ICCJ. Decizia nr. 3722/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3722/2010
Dosar nr. 1043/1285/2008
Şedinţa publică de la 4 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 22 iulie 2009 reclamanta A.V.A.S. Bucureşti a chemat-o în judecată pe pârâta SC M. SA Câmpia Turzii, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta la majorarea capitalului social cu suma reprezentând diferenţa dintre valoarea cu care a fost majorat capitalul social al societăţii şi valoarea terenurilor cuprinsă în anexele certificatelor de atestare a dreptului de proprietate din 4 aprilie 2005 şi din 20 septembrie 2005 emise de Ministerul Economiei şi Comerţului, reactualizată cu coeficientul de reevaluare stabilit de legislaţia în vigoare, obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii în sumă de 100 lei pe zi de întârziere în executarea obligaţiei de a face de la data pronunţării hotărârii până la împlinirea acesteia.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că societatea pârâtă a fost privatizată la data de 14 martie 2003 prin vânzarea de către A.P.A.P.S. (actual A.V.A.S.) a acţiunilor deţinute în numele statului, conform contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni din 14 martie 2003.
În conformitate cu prevederile art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, modificată şi completată, în cazul în care eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor nu a fost urmată, anterior privatizării, de majorarea corespunzătoare a capitalului social sau dacă certificatul se eliberează după privatizare, capitalul social se majorează de drept cu valoarea terenurilor, care va fi considerată aport în natură al statului sau al unei unităţi administrativ-teritoriale, după caz, în schimbul căruia se vor emite acţiuni suplimentare ce vor reveni de drept instituţiei publice implicate.
La datele de 4 aprilie 2005 şi 20 septembrie 2005 Ministerul Economiei şi Comerţului a emis certificatele de atestare a dreptului de proprietate pentru pârâtă. În adunarea generală extraordinară a acţionarilor pârâtei din data de 20 aprilie 2005 a fost adoptată hotărârea de majorare a capitalului social al societăţii cu suma de 695.179,9 lei, conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 4 aprilie 2005, iar în adunarea generală extraordinară a acţionarilor pârâtei din data de 16 noiembrie 2005 a fost adoptată hotărârea de majorare a capitalului social al societăţii cu suma de 554.735,20 lei conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 20 septembrie 2005.
Suma cu care a fost majorat capitalul social al societăţii a fost reprezentată de contravaloarea terenurilor pentru care s-au obţinut certificatele de atestare a dreptului de proprietate, determinată conform prevederilor H.G. nr. 983/1998, respectiv suma totală de 1.249.914,99 lei.
Anterior acestei majorări, patrimoniul societăţii a fost supus reevaluării potrivit H.G. nr. 403/2000, dar a cuprins doar mijloacele fixe ale societăţii, nu şi terenurile, astfel cum recunoaşte chiar pârâta în adresa înregistrată la A.V.A.S. din 4 martie 2008.
Pârâta a majorat necorespunzător capitalul social al societăţii, fără să se respecte prevederile art. 143 din H.G. nr. 577/2002 privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 88/1997 şi a Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării care prevăd că valoarea cu care se majorează capitalul social este valoarea preluată din taxele la certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, actualizată cu coeficientul de reevaluare stabilit de legislaţia în vigoare.
Valoarea cu care s-a majorat capitalul social al pârâtei nu reprezintă valoarea preluată din anexele certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, reactualizată cu coeficientul de reevaluare stabilit de legislaţia în vigoare.
Astfel cum rezultă din hotărârile A.G.E.A. ale pârâtei nr. 190 din 20 aprilie 2005 şi din 16 noiembrie 2005, capitalul social a fost majorat numai cu valoarea menţionată în anexele certificatelor de atestare, fără a fi reactualizată, aşa cum prevede textul de lege arătat.
Tribunalul Comercial Cluj prin sentinţa nr. 617 din 8 februarie 2010 a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune ridicat de pârâtă şi a respins acţiunea cât şi capătul de cerere privind daunele cominatorii.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut că, în cauză excepţia prescripţiei trebuie analizată conform art. 39 din Legea nr. 137/2002, lege care constituie dreptul material aplicabil cauzei.
Conform acestui text de lege „Termenul de prescripţie pentru introducerea cererii prin care se ataca o operaţiune sau un act prevăzut de prezenta lege, de O.U.G. nr. 88/1997, aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi de celelalte legi speciale din domeniul privatizării ori se valorifica un drept conferit de acestea este de o lună de la data la care reclamantul a cunoscut sau trebuia să cunoască existenţa operaţiunii sau atacat ori de la data naşterii dreptului, cu excepţia cererilor privind executarea obligaţiilor prevăzute în contractele de vânzare-cumpărare de acţiuni ale societăţilor comerciale privatizate, precum şi a celor în desfiinţarea acestor contracte cărora li se aplica termenul general de prescripţie”.
În cauză, reclamanta a cunoscut valoarea cu care s-a majorat capitalul social al pârâtei cel târziu la data la care s-au adoptat cele două hotărâri, însă acţiunea a fost înregistrată după trei luni de la această dată.
În acest context, a reţinut tribunalul că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, stabilit de legiuitor, cu respectarea unor exigenţe cărora li se subsumează şi instituirea termenelor de prescripţie, la expirarea cărora valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.
Art. 39 din Legea nr. 137/2002 recunoaşte dreptul titularului la exercitarea acţiunilor prin care se atacă o operaţiune sau un act prevăzut de prezenta lege, de O.U.G. nr. 88/1997, aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi de celelalte legi speciale din domeniul privatizării ori se valorifica un drept conferit de acestea.
Se asigură posibilitatea de valorificare a acestuia în cadrul unui termen impus de raţiuni sociale majore, respectiv de evitarea unor stări de incertitudine prelungite în ceea ce priveşte raporturile juridice comerciale, în vederea garantării stabilităţii şi securităţii acestora.
Chiar şi în aceste împrejurări, apreciază tribunalul că se impune a fi analizată compatibilitatea termenului de prescripţie de o lună prevăzut de Legea nr. 137/2002 cu jurisprudenţa C.E.D.O.
Răspunzând criticilor formulate prin motivele de apel de către reclamanta A.V.A.S., Curtea de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 82 din 9 iunie 2010 a respins apelul ca nefondat.
În fundamentarea soluţiei, instanţa de control judiciar a reţinut că astfel argumentul adus de apelantă referitor la termenul general de prescripţie de trei ani nu poate fi primit deoarece se omite a se avea în vedere că nu este vorba de o operaţiune post privatizare ci de o operaţiune în procesul privatizării, operaţiune ce face incidente dispoziţiile Legii nr. 137/2002. Acest act normativ prin dispoziţiile sale reglementează majorarea capitalului social, termenele, obligaţiile, transferul, vânzarea, măsurile în procesul privatizării dar şi reglementări cu privire la soluţionarea litigiilor.
Astfel prin art. 39 prevede ca termenul de prescripţie pentru introducerea cererii prin care se atacă o operaţiune sau un act prevăzut de prezenta lege precum şi de celelalte legi speciale din domeniul privatizării ori se valorifică un drept conferit de acestea este de o lună de la data la care reclamantul a cunoscut sau trebuia să cunoască existenţa operaţiunii sau actul atacat ori de la data naşterii dreptului cu excepţia cererilor privind executarea obligaţiilor prevăzute în contractele de vânzare-cumpărare de acţiuni ale societăţilor comerciale privatizate precum şi a celor în desfiinţarea acestor contracte cărora li se aplică termenul general.
Reiese din normele enunţate că termenul de prescripţie în materia supusă în cauza dedusă judecăţii respectiv valorificarea dreptului la majorarea capitalului, efectuarea operaţiunii este de o lună de la data la care s-a cunoscut sau trebuia să se cunoască existenţa operaţiunii cu excepţia acelor raporturi ce rezidă din executarea contractelor de vânzare-cumpărare de acţiuni unde termenul este cel general de trei ani.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs reclamanta, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel se susţine că s-a reţinut greşit că în cauză sunt incidente prevederile art. 139 din Legea nr. 137/2002 referitoare la termenul special de prescripţie de o lună.
Articolul sus menţionat, consideră recurenta, nu este aplicabil în speţă, fiind vorba despre o majorare de drept a capitalului social cu valoarea terenului pentru care s-a obţinut certificat de atestare a dreptului de proprietate, instituţia publică implicată devenind de drept proprietara acţiunilor emise.
Recursul este fondat.
Art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002, lege care a stabilit cadrul legal pentru accelerarea procesului de privatizare, prevede că „în cazul în care eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor nu a fost urmată, anterior privatizării, de majorarea corespunzătoare a capitalului social sau dacă certificatul se eliberează după privatizare, capitalul social se majorează de drept cu valoarea terenului, care va fi considerată aport în natură al statului, sau a unei unităţi administrativ teritoriale după caz, în schimbul căreia se vor emite acţiuni suplimentare ce vor reveni de drept instanţei publice implicate”.
Aşa cum rezultă din actele dosarului SC I.S. SA Câmpia Turzii (actual SC M. SA Câmpia Turzii) a fost privatizată la data de 14 martie 2003 prin vânzarea de către A.V.A.S. a acţiunilor deţinute în numele statului, conform contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 5 din 14 martie 2003.
În speţă situaţia se referă la o operaţiune post privatizare, întrucât intimata a obţinut certificate de atestare a dreptului de proprietate, după încheierea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni, nefiind vorba de operaţiuni, acte sau drepturi în legătură cu privatizarea şi la care se referă art. 39 din Legea nr. 137/2002, articol inaplicabil cauzei.
Faţă de cele arătate văzând art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 82 din 9 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, casează decizia şi sentinţa nr. 617 de la 8 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Comercial Cluj şi trimite cauza spre rejudecare pe fond la Tribunalul Comercial Cluj.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 4 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3720/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3724/2010. Comercial → |
|---|
