ICCJ. Decizia nr. 3661/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3661/2010
Dosar nr. 25234/3/2008
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 13587 din 26 noiembrie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis acţiunea formulată de reclamantaSC A.T.C.I.T. SRL, în contradictoriu cu pârâtaSC C.G. SRL şi a dispus evacuarea pârâtei din imobilul situat în Bucureşti, sector 5.
S-a reţinut că pârâta nu mai are dreptul să folosească bunul imobil, contractul de comodat în baza căruia a ocupat imobilul în litigiu ajungând la termen.
Împotriva acestei sentinţe, SC C.G. SRL a declarat apel, solicitând schimbarea sa în tot, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
La data de 25 februarie 2010, intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
Prin Decizia comercială nr. 130 din 11 martie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, apelul a fost respins, ca nefondat.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că soluţia este pronunţată cu respectarea dispoziţiilor de procedură privind respectarea dreptului la apărare, iar pe fond, în lipsa unui titlu care să justifice folosinţa spaţiului în continuare, nu se poate admite apelul formulat.
Cât priveşte dreptul de creanţă concretizat printr-o hotărâre judecătorească în legătură cu bunul imobil a constatat că nu o priveşte pe intimata- reclamantă, ci pe societatea comercială cu care s-a încheiat contractul de comodat, iar cererea apelantei- pârâte de a i se recunoaşte un drept de retenţie formulată împotriva intimatei – reclamante a fost respinsă, după cum nici ridicarea bunurilor proprietatea apelantei- pârâte de pe teren nu poate împiedica pronunţarea hotărârii de evacuare.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. şi a susţinut că hotărârea fie nu cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază, fie are o motivare sumară şi nu ţine cont de probele existente la dosarul cauzei sau este contradictorie cu acestea.
Astfel, instanţa de apel nu a motivat nicicum de ce a respins apărările pârâtei privind obligaţia comodantului de a restitui cheltuielile efectuate de comodatar, în cauză fiind evaluate la 321.379 lei, deşi prin contractul părţilor s-a prevăzut dreptul său la recuperarea acestora.
În aceste condiţii, cererea de amânare a cauzei a fost pe deplin justificată cu atât mai mult cu cât pe terenul în litigiu se aflau mai multe bunuri proprietatea recurentei- pârâte.
Analizând recursul prin prisma criticilor care se subsumează atât art. 304 pct. 7 C. proc. civ. cât şi art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se găseşte nefondat.
Potrivit art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea trebuie să fie motivată, art. 6 paragraful 1 din Convenţie, incluzând, printre altele, dreptul părţilor de a prezenta observaţiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor, pe de altă parte, în sarcina instanţei, obligaţia acesteia de a proceda la un examen efectiv al elementelor de probă ale părţilor care trebuie să se regăsească în motivarea hotărârii.
Verificând îndeplinirea acestei obligaţii a instanţei, se constată că legea a fost respectată, instanţa de apel răspunzând la toate criticile formulate prin cererea de apel, inclusiv la cele legate de implicaţiile răspunderii comodantului pentru investiţiile efectuate la imobilul din care s-a dispus evacuarea, reţinându-se că litigiul de faţă nu are legătură cu această creanţă, pe care recurenta – pârâtă nu o are faţă de intimata – reclamantă, ca titular actual al dreptului de proprietate asupra imobilului, ci împotriva fostului proprietar – parte în contractul de comodat încetat prin efectul încheierii contractului de vânzare – cumpărare, iar cererea de instituire a unui drept de retenţie împotriva intimatei – reclamante, formulată pe cale separată, s-a respins, astfel că cererea de evacuare a fost legal admisă.
Cât priveşte cererea de amânare a judecăţii, în considerarea aceloraşi argumente legate de dreptul de creanţă, aceasta nu poate fi considerată ca fiind justificată faţă de părţile cauzei şi dispoziţiile de procedură care reglementează condiţiile în care se poate amâna judecata, respectate întocmai.
Aşa fiind, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtaSC C.G. SRL Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 130 din 11 martie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3660/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3665/2010. Comercial → |
|---|
