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii, Curtea va analiza excepţia tardivităţii recursului invocată din oficiu pe care o va admite pentru următoarele considerente:
Conform art. 301 C. proc. civ. Curtea a procedat la verificarea respectării termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii, pentru declararea recursului, constatând că la data de 20 februarie 2010 a fost comunicată copia hotărârii atacate către contestatoarea SC A. SA Dumbrăveni şi că recursul a fost declarat de către aceasta şi transmis prin poştă la data de 7 iunie 2010 (dosar recurs), cu depăşirea termenului legal prevăzut de dispoziţiile legale mai sus menţionate.
În aceste împrejurări, Curtea urmează a constata tardivitatea recursului şi admiţând excepţia invocată va respinge recursul ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardiv formulat recursul declarat de contestatoarea SC A. SA Dumbrăveni împotriva sentinţei comerciale nr. 10 din 21 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3576/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3586/2010. Comercial → |
|---|
