ICCJ. Decizia nr. 3656/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3656/2010
Dosar nr. 3508/105/2008
Şedinţa publică de la 3 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 387, pronunţată la data de 28 octombrie 2009, în dosarul nr. 5508/105/2008, Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis cererea precizată, în parte, formulată de reclamanta SC I.T. SRL, în contradictoriu cu pârâtele SC G.A. SA (fostă B.T. A.T. SA) - Agenţia Ploieşti 2 şi SC G.A. SA (fostă B.T. A.T. SA), şi a obligat pârâţii la plata sumei de 148.736 lei despăgubiri şi a dobânzii legale aferente, în sumă de 39.626,12 lei, precum şi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 13.869,13 lei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen, pârâta SC G.A. SA (fostă B.T. A.T. SA).
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 19, pronunţată la data de 3 martie 2010, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta SC G. A. SA (fostă B.T. A.T. SA), prin reprezentanţii săi legali, împotriva sentinţei nr. 387 din 28 octombrie 2009, pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, în contradictoriu cu intimata - reclamantă SC I.T. SRL şi intimata - pârâtă SC G.A. SA (fostă B.T. A.T. SA) - Agenţia Ploieşti.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, pârâta SC G.A. SA Bucureşti (fostă B.T. A.T. SA), solicitând admiterea recursului şi modificarea în tot a sentinţei, în sensul respingerii acţiunii faţă de societatea sa, ca fiind netemeinică şi nelegală.
În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 7, 8 şi 9 ale art. 304 C. proc. civ., recurenta - pârâtă a relevat situaţia de fapt în cauză şi a arătat că atât instanţa de fond, cât şi cea de apel, nu au ţinut cont de probatoriul administrat în cauză, din care reieşea faptul că autovehiculul asigurat de societatea sa era unul de culoare roşie, şi nu albă. Importanţa culorii rezidă în faptul că, în speţă, este vorba despre două autovehicule diferite; recurenta a asigurat un autovehicul, iar intimata - reclamantă solicită despăgubiri pentru un cu totul alt autovehicul.
Instanţa a reţinut în mod greşit faptul că aceasta nu a administrat probe din care să rezulte că lipsa butucului de la yala de pe partea stângă a favorizat furtul autotractorului, dat fiind faptul că, în cadrul obiecţiunilor la raportul de expertiză tehnică, expertul, parte al societăţii sale a învederat faptul că „autovehiculul în cauză a fost furat cu ajutorul cheilor de portiere şi de contact aferente acestuia”.
A mai susţinut recurenta - pârâtă că a depus la dosarul cauzei nota de calcul anexă a contractului casco nr. K 095964/2005. Conform notei de calcul, la pct. 3, se menţionează valoarea autovehiculului, în procent, ca fiind 32 %. Aplicând acest procent la valoarea de nou a autovehiculului la data intrării în asigurare rezultă o valoare de 149.091 lei.
La data de 18 august 2010, intimata - reclamantă SC I.T. SRL prin administrator judiciar A.l. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului şi a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi, pe cale de consecinţă, menţinerea ca legale şi temeinice a deciziei instanţei de apel şi sentinţei pronunţate de instanţa de fond.
Examinând recursul declarat de pârâta SC G.A. SA Bucureşti, Înalta Curte constată că motivele invocate de către recurenta - pârâtă în susţinerea recursului său nu se subscriu nici unuia dintre motivele de recurs prevăzute la art. 304 pct. l - 9 C. proc. civ., toate criticile formulate vizând situaţia de fapt sau aspecte de apreciere a probelor.
Potrivit dispoziţiilor art. 3021 alin. (l) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor.
Rezultă, din aceste prevederi legale, conjugate cu prevederile art. 304 C. proc. civ., privitoare la sfera motivelor de recurs, că, pentru a fi validă juridic, cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele pe care se sprijină, adică acele argumente de natură juridică pentru care recurenta înţelege a critica hotărârea atacată.
Deşi în cuprinsul cererii de recurs recurenta - pârâtă SC G.A. SA Bucureşti a indicat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., se constată că argumentele folosite în dezvoltarea acestora nu face posibilă încadrarea lor în motivele indicate, şi nici în celelalte prevăzute la pct. 1-6.
Recurenta - pârâtă şi-a rezumat expunerea la modul în care s-au derulat relaţiile contractuale de asigurare, la aprecierile date de instanţă probelor administrate în cauză şi la împrejurările în care s-a produs furtul autovehiculului, respectiv, posibile cauze ale producerii furtului.
În cauză, recurenta nu s-a conformat, aşadar, dispoziţiilor legale imperative înscrise în art. 3021 şi art. 304 C. proc. civ., deoarece, în declaraţia de recurs, nu a dezvoltat vreun motiv din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., criticile formulate neputând fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de lege, neputând fi reţinute nici motive de ordine publică, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
Aşa fiind,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea cererii de recurs formulată de pârâta G.A. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 19 din 3 martie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios, administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3640/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3803/2010. Comercial → |
|---|
