ICCJ. Decizia nr. 3586/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3586/2010
Dosar nr. 1255/2/2010
Şedinţa publică din 28 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La 10 februarie 2010 contestatorii G.G. şi G.L. au formulat contestaţie la executare împotriva executării silite a contractului de cesiune de creanţă din 13 decembrie 1999 începută de A.V.A.S. Bucureşti solicitând anularea formelor de executare. Prin aceeaşi acţiune a cerut şi suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei.
Au arătat în cererea formulată că la 10 februarie 2010 în ziarul financiar C., a apărut un anunţ privind licitaţia de vânzare a imobilului proprietatea contestatorilor, constituit garanţie la Convenţia de credit din 1995 reînnoită la 31 decembrie 1998, prin care SC B. SA Sucursala Oradea a acordat o linie de credit SC S.I. SRL. Au mai arătat contestatorii că imobilul a fost evaluat de către evaluatorul băncii când a fost constituită ipoteca de rangul I, II, III, IV în favoarea băncii prin contractul de garanţie imobiliară autentificat din 1995 de notariatul de Stat, în 1996, în 1996 şi în 1998 de Notariatul Public, la preţul aproximativ de 60.000 dolari, că preţul de pornire al licitaţiei aşa cum a fost anunţat este exagerat de mic faţă de preţul real care ar fi de ordinul milioanelor de euro şi că nu le-a fost înmânat procesul-verbal de sechestru – act premergător licitaţiei publice, nici publicaţia de vânzare conform art. 5.63 alin. (1), art. 71 alin. (2) teza finală din OUG nr. 51/1998 în forma actualizată la acea dată.
La data de 1 martie 2010 contestatorii au formulat completare la contestaţia la executare în sensul că aceasta se referă şi la actul de executare intitulat „Publicaţie de vânzare" stabilită pentru 25 martie 2010 ora 13.00 la sediul A.V.A.S.
Prin notele de şedinţă depuse la data de 17 martie 2010 contestatorii au precizat că Publicaţia de vânzare stabilită pentru data de 25 martie 2010 le-a fost comunicată la data de 3 martie 2010, nefiindu-le însă comunicată Publicaţia de vânzare prin care s-a fixat termen de licitaţie pentru data de 10 februarie 2010.
Prin sentinţa comercială nr. 42 din 31 martie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a admis excepţia tardivităţii contestaţiei la executare referitoare la comunicarea titlului executoriu – somaţia de plată din 12 septembrie 2008, a respins ca tardiv formulat capătul de cerere din contestaţia la executare privind comunicarea titlului executoriu, respectiv somaţia de plată din 12 septembrie 2008, a respins ca neîntemeiată contestaţia la executare astfel cum a fost formulată şi completată referitoare la publicaţiile de vânzare pentru 10 februarie 2010 şi 25 martie 2010.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că din analiza excepţiei tardivităţii contestaţiei la executare ridicată de intimata A.V.A.S. rezultă că titlul executoriu a fost comunicat contestatorilor la 19 septembrie 2008, contestaţia fiind formulată peste termenul de 15 zile prevăzut de art. 401 alin. (3) C. proc. civ., astfel că nu mai poate fi verificat dacă a operat vreun motiv de suspendare a termenului de prescripţie precum şi celelalte aspecte invocate (prescripţie), termen.
Instanţa a constatat, de asemenea, că au fost îndeplinite condiţiile privind aducerea la cunoştinţă a publicaţiei de vânzare pentru data de 10 februarie 2010 – ora 13,00, comunicarea fiind făcută în condiţiile art. 504 pct. 3, 4, 5 C. proc. civ., la data de 18 ianuarie 2010, iar în condiţiile în care licitaţia a avut loc la aceeaşi dată cu înregistrarea contestaţiei, respectiv 10 februarie 2010, aceasta din urmă a rămas fără obiect.
A mai reţinut instanţa că motivele legate de publicaţia de vânzare din 25 martie 2010 sunt neîntemeiate, preţul fiind stabilit în urma evaluării efectuate în condiţiile art. 71 alin. (1) din OUG nr. 51/1998 de către o societate de evaluare iar pe de altă parte susţinerile referitoare la preţ şi îmbunătăţirii sunt nedovedite, nefiind îndeplinite condiţiile cerute de art. 1169 C. civ.
Împotriva acestei hotărâri contestatorii au formulat recurs pe care l-au întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. arătând că în mod greşit a fost admisă excepţia tardivităţii contestaţiei la executare împotriva executării silite înseşi şi ca neîntemeiată faţă de actele de executare reprezentate de publicaţiile de vânzare din 10 februarie 2020 şi 25 martie 2010, instanţa înţelegând greşit ca fiind făcută împotriva titlului executoriu, deoarece contestatorii au invocat prescripţia dreptului de a cere şi a se efectua executarea, având ca temei de drept art. 405 C. proc. civ. din Decretul nr. 167/1958 şi art. 13 pct. 5 din OUG nr. 51/1998, cu modificările din Legea nr. 245/2001, toate acestea făcând incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
De asemenea au invocat art. 129 alin. (5) C. proc. civ., afirmând că judecătorul nu şi-a îndeplinit rolul activ de a dispune probatorii în a fi dovedite susţinerile referitoare la îmbunătăţiri şi preţul imobilului, preţul fiind stabilit conform art. 63 şi urm. din OUG nr. 51/1998, intimata A.V.A.S. având obligaţia imperativă de a le comunica anunţul privind licitaţia, comunicare care nu s-a efectuat.
Recursul este fondat pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. raportate la art. 312 C. proc. civ., ce se vor arăta în continuare.
Recurenţii au invocat dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. susţinând că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii respectiv art. 405 C. proc. civ., Decretul nr. 167/1958 şi art. 13 pct. 5 din OUG nr. 51/1998 cu modificările suferite prin Legea nr. 245/2001, dar din dezvoltarea motivelor Curtea constată posibilitatea încadrării lor în art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ. hotărârea poate fi modificată dacă „nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii", textul având în vedere atât ipoteza când hotărârea atacată este motivată, dar este insuficientă, sau când motivele hotărârii recurate sunt contradictorii, motivarea nesusţinând dispozitivul.
Analizând motivele de recurs prin prisma art. 304 pct. 7 C. proc. civ. se constată că instanţa de fond a analizat superficial probatoriile din dosar şi nu a stabilit clar împrejurările de fapt, esenţiale în cauză, nu a evocat şi nu a aplicat normele substanţiale incidente în cauză.
Astfel, contestaţia la executare, a avut de rezolvat atât problema prescripţiei acesteia raportată la atacarea somaţiei de plată, problemă soluţionată de prima instanţă în sensul că somaţia de plată (titlul executoriu) a fost comunicată la 19 septembrie 2008 iar contestaţia la executare a fost introdusă în anul 2010, cu mult peste termenul de 15 zile prevăzut de art. 401 alin. (3) C. proc. civ., cât şi soluţionarea contestaţiei la executare formulată împotriva actelor de executare intitulate Publicaţia de vânzare stabilită pentru data de 25 martie 2010 şi licitaţiei de la 10 februarie 2008, asupra soluţionării cărora instanţa a oscilat reţinând pe de o parte că problema preţului imobilului urmărit despre care s-a afirmat că este prea mic şi că s-au executat îmbunătăţiri nu poate fi analizată întrucât contestaţia la executare nu a fost introdusă în termen, cu consecinţa constatării tardivităţii, pe de altă parte analizând contestaţia la executare sub aspectul preţului şi îmbunătăţirilor a constatat că este neîntemeiată pentru două considerente: pe de o parte preţul a fost stabilit ca urmare a evaluării, pe de altă parte preţurile şi îmbunătăţirile nu au fost dovedite conform art. 1169 C. civ. Cât priveşte licitaţia de la 10 februarie 2010, în considerente instanţa a constatat că a rămas fără obiect, iar în dispozitiv a respins-o ca nefondată.
Ca urmare, soluţionând contestaţia la executare declarată împotriva actului de executare Publicaţia de vânzare stabilită pentru data de 25 martie 2010 cât şi licitaţiei de la 10 februarie 2010, instanţa a argumentat respingerea acesteia prin considerente contradictorii invocând tardivitatea contestaţiei la executare raportată la somaţia de plată din 12 septembrie 2008, dar şi netemeinicia acesteia pe considerentul că preţul s-a stabilit ca urmare a evaluării dar şi pentru că cei doi contestatori nu şi-au dovedit cererea conform art. 1169 C. civ., iar referitor la licitaţia din 10 februarie 2010 motivând respingerea contestaţiei prin aceea că a rămas fără obiect întrucât data depunerii contestaţiei este aceeaşi cu data stabilită pentru licitaţie, motivare ambiguă insuficientă şi contrară dispozitivului.
Raportând considerentele la motivele invocate de recurenţii contestatori conform dispoziţiilor art. 304 pct. 7 şi având în vedere prevederile art. 312 C. proc. civ., Curtea constată că instanţa a cărei hotărâre este atacată nu a cercetat îndeajuns fondul litigiului, aceasta necercetând suficient probatoriile administrate în cauză dar şi ignorând posibilitatea administrării altor probatorii în scopul soluţionării corecte a cauzei, pronunţând o hotărâre a cărei motivare nu susţine dispozitivul şi care face imposibilă cercetarea modificării sentinţei atacate sub toate aspectele invocate în susţinerea dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., aşa cum au solicitat contestatorii prin cererea de recurs.
Pentru aceste motive în temeiul art. 312 alin. (3) raportat la art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Curtea va admite recursul, va casa Decizia atacată şi va trimite cauza spre rejudecare instanţei de fond care urmează ca în soluţia pe care o va pronunţa să aibă în vedere şi apărările contestatorilor invocate în motivele de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de contestatorii G.G. şi G.L. împotriva sentinţei comerciale nr. 42 din 31 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3585/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3587/2010. Comercial → |
|---|
