ICCJ. Decizia nr. 3629/2010. Comercial
Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECTIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3629/2010
Dosar nr. 7701/221/2008
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara reclamantul C.A., în contradictoriu cu pârâta B.C.R., sucursala DEVA, a solicitat obligarea pârâtei la recalcularea dobânzilor şi penalităţilor, precum şi restituirea comisionului de risc bancar.
Prin sentinţa nr. 1996/CA/2009 din 28 octombrie 2009, Tribunalul Hunedoara a respins acţiunea reclamantului, reţinând că acesta nu a făcut dovada convocării pârâtei pentru concilierea directă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul C.A., criticând soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia comercială, prin decizia nr. 15/A/2010 din 12 februarie 2010, a respins, ca tardiv, declarat apelul reclamantului C.A., reţinând că, sentinţa a fost comunicată reclamantului la data de 16 decembrie 2009, iar cererea de apel a fost înregistrată la Tribunalul Hunedoara în data de 12 ianuarie 2010.
Împotriva acestei decizii şi a deciziei nr. 56 A/2010 din 30 aprilie 2010 a declarat recurs reclamantul C.A.
La termenul de dezbateri în fond, Înalta Curte a luat în discuţie excepţia netimbrării recursului, rămânând în pronunţare asupra acesteia.
Recurentul-reclamant a fost legal citat pentru termenul din 2 noiembrie 2010 cu menţiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 4 lei şi 0,15 lei timbru judiciar, obligaţie căreia nu s-a conformat.
Ori, prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice care se plătesc anticipat, sau în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.
Potrivit prevederilor art. 9 din Ordonanţa nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar, cererea părţii se anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată.
Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurentul-reclamant nu s-a conformat obligaţiei de timbrare potrivit menţiunii din citaţia pentru termenul de judecată 2 noiembrie 2010, respectiv de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 4 lei şi 0,15 lei timbru judiciar, când procedura a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală, personală sau ca obiect, de obligaţia timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii şi să dispună anularea ca netimbrat a recursului reclamantului C.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamantul C.A. împotriva deciziei nr. 15/A/2010 din 12 februarie 2010 şi a deciziei nr. 56 A/2010 din 30 aprilie 2010 pronunţate de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2010.
← ICCJ. Decizia nr. 3625/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3632/2010. Comercial → |
---|