ICCJ. Decizia nr. 3532/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3532/2010
Dosar nr. 27416/3/2007
Şedinţa de la 27 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. 27416/3/2007 reclamanta SC G.N.B.V. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC U.R.B.R. SA Suceava, solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 153.199 euro, reprezentând debit restant şi 387.855 euro, penalităţi de întârziere.
Prin sentinţa comercială nr. 3117 din 4 martie 2008 a Tribunalului Bucureşti a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta SC G.N.B.V. SRL reţinând în esenţă că reclamanta nu a făcut dovada faptului că şi-a respectat obligaţiile vizândremedierea deficienţelor constatate la punerea în funcţiune a utilajelor livrate conform contractului din 27 noiembrie 2004, context în care a fost admisă excepţia de neexecutare a contractului, excepţie invocată de pârâtă.
Împotriva sentinţei evocate, a formulat apel reclamanta SC G.N.B.V. SRL iar prin Decizia nr. 392/2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a fost respins ca nefondat apelul declarat.
În motivarea deciziei instanţei de apel a reţinut că din coroborarea art. 4.7, art. 6, art. 10.4, art. 10.6 şi art. 10.7 din contractul din 27 noiembrie 2004 încheiat între apelantă (vânzătoare), intimată (cumpărător) şi SC G.N.B.V. SRL (prestator), rezultă că vânzătoarea şi-a exprimat fără echivoc acordul ca toate procesele verbale, anexele şi protocoalele care urmau să fie întocmite de prestator, conform obligaţiei contractuale, să facă parte integrantă din contract.
De asemenea, conform art. 10.7 din contract, oferta tehnică a vânzătoarei face parte integrantă din contract, iar prin oferta tehnică au fost stabilite nivele de productivitate şi anduranţă pentru fiecare utilaj.
În cuprinsul raportului de expertiză întocmit în apel, expertul tehnic judiciar în specialitatea Tehnologia Construcţiilor de Maşini, arată că la pag 12 din oferta tehnică a vânzătoarei sunt date ca elemente de referinţă pentru productivitate, anduranţă şi aprecierea tehnică a contractului, referenţiale cu titlu general care lasă loc la orice inteipretări tehnice din partea părţilor implicate sau din partea terţelor persoane. Se mai arată că parametrul CPK nu a fost definit conform unor referenţiale legale - normalizate sau standardizate.
Curtea a mai constatat că potrivit art. 4 din contract recepţia fiecărui utilaj parcurge 3 etape (recepţia tehnică, recepţia cantitativă şi recepţia finală), iar conform art. 4.6 recepţia finală se efectuează pentru fiecare utilaj în parte, constând în două tipuri de verificări: testul de calitate (execuţia a 100 de repere test, identice cu reperele alese pentru recepţia tehnică, cu CPK 1,66 minim), în urma măsurătorilor efectuate trebuind că se întocmească fişe de măsurători şi se să verifice indicele CPK; testul de anduranţă pentru 8 ore de funcţionare a utilajului.
Referitor la acest aspect, prin concluziile raportului de expertiză s-a menţionat că urmare testelor efectuate s-a constatat că utilajele nu pot atinge nivelurile de productivitate înscrise în oferta tehnică a vânzătorului, că nivelurile reale de productivitate (ciclurile de lucru) care se pot obţine pe utilajele aşa cum au fost livrate este de 34.2 secunde/reper, acesta putând fi redus cu max. 50% prin utilizarea unor scule, dispozitive, condiţii de lucru mai bune, că dotarea cu un robot de alimentare duce la un ciclu complet de mişcare, respectiv timp de alimentare cu 1 piesă de 12 secunde, la care se adaugă timpul de prelucrare, că dotarea cu doi roboţi conduce la o posibilă reducere a timpului de alimentare total cu max.4,5 sec, că strungurile nu pot prelucra piese de dimensiuni mari prevăzute în oferta vânzătorului şi tema tehnică anexe la contract, întrucât puterea motorului este prea mică, că productivitatea ridicată, uzura mare a sculelor aşchietoare conduc la calitate-precizie scăzută şi CPK mic, că părţile nu au stabilit o procedură comună legală de determinare a parametrului CPK, iar norma conform anexei 6 face referire la CMK, în timp ce rezultatele softului sunt date în CPK la efectuarea expertizei sau CMK conform anexei 4 şi 5, aceste din urmă documente fiind datate înainte de realizarea normei anexei 6, că nu există referenţial legal pentru CPK, că nu se poate face o analiză comparativă a nivelului de productivitate al strungurilor prin raportarea productivităţii reale obţinute, la cele oferite prin oferta vânzătorului, întrucât nu sunt stabilite elementele referenţiale identice.
Aceeaşi idee este exprimată de expert, prin răspunsul la obiecţiunile formulate de părţi, în sensul că nu au fost stabilite de părţi condiţiile referenţiale de productivitate, calculul parametrului CPK nu a fost definit de părţi, existând caracterizare tangenţială şi relativă după recepţia utilajelor şi efectuarea testelor, astfel că analiza CPK nu poate fi luată în considerare.
Într-adevăr, la art. 4.1 din contract se menţionează „se verifică indicele CPK aferent după formula stabilită de comun acord de prestator şi cumpărător", însă părţile nu au prezentat un asemenea acord.
Faţă de cele reţinute prin expertiza întocmită în cauză, ale cărei concluzii cu privire la aspectele tehnice nu au fost răsturnate prin alte dovezi şi faţă de faptul că în raport de prevederile art. 10.7 din contract oferta tehnică a vânzătoarei face parte integrantă din contract, Curtea a reţinut că obligaţiile asumate de apelantă cu privire la atingerea nivelului de productivitate indicat în oferta tehnică îi sunt opozabile acesteia în temeiul principiului obligativităţii convenţiilor legal încheiate, prevăzut de art. 969 C. civ.
Potrivit art. 6 din contract, vânzătoarea răspunde pentru viciile ascunse şi aparente a fiecărui utilaj în parte şi se obligă să asigure livrarea bunurilor, fabricate în conformitate cu specificaţia tehnică menţionată în ofertă.
Faţă de această dispoziţie contractuală, rezultă că obligaţia de remediere a deficienţelor constatate de către prestator este distinctă de obligaţia asumată de apelantă şi nu o exonerează pe aceasta din unnă de obligaţia asumată cu privire la calitatea utilajelor livrate. Aceasta, cu atât mai mult, dacă se are în vedere că prin protocoalele de recepţie tehnică a strungurilor încheiate la 5 august 2005 şi 29 octombrie 2005 la sediul apelantei şi semnate de reprezentanţii acesteia s-a consemnat că, în urma rezultatelor obţinute la teste, productivitatea obţinută este sub cea propusă în oferta tehnică, astfel că vânzătoarea va trimite un specialist la sediul cumpărătoarei pentru rezolvarea problemelor semnalate şi pentru finalizarea procedurilor de punere în funcţiune a utilajelor.
La verificările efectuate la sediul cumpărătoarei niciunul dintre utilaje nu a atins nivelul de productivitate la care s-a obligat vânzătoarea, astfel că pârâta a semnat cu obiecţiuni protocoalele de recepţie, iar reclamanta s-a obligat să remedieze deficienţele constatate la punerea în funcţiune a utilajelor.
Legat de acest aspect, Curtea a constatat că apelanta nu a probat faptul că şi-a îndeplinit obligaţia asumată prin protocoalele din 5 august 2005 şi 29 octombrie 2005 de a trimite un specialist pentru remedierea problemelor înscrise în aceste documente.
Referitor la art. 6 lit. c) pct. 9 din contract, se reţine că această clauză contractuală se referă la remedierea defecţiunilor apărute în perioada de garanţie a utilajelor şi nu la deficienţele existente la data livrării acestora, bunurile urmând să întrunească anumite caracteristici tehnice.
Opinia apelantei referitoare la inopozabilitatea protocoalelor de recepţie şi punere în funcţiune a utilajelor pentru lipsa semnăturii a fost apreciată ca nefondată, deoarece ar însemna ca acestea, în întregime să nu îi fie opozabile, însă apelanta nu a dovedit funcţionarea utilajelor la parametrii tehnici stabiliţi prin contract şi anexe, care fac parte integrantă din contract. De altfel, prin anexa 8, parte integrantă a contractului, vânzătoarea a împuternicit SC G.N.B.V. SRL să o reprezinte la o serie de operaţii, printre care şi aceea de punere în funcţiune a utilajelor.
Faţă de cele arătate, rezultă că nefondat susţine apelanta că prin contract nu s-a obligat să asigure, în privinţa utilajelor vândute pârâtei, o anume productivitate şi că şi-a îndeplinit toate obligaţiile asumate.
Totodată, faţă de menţiunile din protocoalele de recepţie încheiate la sediul intimatei şi faţă de faptul că apelanta nu a făcut dovada faptului că şi-a respectat obligaţiile asumate cu privire la remedierea deficienţelor constatate la punerea în funcţiune a utilajelor, în mod corect instanţa de fond a reţinut că excepţia de neexecutare este fondată.
Împotriva deciziei comerciale nr. 392/2009 pronunţată ce Curtea de Apel Bucureşti a formulat recurs reclamanta SC G.N.B.V. SRL, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate şi a sentinţei apelate, cu consecinţa admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., recurenta arată că în mod greşit s-a reţinut de instanţă că SC G.N.B.V. SRL şi-a asumat obligaţia ca strungurile livrate să atingă nivelul de productivitate indicat în oferta tehnică, anexă a contractului de vânzare-cumpărare.
Valorile indicate în anexa tehnică nu pot fi apreciate ca fiind obligaţii asumate de SC G.N.B.V. SRL, în sensul că maşinile livrate către SC U.R.B.R. SA urmează să atingă acei timpi de producţie, respectiv nivelul de productivitate indicat.
De asemenea SC G.N.B.V. SRL nu şi-a asumat obligaţia de a remedia deficienţele constatate cu prilejul punerii în funcţiune a utilajelor, şi nici unul din protocoalele de recepţie nu face referire la vicii ascunse cu privire la performanţe ci la dotări suplimentare şi la servicii tip „garanţie servicii".
Ca urmare, obligaţia de a remedia deficienţele apărute la utilaje nu incumbă subscrisei şi nu poate reprezenta temei al neplăţii preţului.
Instanţa de apel a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 969 C. civ. respectiv a excepţiei de neexecutare a contractului, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., având în vedere că transferul dreptului de proprietate a operat la data predării bunului vândut context în care intimata pârâtă era obligată să achite integral preţul şi penalităţile de întârziere.
Obligaţia de garanţie pentru vicii ascunse nu poate fi considerată ca fiind o obligaţie corelativă plăţii preţului, iar intimata are deschisă calea acţiunii în rezilierea contractului sau acţiunea vizând diminuarea preţului.
În cauză nu sunt îndeplinite cerinţele în care poate fi invocată excepţia de neexecutare a contractului, astfel cum eronat au reţinut instanţele anterioare.
Greşit a fost interpretat contractul prin ignorarea regulilor obligatorii de interpretare şi a concluziilor expertizei în condiţiile în care prin expertiza efectuată s-a stabilit că „din documentele prezentate nu se poate stabili care sunt criteriile tehnice avute în vedere de către părţi".
Intimata SC U.R.B.R. SA Suceava SA a formulat întâmpinare prin care solicită în esenţă respingerea recursului ca nefondat întrucât recurenta nu şi-a respectat obligaţiile asumate prin contractul încheiat de părţi în condiţiile art. 969 – art. 970 C. civ.
Analizând Decizia recurată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurile de drept invocate, Înalta Curte, constată că recursul este nefondat.
Astfel, motivele de recurs prevăzute de art. 308 pct. 8 C. proc. civ., vizează nelegalitatea hotărârii în cazul în care, rezultă fără dubiu natura actului juridic dedus judecăţii, ori înţelesul lui, instanţa de apel interpretând greşit, îi alterează în mod substanţial natura ori înţelesul lămurit, vădit neîndoielnic, dar recurenta SC G.N.B.V. SRL, invocând acest motiv, l-a asociat greşitei interpretări a probelor şi a situaţiei de fapt, arătând că greşit s-a reţinut faptul căşi-ar fi asumat obligaţia că utilajele să atingă timpii de producţie din ofertă sau de a remedia deficienţele constatate cu prilejul punerii în funcţiune a utilajelor.
Se observă că instanţa de apel a dat o corectă interpretare a actului juridic dedus judecăţii ţinând cont de clauzele contractuale şi regulile de interpretare a convenţiilor legal făcute.
Conform art. 10.7 din contractul de vânzare-cumpărare din 17 noiembrie 2004, oferta tehnică de vânzare, prin care au fost stabilite nivelele de productivitate şi anduranţă pentru fiecare utilaj, face parte integrantă din contract, iar recepţia fiecărui utilaj se efectuează în raport de art. 4 din contract în trei etape. Prin protocolul de recepţie tehnică a strugurilor, încheiat la data de 29 octombrie 2005 s-a reţinut că „productivitatea obţinută este sub cea propusă în oferta tehnică". Potrivit voinţei părţilor „protocolul face parte din contractul de vânzare-cumpărare" şi ca urmare obligaţiile asumate de SC G.N.B.V. SRL cu privire la atingerea nivelului de productivitate indicat în oferta tehnică are aceiaşi forţă juridică în raport de dispoziţiile art. 969 – art. 970 C. civ.
Recurenta-reclamantă şi-a asumat obligaţia de a asigura, în privinţa utilajelor vândute intimatei pârâte, productivitate propusă în oferta tehnică, aspect reţinut corect de ambele instanţe, critica recurentei fiind nefondată.
Corect a fost înlăturată susţinerea recurentei vizând inopozabilitatea protocoalelor de recepţie şi punere în funcţiune a utilajelor în condiţiile în care utilajele livrate nu funcţionează la parametri stabiliţi în contract şi anexe.
Instanţa de apel a făcut o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 969 C. civ. ţinând cont de forţa obligatorie a convenţiilor legal făcute şi a regulilor de interpretare a contractelor.
Excepţia de neexecutare ca mijloc de apărare, corect a fost admisă de ambele instanţe, în condiţiile în care recurenta reclamantă nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale. În cauză sunt îndeplinite cerinţele vizând aplicarea excepţiei având în vedere că obligaţiile reciproce ale părţilor au un izvor unic-respectiv contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 27 noiembrie 2004, excipiensul a invocat excepţia de bună credinţă în condiţiile în care bonurile livrate nu funcţionează la parametri stabiliţi, excipiensul nefiind ţinut, prin contract sau lege, ca el să-şi execute mai întâi obligaţia de plată a restului de preţ.
Excepţia de neexecutare nu are ca efect nici desfiinţarea contractului aflat în discuţie şi nici stingerea obligaţiilor părţilor, aşa cum se întâmplă în cazul rezoluţiunii şi în acela al rezilierii contractului, mijloace procedurale invocate de recurentă.
De asemenea, prin excepţia de neexecutare a contractului nu a fost diminuat unilateral preţul stabilit de părţi, aşa cum susţine recurentul, obligaţiile reciproce dintre părţi fiind valabile, dar efectul excepţiei consta în suspendarea executării obligaţiilor pretinse până când cealaltă parte o va executa pe a sa.
Interpretarea probatoriului şi reaprecierea probelor administrate de instanţa de fond solicitate de recurentă, nu mai este posibilă odată cu abrogarea pct. 11 al art. 304 C. proc. civ., prin OUG 138/2000.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC G.N.B.V. SRL împotriva deciziei comerciale nr. 392 din 27 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC G.N.B.V. SRL împotriva deciziei comerciale nr. 392 din 27 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3531/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3534/2010. Comercial → |
|---|
