ICCJ. Decizia nr. 3715/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3715/2010
Dosar nr. 19366/3/2008
Şedinţa publică de la 4 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Comercial Mureş prin sentinţa comercială nr. 350 din 11 aprilie 2008 a admis excepţia lipsei competenţei teritoriale a acestei instanţe şi a declinat competenţa teritorială de soluţionare a litigiului dintre reclamanta SC P.I. SRL Târgu-Mureş şi pârâtele B.C.R. SA Bucureşti şi B.N.R. - Centrala Riscurilor Bancare Bucureşti în favoarea Tribunalului Bucureşti, având în vedere că obligaţia de a face s-a născut pe raza Municipiului Bucureşti.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 9342 din 17 septembrie 2008 a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a B.N.R. şi în consecinţă a respins cererea formulată de reclamanta SC P.I. SRL în contradictoriu cu B.N.R. ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A mai fost admisă excepţia inadmisibilităţii pentru capetele de cerere având ca obiect acţiunea în constatare (capetele 1, 2, 4) şi respinse ca inadmisibile aceste capete de cerere.
A fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta SC P.I. SRL în contradictoriu cu pârâtele SC B.C.R. SA Bucureşti şi B.N.R. - Centrala Riscurilor Bancare Bucureşti, în sensul că a obligat pârâta SC B.C.R. SA să şteargă din evidenţa sa creanţa în valoare de 75.143,10 euro faţă de reclamantă şi să efectueze operaţiunile de ştergere din baza de date a B.N.R. - Centrala Riscurilor Bancare a creanţei de 75.143,10 euro pretinsă de la reclamantă.
În final a fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic (capătul 6).
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 1 din Regulamentul nr. 4/2004 privind organizarea şi funcţionarea Centralei Riscurilor Bancare din cadrul B.N.R. aceasta este un centru de intermediere care gestionează în numele B.N.R. informaţia de risc bancar care se raportează de către instituţiile de credit conform art. 2 şi 3 din Regulament. În baza art. 11 din Regulamentul nr. 4/2004 Centrala Riscurilor Bancare nu este abilitată să modifice din proprie iniţiativă informaţia de risc bancar, doar persoana declarată având obligaţia să raporteze, pe lângă informaţia de risc bancar şi ştergerea unui debitor, neexistând nici un raport juridic obligaţional direct între reclamantă şi pârâtă.
A fost admisă şi excepţia inadmisibilităţii pentru capetele de cerere având ca obiect acţiunea în constatare, deoarece acestea reprezintă doar argumente de fapt în susţinerea cererii privind obligarea pârâtei de a şterge societatea reclamantă din Centrala Riscurilor Bancare.
S-a apreciat ca întemeiată cererea de obligare a pârâtei SC B.C.R. SA de ştergere din evidenţele proprii a creanţei de 75.143 euro şi de efectuarea operaţiunii de ştergere din baza de date a Centralei Riscurilor Bancare pentru această sumă în considerarea sentinţelor pronunţate în cursul procedurii de reorganizare judiciară, în Dosarul nr. 5060/2004 al Tribunalului Comercial Mureş şi a dispoziţiilor art. 102 din Legea nr. 85/2006.
S-a mai reţinut că pârâta B.C.R. nu deţine o creanţă faţă de reclamantă, în urma confirmării planului de reorganizare, singurul titlu executoriu fiind doar sentinţa de confirmare a planului de reorganizare.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 179 din 2 aprilie 2009 a admis apelurile declarate de pârâtele SC B.C.R. SA şi B.N.R. - Centrala Riscurilor Bancare reprezentată de Sucursala Mureş împotriva sentinţei comerciale nr. 9342 din 17 septembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pe care a schimbat-o în parte în sensul că a respins capetele de cerere formulate de reclamantă privind obligarea SC B.C.R. SA să şteargă din evidenţa sa creanţa de 75.143,10 euro faţă de reclamantă şi să efectueze operaţiunile de ştergere din baza de date a B.N.R. - Centrala Riscurilor Bancare a aceleiaşi creanţe.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
În fundamentarea acestei soluţii, în ce priveşte apelul pârâtei B.N.R. s-a apreciat ca legală soluţia instanţei de fond dată excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a acestei pârâte, în considerarea inexistenţei oricărui raport juridic obligaţional între reclamantă şi B.N.R.
Ca atare, soluţia de admitere a capetelor de cerere nr. 3 şi 5 în contradictoriu cu această pârâtă contravine considerentelor, astfel că pronunţarea pe aceste capete de cerere va fi numai în contradictoriu cu pârâta SC B.C.R. SA.
Referitor la apelul declarat de pârâta SC B.C.R. SA, apare evident că cererea de obligare a acesteia să şteargă din evidenţele sale creanţa deţinută împotriva intimatei-reclamante nu poate fi primită nici prin prisma considerentelor de ordin tehnic, contabil, nici prin prisma considerentelor relative la modificarea dreptului de creanţă ca urmare a confirmării planului de organizare prin hotărâre a judecătorului sindic.
Împotriva deciziei comerciale nr. 179 din 2 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a promovat recurs reclamanta SC P.I. SRL care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacate numai cu privire la apelul pârâtei SC B.C.R. SA, cu consecinţa respingerii acestui apel şi a menţinerii ca legală şi temeinică a sentinţei fondului.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat faptul că jurisprudenţa şi doctrina au susţinut că prin dispoziţiile art. 136 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 64/1995 cât şi prin dispoziţiile art. 137 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 legiuitorul l-a iertat pe debitor de datorie, pentru diferenţa dintre valoarea obligaţiilor pe care le avea înainte de confirmarea planului şi cea prevăzută în plan, fiind în prezenţa unui caz de remitere parţială legală de datorie, bazată pe ideea de salvare a debitorului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt justificate, urmând a admite recursul reclamantei, pentru următoarele considerente.
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 11 februarie 2008 pe rolul Tribunalului Comercial Mureş sub nr. 69/1371/2008, reclamanta SC P.I. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele SC B.C.R. SA şi B.N.R. - Centrala Riscurilor Bancare să se dispună:
1. să se constate modificată creanţa pârâtei de rangul I, BCR SA Bucureşti în valoare de 75.143,10 euro echivalentul a 308.988,42 RON, conform sentinţei comerciale nr. 283 din 5 aprilie 2005 de confirmare a planului de reorganizare judiciară, pronunţată de judecătorul sindic în dosarul nr. 5060/2004 al Tribunalului Comercial Mureş;
2. să se constate că prin sentinţa comercială nr. 906 din 23 mai 2007 de închidere a procedurii reorganizării judiciare, pronunţată de Tribunalul Comercial Mureş în Dosarul nr. 5060/2004, reclamanta este descărcată de obligaţia sumei de 75.143,10 euro către pârâta de rangul I, SC B.C.R. SA Bucureşti.
3. obligarea pârâtei de rangul I, SC B.C.R. SA Bucureşti, la ştergerea din evidenţele acesteia a creanţei în valoare de 75.143,10 euro (credit şi accesorii);
4. să se constate că pentru creanţa în valoare de 75.143,10 euro modificată prin confirmarea planului de reorganizare judiciară, reclamanta nu mai reprezintă un risc individual bancar şi numai îndeplineşte condiţia de a fi raportată de persoana declarantă SC B.C.R. SA Bucureşti la BNR - Centrala Riscurilor Bancare.
5. obligarea pârâtei de rangul I, la efectuarea operaţiunii de ştergere a reclamantei din baza de date a B.N.R. - Centrala Riscurilor Bancare pentru creanţa de 75.143,10 euro;
6 în cazul neîndeplinirii obligaţiei de ştergere din C.R.B., hotărârea judecătorească să ţină loc de act autentic pentru ştergerea reclamantei din baza de date a B.N.R. - C.R.B. aferente creanţei de 75.143,10 Euro (credit şi accesorii).
Din verificarea documentaţiei existente la dosarul cauzei, rezultă că Tribunalul Comercial Mureş, prin sentinţa nr. 283 din 5 aprilie 2005 a confirmat planul de reorganizare propus de debitoarea SC P.I. SRL.
Ulterior, Tribunalul Comercial Mureş prin sentinţa comercială nr. 906 din 23 mai 2007 a admis cererea formulată de administratorul judiciar SC C.C. SRL şi în temeiul art. 132 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei a dispus închiderea procedurii reorganizării debitorului SC P.I. SRL, fiind realizat planul propus de debitoare, confirmat prin sentinţa nr. 283 din 5 aprilie 2005 a Tribunalului Comercial Mureş.
Hotărârile judecătoreşti circumscrise procedurii de organizare a reclamantei sunt în concordanţă cu interpretarea dată de prima instanţă vizând dispoziţiile art. 102 din Legea nr. 85/2006 şi anume atunci când sentinţa care confirmă un plan intră în vigoare, activitatea debitorului este organizată în mod corespunzător, creanţele şi drepturile creditorilor fiind modificate astfel cum este prevăzut în plan.
Este de necontestat că potrivit art. 2 pct. 1 din Regulamentul nr. 4/2004 privind organizarea şi funcţionarea la B.N.R. a Centralei Riscurilor Bancare (CRB) publicat în M. Of. nr. 739/2004, informaţia de risc bancar este informaţia care se raportează de către instituţiile de credit, se prelucrează şi se difuzează de centrala Riscurilor Bancare.
Informaţia de risc bancar cuprinde datele de identificare a unui debitor, persoană fizică sau juridică non-bancară şi operaţiunile în lei şi valută, prin care instituţiile de credit, persoane declarante, se expun la risc faţă de acel debitor.
Apare cât se poate de evident că Centrala Riscurilor Bancare nu poate modifica, din proprie iniţiativă, informaţia de risc bancar transmisă de persoanele declarante.
Obligativitatea raportării informaţiei de risc bancar pentru fiecare debitor care îndeplineşte condiţia de a fi raportat, cât şi a ştergerii unui debitor, atunci când acesta numai îndeplineşte condiţia de a fi raportat, revine exclusiv persoanei declarante.
Din această perspectivă, corect s-a stabilit inexistenţa unui raport juridic obligaţional între reclamanta SC P.I. SRL şi B.N.R., constatându-se lipsa calităţii procesuale pasive a BNR şi pe cale de consecinţă respingerea acţiunii reclamantei faţă de BNR ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe cale de consecinţă pârâtei B.C.R. îi revine obligaţia să efectueze demersurile legale, pentru ştergerea din baza de date a informaţiei de risc care nu mai îndeplineşte condiţia de a fi raportată.
Pentru aceste raţiuni urmează a admite recursul declarat de reclamanta SC P.I. SRL Târgu-Mureş împotriva deciziei comerciale nr. 179 din 2 aprilie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, pe care în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 3 C. proc. civ. o va modifica în parte, în sensul respingerii apelului promovat de pârâta B.C.R. SA.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC P.I. SRL Târgu-Mureş împotriva deciziei nr. 179 din 2 aprilie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Modifică în parte decizia recurată în sensul respingerii apelului declarat de pârâta SC B.C.R. SA.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 4 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3712/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3720/2010. Comercial → |
|---|
