ICCJ. Decizia nr. 3640/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECTIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3640/2010
Dosar nr. 4747/1/2009
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secţia comercială, la data de 14 noiembrie 2007, reclamanta SC T.C. SRL ORADEA, în contradictoriu cu pârâţii R.A.D.E.F. R. BUCUREŞTI şi M.C.P.N.B., a solicitat pronunţarea unei hotărâri prin care pârâtele să fie obligate să încheie contractul de vânzare-cumpărare pentru imobilele situate în Oradea, str. Transilvaniei „C.P.” judeţul Bihor şi imobilul situat în Salonta str. Libertăţii „C.V.” judeţul Bihor.
Prin sentinţa nr. 140/COM/2008 din 16 aprilie 2008, Tribunalul Bihor, secţia comercială, a respins excepţia prematurităţii introducerii cererii invocată de pârâtele R.A.D.E.F. R. BUCUREŞTI şi M.C.P.N.B. şi a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta R.A.D.E.F. R.
A admis acţiunea reclamantei fiind obligate pârâtele să încheie contractul de vânzare-cumpărare pentru imobilele situate în Oradea, str. Transilvaniei „C.P.” şi Salonta str. Libertăţii „C.V.”, ambele situate în judeţul Bihor, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, cu privire la excepţia prematurităţii introducerii cererii că, Legea nr. 346/2004 nu instituie o procedură prealabilă şi că, Ordonanţa nr. 39/2005 aprobată prin Legea nr. 328/2006 nu prevede o procedură prealabilă înainte de sesizarea instanţei de judecă, astfel, în raport de dispoziţiile art. 109 alin. (2) şi art. 137 C. proc. civ., a respins, ca neîntemeiată, excepţia prematurităţii introducerii cererii.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate le pârâta R.A.D.E.F. R. FILM, instanţa a reţinut că pârâta deţine calitatea de locator în baza Contractului de închiriere nr. 2 din 1 aprilie 1998 încheiat cu reclamanta - în calitate de locatară şi în raport de dispoziţiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 246/2004, a apreciat că este neîntemeiată această excepţie, pârâta având calitatea procesuală pasivă de a încheia contractul de vânzare-cumpărare în calitate de locator al imobilelor respective.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, s-a reţinut că reclamanta deţine calitatea de locatară a spaţiilor în litigiu în baza contractului de închiriere nr. 2 din 1 aprilie 1998 şi a actelor adiţionale, contracte de locaţiune care sunt în vigoare, nefiind desfiinţate de către părţi şi faţă de împrejurarea că aceasta se încadrează în categoria întreprinderilor mici şi mijlocii astfel cum a fost definită prin art. 2 din Legea nr. 346/2004, s-a apreciat cererea ca fiind întemeiată şi pe cale de consecinţă a obligat pârâtele să încheie contractul de vânzare-cumpărare pentru imobilele situate în Oradea şi Salonta, cu respectarea procedurii prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 346/2004.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâtele R.A.D.E.F. R. BUCUREŞTI şi M.C.P.N.B.
În dezvoltarea motivelor de apel formulate de pârâta M.C.P.N.B. s-a considerat netemeinică soluţia primei instanţe de respingere a excepţiilor invocate şi de admitere a acţiunii reclamantei, deoarece procedând în acest fel instanţa a prejudiciat interesele pârâtelor, optând doar pentru analizarea cauzei în raport de Legea nr. 346/2004 normă cu caracter general, fiind nesocotite prevederi imperative prevăzute în art. 129 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de apel formulate de pârâta R.A.D.E.F. R. BUCUREŞTI se susţine că, instanţa nu a reţinut că R.A.D.E.F. nu este proprietara celor două cinematografe, acestea fiind proprietatea Statului Român, conform dispoziţiilor art. 65 din O.G. nr. 39/2005. De asemenea, nu s-a reţinut că cinematografele în cauză nu sunt active disponibile şi nu sunt înscrise pe lista activelor disponibile cu caracter public, iar respingerea excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a R.A.D.E.F. este greşită, deoarece regia are doar în administrare cele două spaţii, fapt ce nu îi conferă calitate procesual pasivă.
Curtea de Apel Oradea, prin decizia nr. 92/C/2008-A din 30 septembrie 2008, a respins, ca nefondate, apelurile pârâtelor, reţinând că, nici după intrarea în vigoare a H.G. nr. 1874/2006 de aprobare a strategiei privind vânzarea sălilor şi grădinilor de spectacol cinematografic şi a terenurilor aferente şi nici după întâlnirea părţilor ca urmare a invitaţiei nr. 7162 din 14 noiembrie 2006 a R.A.D.E.F. R. şi întocmirea procesului verbal din data de 27 noiembrie 2006, când s-a stabilit că intimata şi-a respectat clauzele contractuale, a făcut investiţii la cele două active aprobate prin documentaţia de evaluare întocmită de către societate în cadrul celor două proceduri anterioare de vânzare a activelor, nu s-a finalizat procedura demarată prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare de către cele două apelante, acestea invocând faptul că strategia aprobata prin H.G. nr. 1874/2006 fost contestată în instanţă de către terţe persoane şi că R.A.D.E.F. nu a mai fost mandatată de minister datorită acestui motiv al contestării.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtele R.A.D.E.F. R. BUCUREŞTI şi M.C.P.N.B.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin decizia nr. 1598 din 25 mai 2009, a admis recursurile pârâtelor R.A.D.E.F. R. BUCUREŞTI şi M.C.P.N.B., a modificat decizia atacată în sensul admiterii apelurilor formulate de pârâţi împotriva sentinţei tribunalului, pe care a schimbat-o în tot, cu consecinţa respingerii, ca nefondată, a acţiunii reclamantei SC T.C. SRL ORADEA şi obligarea acesteia la cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, instanţa de recurs a avut în vedere faptul că, potrivit art. 67 din O.G. nr. 39/2005, vânzarea a fost condiţionată de realizarea unei strategii emisă de M.C.P.N.B. pentru fiecare societate şi aprobată prin hotărâre de guvern, iar strategia urma să cuprindă criteriile şi modalităţile de realizare ale privatizării şi vânzări, sens în care s-a apreciat că nu sunt îndeplinite cerinţele pentru obligarea pârâtelor la încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu raportare doar la ceea ce Legea nr. 346/2004 şi O.M.C.C. nr. 2461/2004 au prevăzut, momentul demarării procedurii de vânzare nefiind echivalent cu momentul finalizării acesteia, sub aspectul negocierii preţului, ca element esenţial al contractului, faţă de dispoziţiile art. 1295 C. civ.
De asemenea, a reţinut instanţa de recurs că H.G. nr. 1874/2006 a fost anulat şi că prin efectul legii, imobilele în cauză au fost trecute în domeniul public, devenind inalienabile.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare, contestatoarea SC T.C. SRL ORADEA, înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, la data de 2 iunie 2009, întemeiată pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ. şi prin care a solicitat admiterea acesteia, anularea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea cererii, contestatoarea SC T.C. SRL ORADEA susţine că instanţa de recurs, prin hotărârea pronunţată, se află în situaţia reglementată de dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. şi anume „dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale….”
Mai susţine contestatoarea că, schimbarea regimului juridic al cinematografelor, în sensul trecerii lor în domeniul public de interes local nu se realizează ca efect al apariţiei O.U.G. nr. 7/2008, ci ca urmare a adoptării Legii nr. 303/2008, act legislativ apărut după pronunţarea deciziei Curţii de Apel Oradea şi că din cauza acestei erori, instanţa nu a putut aprecia asupra aplicabilităţii în timp a legii civile, inalienabilitatea imobilului fiind singurul motiv avut în vedere de instanţa de recurs.
Verificând condiţiile de admisibilitate ale acestei căi extraordinare de atac, de retractare, prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează contestaţia în anulare specială, hotărârile instanţei de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare, atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când respingând recursul sau admiţându-l în parte, instanţa a omis să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare, Înalta Curte constată că susţinerile contestatoarei sunt nefondate.
Având în vedere caracterul de excepţie al textului mai sus-evocat, analiza susţinerilor contestatoarei presupune a avea în vedere acele greşeli materiale care au dus la pronunţarea unei soluţii eronate.
Se poate observa că o astfel de eroare trebuie să fie în legătură cu aspectele formale ale judecăţii, pentru verificarea căreia nu se impune reexaminarea fondului cauzei sau reaprecierea probelor administrate în cauză.
Faţă de aceste precizări prealabile, din motivele dezvoltate de contestatoare, rezultă că s-au formulat critici pe alte chestiuni decât cele procedurale, tinzând în realitate la o reformare a soluţiei, sens în care se constată că motivele invocate nu se circumscriu tezei avute în vedere de prevederile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., care să permită exercitarea acestei căi extraordinare de atac.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge contestaţia în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Repune cauza pe rol.
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC T.C. SRL ORADEA împotriva deciziei nr. 1598 din 25 mai 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2010
| ← ICCJ. Decizia nr. 3639/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3656/2010. Comercial → |
|---|
