ICCJ. Decizia nr. 3660/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3660/2010
Dosar nr. 20544/3/2008
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 6977 din 8 mai 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de A.V.A.S. Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta SC B. SA, admiţându-se cererile în interesul pârâtei formulate de intervenientele SIF B.C. SA, SIF M. SA şi SIF O. SA.
Prin acţiune reclamanta a solicitat să se constate nulitatea absolută a hotărârii A.G.E.A. a SC B. SA din data de 19 septembrie 2007.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că prin hotărârea A.G.E.A. din 19 septembrie 2007 s-a decis majorarea capitalului social prin emiterea unui număr maxim de acţiuni nominative, dematerializate, reclamanta susţinând că reevaluarea terenului nu a avut la bază HG nr. 834/1991 şi nu a respectat criteriile prevăzute de HG nr. 2665/2002, HG nr. 500/1994, HG nr. 983/1998, HG nr. 95/1999, HG nr. 403/2000 şi HG nr. 1553/2003, săvârşindu-se o fraudă la lege, fără a fi însă determinată în conţinutul şi efectele sale.
S-a mai reţinut că prin hotărârea atacată majorarea capitalului social s-a făcut pentru emiterea de acţiuni în favoarea statului, reprezentând valoarea terenului atribuit în favoarea exclusivă a pârâtului prin certificatul de atestare emis conform Legii nr. 15/1990 şi cu respectarea criteriilor şi normelor de evaluare din HG nr. 834/1991, iar raportul de evaluare a ţinut seama de prevederile legale, nerezultând vreo fraudare a legii.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 18 din 18 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, care a reţinut că apelanta a formulat susţineri generale fără a arăta în concret ce anume dispoziţii procedurale sau substanţiale au fost încălcate de către prima instanţă, invocând propriile nemulţumiri cu privire la o serie de acte anterioare hotărârii A.G.A. atacate, iar nu modul în care – prin hotărâre – a fost încălcată legea ori actul constitutiv.
De asemenea, instanţa a avut în vedere că simpla invocare a unor hotărâri de guvern, care ar fi avut incidenţă în modalitatea de evacuare a terenului ce face obiectul certificatului de atestare a dreptului de proprietate şi invocarea unor aspecte de ordin tehnic nu pot fi luate în considerare câtă vreme nu au o dezvoltare concretă şi cât nu n s-au adus dovezi care să ateste valoarea terenului în discuţie.
Împotriva deciziei, reclamanta a declarat recurs pe care l-a întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând următoarele:
- Raportul de evaluare a terenului ce face obiectul certificatului de atestare obţinut de societatea pârâtă, raport aprobat în A.G.E.A. încalcă o serie de dispoziţii imperative, cu aplicare cronologică succesivă, corespunzătoare perioadei în care acestea au fost în vigoare, cu referire inclusiv la dispoziţiile HG nr. 938/1998, modificată, prin HG nr. 95/1999.
- Raportul nu s-a efectuat pe baza standardelor profesionale de evaluare în vigoare, iar dacă acestea ar fi fost respectate, valoarea terenului s-ar fi apropiat de 1.600 – 1.800 euro/mp.
- Instanţa de apel a afirmat în mod nejustificat că raportul de evaluare a respectat succesiunea raporturilor privind evaluarea clădirilor şi terenurilor fără a se ţine seama de standardele A.N.V.A.R., care nu mai sunt în vigoare din anul 2003, fără a face referire la I.V.S. – ediţia a 7-a – 2005.
Analizând cererea de recurs prin prisma prevederilor art. 3021 C. proc. civ. ce reglementează menţiunile pe care aceasta trebuie să le cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, Înalta Curte constată că cererea recurentei este lovită de nulitate, fiind incidente prevederile art. 3021 lit. c) C. proc. civ.
Astfel, deşi în cuprinsul cererii se indică motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., argumentele aduse în susţinere nu se circumscriu interpretării şi aplicării greşite a legii ori lipsei oricărui temei legal al deciziei atacate şi nici celorlalte motive de nelegalitate prevăzute la pct. 1 – 9 ale art. 304 C. proc. civ.
Susţinerile recurentei vizează în principal raportul de evaluare al terenului pentru care societatea pârâtă a obţinut certificatul de atestare a dreptului de proprietate, faptul că, în evaluarea terenului nu s-ar fi respectat mai multe hotărâri de guvern ce s-ar fi succedat în timp, ci nicidecum aspecte de nelegalitate ale hotărârii pronunţate de instanţa de apel care să fie de natură a atrage modificarea acesteia.
Cum, în această cale de atac, rolul instanţei de recurs este limitat strict la motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1 – 9 C. proc. civ., iar în cauză nu au fost invocate motive de ordine publică, care să atragă incidenţa dispoziţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea cererii de recurs conform normelor, anterior menţionate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 18 din 18 ianuarie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3595/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3661/2010. Comercial → |
|---|
