ICCJ. Decizia nr. 3590/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3590/2010
Dosar nr. 732/1/2010
Şedinţa publică din 28 octombrie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă,
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 27 ianuarie 2010 SN A.I.B.B.A.V., care ulterior a fuzionat cu CN A.H.C. Bucureşti rezultând din fuziune CN A.B. SA, a formulat contestaţia în anulare împotriva deciziei nr. 236 din 13 octombrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a solicitat admiterea contestaţiei în anulare, modificarea în totalitate a hotărârii pronunţate în recurs şi în consecinţă admiterea recursului său, respingerea recursului intimatei A.U. Bucureşti SA cu consecinţa menţinerii dispoziţiilor primei instanţe de respingere ca prescrisă a cererii de chemare în judecată pentru pretenţiile formulate de SC A.U.B. SA Bucureşti vizând perioada 4 aprilie 2000 – 29 mai 2007.
A arătat în contestaţia în anulare că instanţa de recurs a omis a se pronunţa asupra primului motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., că maniera de redactare a aşa-ziselor considerente referitoare la respingerea motivelor de recurs invocate de pârâtă echivalează cu necercetarea acestor motive întrucât instanţa nu a invocat niciun argument legat de cele patru motive de recurs dezvoltate prin cererea de recurs, singurul lui argument fiind cel ce vizează momentul de început al termenului de prescripţie stabilit la 10 octombrie 2006 respingând celelalte trei motive fără a menţiona vreun argument. De asemenea a arătat că instanţa nu a făcut nicio referire la motivele de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. conform căruia instanţa de apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de dispoziţiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., dar nici dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., hotărârea instanţei de apel cuprinzând motive contradictorii precum şi dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. întrucât hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greşită a legii.
Temeiul de drept invocat de contestatoare în susţinerea contestaţiei în anulare este art. 318 alin. (1) şi urm. C. proc. civ.
Contestaţia în anulare este nefondată.
Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţia în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau, când instanţa respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Analizând contestaţia în anulare prin prisma dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. raportate la motivele invocate de contestatoare, Curtea constată că motivele din recurs întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 5, 6, 7 şi 9 C. proc. civ. au fost analizate şi cercetate de către instanţa care a pronunţat Decizia nr. 2361 din 13 octombrie 2009 în legătură directă cu motivul de bază pentru care a fost casată această decizie respectiv analiza prescripţiei acţiunii, asupra căreia s-a constatat că nu este prescrisă faţă de dispoziţiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958, Curtea concluzionând că niciunul dintre motivele invocate de recurentă nu converg spre menţinerea hotărârii instanţei de fond întrucât acţiunea introductivă a fost promovată în termenul legal, excepţia prescripţiei acţiunii fiind soluţionată irevocabil de către instanţa de recurs. În acest context motivele referitoare la menţinerea hotărârii instanţei de fond, neavând suport legal, au fost respinse odată cu respingerea recursului pârâtei.
Ca urmare Curtea constată că instanţa de recurs s-a pronunţat asupra tuturor motivelor invocate de pârâtă în recursul său, motive pe care le-a raportat la analiza excepţiei prescripţiei acţiunii introductive asupra căreia s-a pronunţat irevocabil prin constatarea introducerii în termenul legal conform art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Faţă de aceste considerente contestaţia în anulare urmează a se respinge ca nefondat.
Art. 274 alin. (1) C. proc. civ. prevede că partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Intimata SC A.U.B. SA Bucureşti a solicitat cheltuieli de judecată în sumă de 9.577,12 lei, depunând în acest sens nota de cheltuieli, contractul de asistenţă juridică şi factura din 19 februarie 2010 (dosar recurs).
Analizând cererea intimatei sub aspectul cheltuielilor de judecată Curtea constată că aceasta este întemeiată urmând a o admite şi a o obliga pe contestatoare la plata sumei de 9.577,12 lei cheltuieli de judecată către intimata SC A.U.B. SA Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de CN A.B. SA Otopeni împotriva deciziei nr. 2361 din 13 octombrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca nefondată.
Obligă contestatoarea să plătească intimatei SC A.U.B. SA Bucureşti, suma de 9.577,12 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3587/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3592/2010. Comercial → |
|---|
