ICCJ. Decizia nr. 3710/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3710/2010
Dosar nr. 5245/2/2007
Şedinţa publică de la 4 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 24 decembrie 2004, reclamanta SC S.I.F.T. SA a formulat în contradictoriu cu pârâta SC B.T.T. SA, cerere de anulare a hotărârii adunării generale extraordinare a acţionarilor din 29 noiembrie 2004.
Prin sentinţa comercială nr. 3163 din 1 iulie 2005 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins excepţia lipsei de interes invocată de pârâtă şi a admis acţiunea reclamantei aşa cum a fost formulată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că în ceea ce priveşte lipsa de interes, această excepţie nu poate fi reţinută întrucât exerciţiul dreptului acţionarului la acţiunea în anulare a hotărârii adunării generale nu este condiţionată de îndeplinirea formalităţilor de publicare în M. Of. şi de menţionare în registrul comerţului.
S-a reţinut că hotărârea adunării generale extraordinare a acţionarilor SC B.T.T. SA din 29 noiembrie 2004 a fost adoptată cu încălcarea unor dispoziţii legale imperative şi cu eludarea drepturilor acţionarilor minoritari.
Potrivit dispoziţiilor art. 240 alin. (2) din Legea nr. 297/2004, majorarea de capital social prin aport în natură, trebuia să fie aprobată de A.G.E.A. la care participă cel puţin ¾ din numărul titularilor capitalului social şi cu votul acţionarilor ce deţin cel puţin 75% din drepturile de vot.
Împotriva sentinţei comerciale nr. 3163 din 1 iulie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a declarat recurs, calificat în temeiul art. 84 C. proc. civ., apel, pârâta SC B.T.T. SA Bucureşti, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Prin criticile formulate, apelanta a susţinut că în mod greşit instanţa a reţinut că în cauză au fost încălcate dispoziţiile art. 240 alin. (2) din Legea nr. 297/2004, întrucât potrivit acestui text de lege, pentru majorarea de capital social prin aport în natură, accentul nu cade pe numărul celor care trebuie să fie prezenţi, ci pe cota din capitalul social deţinută de aceştia.
De asemenea, în mod greşit instanţa de fond a reţinut că au fost încălcate şi dispoziţiile art. 240 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 297/2004, în conformitate cu care anularea aportului în natură se face de către experţi independenţi, motiv pentru care s-a solicitat admiterea apelului, şi pe fond respingerea acţiunii.
Prin decizia comercială nr. 332 din 29 mai 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a admis apelul şi s-a schimbat în tot sentinţa atacată în sensul că s-a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a pronunţa astfel instanţa de apel a reţinut că, în cauză, nu s-au încălcat dispoziţiile art. 240 alin. (2), (3), (4) din Legea nr. 297/2004, întrucât textul de lege mai sus menţionat pune accentul pe cota din capitalul social deţinut de acţionar şi nu pe numărul celor care trebuie să fie prezenţi.
Totodată instanţa de apel a arătat că potrivit art. 323 alin. (1) din O.U.G. nr. 88/1997, capitalul social al societăţilor comerciale cărora li s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor se majorează de drept cu valoarea terenurilor menţionate în certificat.
Împotriva decizie sus menţionate a declarat recurs SC S.I.F.T. SA Braşov, iar prin decizia nr. 2096 din 31 mai 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, s-a admis recursul, s-a casat decizia nr. 332 din 29 mai 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, cu recomandarea ca instanţa de apel să se pronunţe în legătură cu excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 143 din H.G. nr. 577/2002 invocată de reclamantă, cât şi cu recomandarea ca instanţa de apel să răspundă la excepţia lipsei obiectului acţiunii, invocată de SC B.T.T. SA în recurs, şi argumentată pe trecerea a mai mult de un an de la data adoptării hotărârii şi nepunerea ei în aplicare, împrejurare în care se vor face verificări la registrul comerţului asupra datei la care s-au îndeplinit formalităţile de publicitate.
Curtea de Apel Bucureşti, în apel după casare, a dat eficienţă celor dispuse prin decizia nr. 2096 din 31 mai 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin încheierea din 23 noiembrie 2007, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a suspendat judecata apelului şi a sesizat Secţia de contencios Administrativ în soluţionarea excepţiei de nelegalitate a dispoziţiilor art. 143 din H.G. nr. 577/2002 invocată de SC S.I.F.T. SA Braşov.
Prin sentinţa nr. 2217 din 9 septembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins excepţia de nelegalitate invocată de SC S.I.F.T. SA, iar cu adresa nr. 218952 din 17 decembrie 2009 ONRC a comunicat că Hotărârea A.G.E.A. din 29 noiembrie 2004 a SC B.T.T. SA nu a fost publicată în evidenţele registrului comerţului, în dosarul de arhivă şi nici publicat în M. Of. al României.
Totodată, cu adresa nr. 7906 din 26 noiembrie 2009 SC S.I.F.T. SA a făcut dovada faptului că apelanta SC B.T.T. SA este societate tranzacţionată pe piaţa de capital.
În apel după casare, prin concluzii scrise SC B.T.T. SA şi-a reiterat motivele de apel, însă a invocat şi excepţiile lipsei de obiect a cererii de anulare a Hotărârii A.G.E.A. nr. 17 din 29 noiembrie 2004 a SC B.T.T. SA cât şi excepţia lipsei de interes a SC S.I.F.T. SA, excepţie invocată şi în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în Dosarul nr. 33587/2/2005 (fil.11-17).
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin decizia nr. 6 din 8 ianuarie 2010 în rejudecare a respins apelul ca nefondat.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că art. 240 al Legii nr. 297/2004, în alin. (2) stabileşte expres condiţiile de cvorum şi de majoritate cu care poate fi adoptată o hotărâre de majorare a capitalului social cu aport în natură în cazul unei societăţi ale cărei acţiuni sunt listate la bursă.
Având în vedere importanţa unei asemenea operaţiuni în viaţa societăţii şi posibilitatea afectării drepturilor acţionarilor minoritari, articolul menţionat mai sus, stabileşte, în mod cumulativ condiţiile necesare pentru legalitatea hotărârii de majorare, respectiv participarea la adunare a cel puţin ¾ din numărul titularilor capitalului social (deci a acţionarilor) şi cu votul acţionarilor ce deţin 75% din drepturile de vot.
Instanţa de fond apreciind corect situaţia de fapt a reţinut în considerentele sentinţei că prima cerinţă a textului art. 240 alin. (2) din Legea nr. 297/2004 (prezenţa acţionarilor reprezentând ¾ din numărul titularilor capitalului social) nu a fost respectată, întrucât la şedinţă nu au fost prezenţi decât doi acţionari din totalul de 615 acţionari ai societăţii.
Aşa fiind, în mod corect s-a considerat că hotărârea din 29 noiembrie 2004, este lovită de nulitate, sentinţa fondului fiind sub acest aspect temeinică şi legală.
În mod greşit a considerat apelanta SC B.T.T. SA că majorării de capital a unei societăţii admise la tranzacţionarea cu aport în natură, nu îi sunt aplicabile prevederile legale referitoare la modalitatea concretă de majorare cuprinse în art. 240 alin. (3) şi (4) ale Legii nr. 297/2004.
În cauză instanţa de fond a făcut o interpretare justă a textelor aplicate şi a conflictelor de legi aplicabile, reţinând prevalenţa Legii nr. 297/2004, ca lege specială aplicabilă societăţilor admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată şi nu a O.U.G. nr. 88/1997 şi a Legii nr. 137/2002, şi pe cale de consecinţă a sancţionat încălcarea dispoziţiilor art. 240 alin. (3) şi (4) (referitoare la numirea unui expert independent şi convocarea unei noi adunări a acţionarilor şi modalitatea calculării numărului de acţiuni ce revine ca urmare a aportului în natură) cu anularea Hotărârii A.G.E.A. - SC B.T.T. SA din 29 noiembrie 2004.
Fiind vorba de o majorare de capital cu aport în natură, pârâta apelantă SC B.T.T. SA trebuia să respecte dispoziţiile art. 240 alin. (4) din Legea nr. 297/2004, respectiv: „numărul de acţiuni, ce revine ca urmare a sportului în natură, se determina ca raport între valoarea aportului, stabilită în conformitate cu alin. (3), şi cea mai mare valoare dintre preţul de piaţă al unei acţiuni, valoare pe acţiune calculată în baza activului net contabil sau valoarea nominală a acţiunii”.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs reclamanta SC B.T.T. SA criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel se consideră că în mod eronat instanţele nu au considerat cererea de anulare a Hotărârii A.G.E.A. a SC B.T.T. SA nr. 17 din 29 noiembrie 2004 ca fiind lipsită de interes, deoarece hotărârea respectivă nu a făcut decât să constate o situaţie juridică preexistentă, o majorare de capital care a operat de drept la data emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
În acest context, susţine recurenta, este evident că instanţele au considerat în mod eronat că în speţă ar fi aplicabile nu dispoziţiile speciale din materia privatizării ci dispoziţiile art. 240 alin. (2), (3) şi (4) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital care reprezintă o normă generală.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 322alin. (1) din O.U.G. nr. 88/1997, „capitalul social al societăţilor comerciale cărora li s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului se majorează de drept cu valoarea terenurilor menţionate în certificate”.
Totodată, art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002 prevede că în cazul în care eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor nu a fost urmată, anterior privatizării, de majorarea corespunzătoare a capitalului social, acesta se majorează de drept cu valoarea terenurilor, care va fi considerată aport în natură al statului sau al unei unităţi administrativ-teritoriale, după caz, în schimbul căreia se vor emite acţiuni suplimentare ce vor reveni de drept instituţiei publice implicate.
În speţă, capitalul social al SC B.T.T. SA a fost majorat cu valoarea terenului pentru care s-a obţinut certificatul de atestare a dreptului de proprietate din 24 octombrie 2000, anterior privatizării, astfel încât regăsim incidentă prima ipoteză din textul legal invocat mai sus.
Rezultă deci că majorarea capitalului social al SC B.T.T. SA cu valoarea terenului pentru care s-a obţinut certificatul de atestare a dreptului de proprietate din 24 octombrie 2000, s-a produs de drept la data intrării în vigoare a Legii nr. 132/2002, valoarea efectivă cu care s-a majorat capitalul social fiind valoarea preluată din anexele la certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, reactualizată cu coeficientul de reevaluare stabilit de legislaţia în vigoare, potrivit art. 143 din H.G. nr. 577/2002, dispoziţie a cărei legalitate a fost constatată prin sentinţa nr. 2217 din 9 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 244/2/2008.
Rezultă deci că susţinerea intimatei SC S.I.F.T. SA, potrivit căreia modul de stabilire a valorii terenului este cel prevăzut art. 240 alin. (3) din Legea nr. 297/2004, apare ca neîntemeiată atâta timp cât potrivit art. 143 din H.G. nr. 577/2002 - dispoziţie specială a cărei aplicare prevalează normelor generale în virtutea principiului „specialia generalibus derogant” - valoarea cu care se majorează capitalul social este valoarea preluată din anexele la certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, reactualizată cu coeficientul de reevaluare stabilit de legislaţia în vigoare.
În contextul celor menţionate mai sus, este evident că atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au considerat, în mod eronat, că în speţă ar fi aplicabile nu dispoziţiile speciale din material privatizării, ci dispoziţiile art. 240 alin. (2), (3) şi (4) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, care reprezintă o normă generală.
În concluzie rezultă că atunci când legea vorbeşte de o majorare de drept, în speţă nu au cum să fie aplicabile dispoziţiile art. 240 alin. (2), (3) şi (4) din Legea nr. 297/2004, legiuitorul neînţelegând să condiţioneze producerea de drept a unor efecte (majorarea capitalului social) de îndeplinirea unor proceduri sau de respectarea anumitor dispoziţii legale fără aplicabilitate în această speţă unde, majorarea capitalului social s-a produs de drept, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 297/2004, cu valoarea preluată din anexele la certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, reactualizată cu coeficientul de reevaluare stabilit de legislaţia în vigoare, iar adoptarea hotărârii contestate prin prezenta acţiune a atestat o situaţie juridică preexistentă.
Faţă de cele arătate văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC B.T.T. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 6 din 8 ianuarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Modifică decizia recurată, admite apelul împotriva sentinţei nr. 3163 de la 1 iulie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, schimbă în tot sentinţa şi, pe fond, respinge acţiunea.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 4 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3680/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3711/2010. Comercial → |
|---|
