ICCJ. Decizia nr. 3539/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3539/2010
Dosar nr. 1107/1285/2009
Şedinţa de la 27 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2560 din 24 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Comercial Cluj s-a luat act de renunţarea pârâtei la susţinerea excepţiei insuficientei timbrări a cererii.
S-a respins ca inadmisibilă pe calea acţiunii în constatare, cererea formulată de reclamanta SC P. SRL împotriva pârâtelor SC F.P.I. SRL, în insolvenţă şi SC L.B. SA, având ca obiect constatarea inexistenţei dreptului care a stat la baza emiterii biletului la ordin emis de reclamanta SC P. SRL în favoarea pârâtei SC F.P.I. SRL la 18 septembrie 2008, scadent la 17 noiembrie 2008, locul plăţii Cluj-Napoca pentru suma de 100.000,00 lei, ca urmare a stingerii oricărui drept de creanţă al pârâtei SC F.P.I. SRL faţă de reclamanta SC P. SRL, prin compensarea totală reciprocă la data de 29 septembrie 2008 a datoriilor existente între reclamantă şi pârâta SC F.P.I. SRL, precum şi obligarea pârâtei SC L.B. SA la predarea către reclamantă a originalului biletului la ordin mai sus arătat.
S-a respins, ca rămasă fără obiect, excepţia lipsei de interes, invocată de pârâta SC L.B. SA.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, verificând admisibilitatea cererii pe calea acţiunii în constatare, tribunalul a reţinut că potrivit art. 111 C. proc. civ. partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau neexistenţei unui drept, însă cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
Contrar susţinerilor pârâtei SC L.B. SA, reclamanta nu a solicitat constatarea unei stări de fapt, ci a unei situaţii de ordin juridic, compensarea reprezentând o modalitate de stingere a unor obligaţii reciproce, conform art. 1143 şi urm. C. civ.
Cu toate acestea, situaţia din speţă nu îndeplineşte condiţia inexistenţei la dispoziţia reclamantei a unei cereri în realizarea dreptului. Potrivit dispoziţiilor art. 64 alin. (1) din Legea nr. 58/1934, emiterea de către reclamanta debitoare a biletului la ordin a cărui restituire o solicită nu a stins acţiunea cauzală pe care creditoarea pârâtă SC F.P.I. SRL o putea exercita împotriva sa în baza raportului de vânzare-cumpărare consemnat în factura din 18 septembrie 2009, deoarece părţile nu au prevăzut expres că au înţeles să noveze obligaţia respectivă.
Astfel cum rezultă din ordinele de compensare, ulterior emiterii biletului la ordin, reclamanta şi pârâta SC F.P.I. SRL au înţeles să stingă raportul obligaţional fundamental prin compensare.
Potrivit dispoziţiilor art. 63 din Legea nr. 58/1934, în procesele cambiale pornite, fie pe cale de acţiune, fie pe cale de opoziţie la somaţia de executare, debitorul nu va putea opune posesorului decât excepţiile de nulitate a titlului, potrivit dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 58/1934, precum şi cele care nu sunt oprite de art. 19 din Legea nr. 58/1934. Din analiza acestor dispoziţii, rezultă că reclamanta, având calitate de debitoare în cadrul raportului execuţional obiect al dosarului nr. 295/PJ/2008 al Corpului executorilor bancari, are la dispoziţie calea unei acţiuni în anularea biletului la ordin şi calea opoziţiei la executare pentru a obţine lipsirea de efecte a biletului la ordin emis la 18 septembrie 2008. Reclamanta a invocat stingerea raportului fundamental pe calea opoziţiei la executare înregistrate sub nr. 18105/211/2008 pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, astfel încât, în conformitate cu dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., nu mai are deschisă şi calea acţiunii în constatare pentru a opune aceeaşi compensare pârâtei SC L.B. SA.
Problema admisibilităţii invocării de către reclamantă a acestei excepţii personale faţă de pârâta SC L.B. SA reprezintă un aspect de fond şi nu de admisibilitate a acţiunii în constatare, care va fi rezolvat de către instanţa învestită cu soluţionarea opoziţiei la executare. În ipoteza în care invocarea de către reclamantă a acestei excepţii personale ar fi oprită de dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 58/1934, această interdicţie specifică acţiunii cambiale nu ar putea fi, oricum, ocolită pe calea acţiunii în constatare, deoarece caracterul special al acţiunii cambiale exclude aplicarea dreptului comun pentru aceeaşi problemă litigioasă, cu excepţia acţiunii cauzale, care poate fi exercitată însă doar între părţile raportului fundamental, nu şi între una dintre părţile raportului fundamental şi un giratar al biletului la ordin.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta.
Apelul a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 180 din 24 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a reţinut că obiectul cererii de chemare în judecată este constatarea inexistenţei dreptului care a stat la baza emiterii biletului la ordin din data de 18 septembrie 2008 emis de reclamantă pentru suma de 100.000 lei, în favoarea pârâtei SC F.P.I. SRL şi girat de aceasta din urmă în favoarea pârâtei SC L.B. SA întrucât a intervenit compensarea totală a datoriilor reciproce existente între pârâta SC F.P.I. SRL şi reclamantă şi ca petit accesoriu obligarea pârâtei SC L.B. SA la predarea către reclamantă a originalului biletului la ordin mai sus invocat.
Drept urmare, obiectul cererii de chemare în judecată, aşa cum a fost ea formulată de reclamantă, este o acţiune în constatare întemeiată din punct de vedere formal pe prevederile art. 111 C. proc. civ.
Cu toate acestea reclamanta nu solicită constatarea unei stări de fapt ci a unei situaţii de drept, respectiv invocă ca şi modalitate de stingere a unor obligaţii reciproce compensarea conform art. 1143 C. civ.
Curtea de apel a reţinut că nu se pune problema inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată pe considerentul că reclamanta are posibilitatea realizării dreptului de a obţine restituirea originalului instrumentului de plată prin invocarea unei excepţii personale, şi nici punctul de vedere potrivit căruia acţiunea cambială nu exclude aplicarea dreptului comun, ci dimpotrivă că nu are deschisă şi calea acţiunii în constatare pentru a opune compensarea atâta vreme cât a uzat de calea opoziţiei la executare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta care a solicitat se sa modifice in tot hotărârea atacata, cu consecinta admiterii in întregime a acţiunii, potrivit dispoziţiilor art. 312 pct. 2 - 3 rap.la art 304 pct. 8 si 9 C. proc. civ;
Recurenta a susţinut că instanţa de fond a admis excepţia inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata pe calea acţiunii in constatare si drept consecinţa a respins ca inadmisibila actiunea, intrucat reclamanata ar avea posibilitatea realizării dreptului de a obţine restituirea originalului instrumentului de plata prin invocarea unei excepţii personale faţă de parata SC L.B. SA, pe calea opoziţiei la executare in dosarul Judecătoriei Cluj Napoca;
Recurenta a mai susţinut că instanţa de apel a respins apelul pe considerentul ca recurenta a invocat stingerea raportului fundamental pe calea opoziţiei la executare, astfel ca nu ar mai avea deschisa si calea acţiunii in constatare pentru a opune aceeaşi compensare paratei SC L.B. SA.
Recurenta a susţinut punctul de vedere potrivit căruia acţiunea in constatarea inexistenta dreptului care a stat la baza emiterii biletului la ordin din data de 18 septembrie 2008 emis de reclamanta SC P. SRL, pentru suma de 100.000 lei, in favoarea pârâtei de rândul 1 – SC F.P.I. SRL şi girat de aceasta din urmă în favoarea pârâtei de rândul 2 – SC L.B. SA - ca urmare a stingerii oricărui drept de creanţă al pârâtei de rândul 2 fata de reclamanta, are drept consecinţa obligarea paratei de rândul 1 sa predea reclamantei originalul biletului la ordin; pe când excepţia personala invocata de către apelanta in dosarul având ca obiect opoziţiei la executare, are ca efect lipsirea de efecte a biletului la ordin, insa nu are ca finalitate restituirea originalului instrumentului de plata - care ramane in circuitul bancar.
Înalta Curte, analizând Decizia prin prisma criticilor formulate, găseşte că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Recurenta a solicitat instanţei de fond, pe calea acţiunii în constatare prevăzute de art. 111 C. proc. civ., să constate inexistenţa raportului fundamental, respectiv a dreptului ce a stat la baza emiterii biletului la ordin emis de recurenta SC P. SRL în favoarea SC F.P.I. SRL şi girat de aceasta din urmă în favoarea SC L.B. SA. În cadrul aceleiaşi acţiuni, reclamanta a solicitat, ca urmare a constatării inexistenţei dreptului şi restituirea biletului la ordin, deşi acţiunea în constatare nu are caracter executoriu.
Tribunalul Comercial Cluj a respins în mod legal acţiunea formulată de recurenta - reclamantă ca fiind inadmisibilă. Soluţia instanţei de fond fiind confirmată în mod corect de instanţa de apel -Curtea de Apel Cluj.
Prin cererea de recurs, SC P. SRL invocă prevederile art. 63 din Legea 58/1934, respectiv: „în procesele cambiale pornite, fie pe cale de acţiune, fie pe cale de opoziţie la somaţia de executare, debitorul nu va putea opune posesorului decât excepţiunile de nulitatea titlului, potrivit dispoziţiunilor art. 2, precum şi cele care nu sunt oprite de art. 19".
Invocând textul susmenţionat, recurenta apreciază că acţiunea în anularea biletului la ordin nu exclude calea opoziţiei la executare. Această apreciere este lipsită de relevanţă în prezenta speţă, întrucât recurenta-reclamantă nu a solicitat nici anularea biletului la ordin şi nici nu a formulat opoziţie la executare. Acţiunea în constatare, respectiv obiectul prezentei cauze, este întemeiată pe dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., deci nu pe o prevedere a legii speciale.
În ceea ce priveşte anularea biletului la ordin, acest aspect se poate cere în cadrul opoziţiei la executare conform art. 63, reprezentând, de altfel, acţiunea în realizarea dreptului urmărit.
Aprecierea recurentei conform căreia ca urmare a constatării inexistenţei dreptului ce a stat la baza emiterii biletului la ordin ar avea ca efect obligarea giratarului la restituirea titlului, este eronată. În acest sens prevederile art. 63 coroborate cu prevederile art. 19 din Legea nr. 58/1934 sunt clare.
Astfel prevederile art. 19 din Legea 58/1934 arată că: „Persoanele împotriva cărora s-a pornit acţiune cambială nu pot opune posesorului exceptiunile întemeiate pe raporturile lor personale, cu trăgătorul sau cu posesorii anteriori, afară numai dacă posesorul dobândind cambia a lucrat cu ştiinţă în paguba debitorului". Mai mult, aşa cum s-a arătat anterior acţiunea în constatare prevăzută de art. 111 C. proc. civ. este lipsită de caracter executoriu. Astfel, aprecierea reclamantei conform căreia s-ar putea obţine obligarea la restituirea biletului la ordin, prin intermediul unei acţiuni în constatare, este lipsită de suport legal.
Prin formularea acţiunii în temeiul art. 111 C. proc. civ., recurenta urmăreşte să ocolească prevederile Legii nr. 58/1934. Prevederile legii speciale arată că în cadrul opoziţiei la executare, emitentul biletului la ordin (SC P. SRL) nu poate opune posesorului (SC L.B. SA) excepţiile întemeiate pe raporturile cu posesorul anterior (SC F.P.I. SRL).
În aceste condiţii acţiunea în constatare este inadmisibilă, iar singura instanţă care poate analiza oportunitatea invocării inexistenţei raportului fundamental dintre emitent şi primul beneficiar ca argument opozabil giratarului este instanţa învestită cu judecarea opoziţiei la executare - acţiune, de altfel prevăzută de legea specială.
Pentru considerentele de mai sus, Înalta Curte, conform dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC P. SRL Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 180 din 24 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC P. SRL Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 180 din 24 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3537/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3540/2010. Comercial → |
|---|
