ICCJ. Decizia nr. 3718/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3718/2010
Dosar nr. 227/96/2009
Şedinţa publică de la 4 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1024 din 12 mai 2009 pronunţată de Tribunalul Harghita s-a dispus respingerea excepţiei necompetenţei materiale a instanţei comerciale şi, pe fond, respingerea acţiunii formulate de reclamanţii SC R.M. SRL şi M.I. ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa în acest sens, instanţa de fond a reţinut că, într-adevăr, actul notarial a suferit modificări, respectiv corecturi, fiind redactat cu maşina de scris, modificări ce au apărut pe toate exemplarele actului, respectiv pe actul depus de reclamant, pe cel aflat la biroul notarial, precum şi pe exemplarul depus la registrul comerţului în vederea înregistrării, neexistând nicio dovadă că actul ar fi fost modificat ulterior şi în lipsa părţilor, cu atât mai mult cu cât acest act, în forma modificată, a fost înregistrat ca atare în registrul comerţului prin sentinţa civilă nr. 1401 din 27 septembrie 1996 a Judecătoriei Topliţa, sentinţă ce nu a fost atacată cu apel.
Modificările nu afectează actul, dispoziţiile de esenţă din act nefiind modificate. Din această perspectivă, se menţionează că pe parcursul anilor societatea şi-a desfăşurat activitatea în raport chiar cu menţiunile de modificare din anul 1996, existând chiar şi un act adiţional din anul 2003, care menţine modificările din 1996.
Prima instanţă nu a constatat să fie aplicabil nici art. 954 C. civ. cu privire la eroarea esenţială tocmai pentru faptul că adăugirile din actul notarial nu vizează chestiuni de esenţă, de substanţă ale actului notarial. Totodată, nu se constată nici incidenţa vreunui motiv de nulitate dintre cele reglementate de art. 56 din Legea nr. 31/1990
Curtea de Apel Târgu Mureş, prin decizia nr. 65/ A de la 19 octombrie 2009, a respins apelul declarat de SC R.M. SRL, reţinând, în esenţă, că modificările efectuate asupra actului notarial, afirmativ făcut de notar, nu ţin de esenţa actului, de manifestarea reală de voinţă a părţilor ce au semnat actul notarial. Dimpotrivă, modificările făcute asupra actului vizează chestiuni fără importanţă pentru validitatea actului notarial.
Mai mult, este corectă şi justă aprecierea instanţei de fond potrivit căreia acest act, intrat în circuitul civil prin înregistrarea ca atare în registrul comerţului, şi asumat chiar de reclamanţi tocmai prin neatacarea acestui act în raport cu dispoziţiile Legii nr. 26/1990 şi Legea nr. 31/1990 (la momentul la care s-a efectuat înregistrarea).
De asemenea, trebuie precizat, în acord cu menţiunile făcute corect de prima instanţă, că societatea reclamantă - apelantă şi-a desfăşurat activitatea în raport tocmai cu aceste înregistrări în registrul comerţului, reclamanţii apelanţi fiind în cunoştinţă de cauză cu privire la bilanţurile anuale, la modificările ulterioare, inclusiv la cele amintite de prima instanţă, în anul 2003.
Împotriva deciziei sus-menţionate, a declarat recurs reclamanta SC R.M. SRL, solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare către prima instanţă în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ., iar, în subsidiar, admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, anularea actului adiţional întocmit de notarul public P.D. autentificat din 1996 sub aspectul pct. 2 şi 4 din înscris, respectiv intrarea în societate a pârâtei V.M. şi sub aspectul împărţirii capitalului social şi repunerea părţilor în situaţia anterioară în baza art. 312 alin. (2) şi (3) coroborat cu 304 punct 9 C. proc. civ.
În argumentarea motivelor de recurs, reclamanta arată că instanţele de fond nu au dispus citarea fostului asociat al societăţii, respectiv a domnului M.N.M. pentru ca hotărârile pronunţate să îi fie opozabile şi au reţinut greşit starea de fapt şi de drept faţă de cererea de chemare în judecată.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele :
Cu privire la primul motiv privind necitarea domnului M.N.M., în calitate de fost asociat al societăţii reclamante, Înalta Curte constată că acesta este nefondat deoarece, potrivit art. 129 C. proc. civ., părţile au îndatorirea ca, în condiţiile legii, să urmărească desfăşurarea şi finalizarea procesului (...) judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii; cum în speţă calitate procesuală activă justifică reclamanţii SC R.M. S RL şi M.I. , în calitate de reclamanţi, iar pârâta V.M. calitate procesuală pasivă, instanţa, din oficiu, nu poate dispune introducerea în cauză a altor persoane, cadrul procesual fiind stabilit sau extins de reclamant şi/ sau de pârât în condiţiile limitativ prevăzute de lege.
Al doilea motiv de recurs este, de asemenea, nefondat, întrucât actul adiţional a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. 43 şi următoarele din Legea nr. 36/1995, nefiind incident niciun viciu de consimţământ care să justifice anularea actului adiţional contestat, cu atât mai mult cu cât, prin înregistrarea acestuia la Oficiul Registrului Comerţului, acesta a dobândit dată certă, făcând, astfel, proba până la înscrierea în fals.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanta SC R.M. SRL Topliţa împotriva deciziei nr. 65/ A din 19 octombrie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC R.M. SRL Topliţa împotriva deciziei nr. 65/ A din 19 octombrie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3714/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3723/2010. Comercial → |
|---|
