ICCJ. Decizia nr. 3730/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3730/2010
Dosar nr. 13289/3/2009
Şedinţa publică de la 4 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 3 aprilie 2009 reclamanta SC M.P.D. SA a chemat în judecată pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primar solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să fie obligat la plata sumei de 427.897,38 lei reprezentând dobândă legală datorată şi neachitată.
În susţinerea cererii reclamanta a arătat că prin sentinţa civilă nr. 51 din 30 aprilie 2002 învestită cu formulă executorie, pârâtul a fost obligat la plata sumelor de 787.958,00 dolari S.U.A. - reprezentând investiţii efectuate aferente locaţiei din şos. Pantelimon; 158.250,00 dolari S.U.A. - reprezentând dobândă la credit bancar aferent locaţiei din şos. Pantelimon; 56.831,00 dolari S.U.A. - reprezentând dobândă la credit bancar aferent locaţiei din Calea Călăraşilor; 894.194,00 dolari S.U.A. - reprezentând profit din asocierea în participaţiune achitat şi nedatorat; 102.318,84 lei cheltuieli de judecată, că pârâtul s-a conformat cu întârziere dispoziţiilor acestui titlu executoriu, respectiv la data de 21 aprilie 2008, dată la care executorul judecătoresc a vărsat în patrimoniul reclamantei suma de 2.453.210,55 lei prin virament bancar şi că această sumă reprezintă 1/2 din valoarea totală a creanţei înscrise în titlu executoriu, valoare achitată de pârât cu întârziere.
S-a mai arătat că toate creanţele derivând din titlul executoriu sus-menţionat sunt generate de neexecutarea culpabilă a obligaţiilor comerciale de către pârât în cadrul contractului de asociere în participaţiune nr. 2225/1996, neexecutare consolidată de instanţele de judecată, că în virtutea disp. art. 1079 alin. (2) C. proc. civ., pârâtul datorează dobândă pentru sumele neachitate la data exigibilităţii acestora, pentru perioada 10 februarie 2006-21 aprilie 2008 Municipiul Bucureşti datorând reclamantei, cu titlu de dobândă legală, suma de 427.897,38 lei.
Pârâtul Municipiul Bucureşti a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
Prin sentinţa comercială nr. 720 din 1 februarie 2010 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis acţiunea şi a obligat pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primar la plata sumei de 427.897,38 lei dobândă legală, precum şi la plata sumei de 37.955 lei cheltuieli de judecată.
S-a reţinut că din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză rezultă că dobânda legală datorată de pârât faţă de reclamantă este de 427.897,37 lei, expertul reţinând dispoziţiile art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 9/2000, potrivit cărora dobânda legală se stabileşte, în materie comercială, la nivelul dobânzii de referinţă a B.N.R., că în condiţiile art. 7 C. com. şi art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 9/2000, reclamanta fiind comerciant, nefiind incidente raporturi de comerţ exterior sau relaţii economice internaţionale, nefiind vorba nici de o dobândă stabilită de părţi convenţional, se aplică dispoziţiile art. 3 alin. (1) coroborat cu art. 3 alin. (4) din O.G. nr. 9/2000, în speţă neimpunându-se reducerea nivelului dobânzii cu 20%.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat apel, pârâtul, solicitând admiterea acestuia, schimbarea în tot a sentinţei apelate şi respingerea acţiunii reclamantei.
În motivarea apelului apelantul a arătat că instanţa a pronunţat o hotărâre lipsită de temei legal ori dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, că urmare a punerii în executare a sentinţei nr. 51 din 30 aprilie 2002, municipalitatea, prin executorul judecătoresc, a achitat suma datorată conform sentinţei, că potrivit art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 9/2000, dobânda legală se stabileşte la nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României, diminuat cu 20%, că susţinerile intimatei în sensul că municipalitatea nu şi-a îndeplinit atribuţiile sunt contradictorii, întrucât la suma de 158.250,00 dolari S.U.A. - reprezentând dobânda la credit bancar aferent locaţiei din Şos. Pantelimon, precum şi sumei de 56.831,00 dolari S.U.A. - reprezentând dobândă la credit bancar aferent locaţiei din Calea Călăraşilor, intimata a calculat dobândă la dobândă, ceea ce este inadmisibil în raport de dispoziţiile Codului Civil, că potrivit art. 2.2 din aceeaşi Ordonanţă dobânda convenţională nu poate depăşi dobânda legală cu mai mult de 50% pe an şi că obligaţia de a plăti o dobândă mai mare decât cea stabilită în aceste condiţii este nulă de drept, că în conformitate cu art. 4 din aceeaşi lege în relaţiile de comerţ exterior sau economice internaţionale este aplicabilă legea română şi dacă plata a fost stipulată în monedă străină, dobânda legală va fi de 6 % pe an, astfel că dobânda a fost achitată în întregime având în vedere că la 30 aprilie 2002 cursul dintre dolar şi leu a fost diferit faţă de data achitării de către executorul judecătoresc 21 aprilie 2008 şi că în mod greşit instanţa de fond a considerat că se aplică dispoziţiile art. 3 alin. (1) coroborat cu art. 3 alin. (4) din O.G. nr. 9/2000.
Răspunzând criticilor formulate de pârât, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin decizia nr. 293 din 15 iunie 2010 a respins apelul ca nefondat.
În argumentarea soluţiei, instanţa de control judiciar a reţinut că potrivit art. 2 din actul normativ menţionat, în cazul în care, potrivit dispoziţiilor legale sau prevederilor contractuale, obligaţia este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală.
De asemenea, art. 5 din O.G. nr. 9/2000 prevede că în raporturile civile dobânda nu poate depăşi dobânda legală cu mai mult de 50% pe an, iar potrivit art. 9 este nulă de drept în raporturile civile obligaţia de a plăti o dobândă mai mare decât cea stabilită în condiţiile acestei ordonanţe.
Or, în speţă, în mod corect instanţa de fond a reţinut că raporturile juridice dintre părţi au natură comercială, că nu sunt incidente raporturi de comerţ exterior sau relaţii economice internaţionale şi că nu este vorba despre o dobândă stabilită convenţional.
În altă ordine de idei, susţinerile apelantului în sensul că a achitat suma datorată conform sentinţei nr. 51 din 30 aprilie 2002 şi că instanţa de fond a acordat dobândă la dobândă, sunt neprobate.
Potrivit art. 1169 C. civ., în procesul civil, cel ce face o propunere în faţa judecăţii trebuie să o dovedească.
Prin încheierea de şedinţă din 22 iunie 2009 instanţa de fond a încuviinţat la cererea intimatei administrarea probei cu expertiză contabilă, raportul de expertiză fiind depus la dosarul cauzei la data de 7 decembrie 2009.
Cu privire la conţinutul raportului de expertiză contabilă, Curtea reţine că apelantul, prezent la termenul de judecată din 1 februarie 2010 prin consilier juridic, a menţionat că nu formulează obiecţiuni.
Aşadar, suma la care a fost obligat apelantul prin sentinţa atacată cu prezentul apel a fost verificată şi stabilită de un expert prin raportul de expertiză întocmit în cauză, cu privire la care părţile nu au formulat obiecţiuni.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs Municipiul Bucureşti prin Primar, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Se susţine că s-a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) coroborat cu art. 3 alin. (4) din O.G. nr. 1/2000.
Se susţine că potrivit art. 3 alin. (3) din Ordonanţa mai sus arătată dobânda legală se stabileşte la nivelul dobânzii de referinţă a B.N.R. diminuat cu 20%.
De asemenea se susţine că la suma de 158.250,00 dolari S.U.A. reprezentând dobânda la credit bancar aferent locaţiei din Şos. Pantelimon, precum şi sumei de 56.831 dolari S.U.A. reprezentând dobânda la credit bancar aferent locaţiei din Calea Călăraşilor reclamanta a calculat dobândă la dobândă, ceea ce este inadmisibil potrivit Codului civil.
S-a mai reţinut că în conformitate cu aceiaşi lege aplicabilă la art. 4, în relaţiile externe sau economice internaţionale legea aplicabilă este cea română şi dacă plata a fost stipulată în monedă străină dobânda legală va fi de 6% pe an.
Recursul este nefondat.
Recurentul recunoaşte plata cu întârziere a sumelor stabilite irevocabil prin sentinţa civilă nr. 51 din 30 aprilie 2002, considerând însă că datorează o dobândă legală mai mică, invocând în mod netemeinic şi nelegal aplicarea art. 3.3 din Ordonanţa nr. 9 din 21 ianuarie 2000 „dobânda legală se stabileşte la nivelul de referinţă a Băncii Naţionale a României, diminuat cu 20%”, art. 2.2 din aceeaşi ordonanţă, dobânda convenţională nu poate depăşi dobânda legală cu mai mult de 50% pe an; art. 4 „În relaţiile de comerţ exterior sau în alte relaţii economice internaţionale, atunci când legea română este aplicabilă şi când s-a stipulat plata în monedă străină, dobânda legală este de 6% pe an.
Art. 3.3 din O.G. nr. 9/2000, modificată şi completată, se referă la stabilirea dobânzii legale „în toate celelalte cazuri”, nereglementate.
Or, potrivit art. 3.1 şi 3.2 din O.G. nr. 9/2000, stabilirea dobânzii în materie comercială este reglementată de 3.1, fiind stabilită „la nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României”.
Art. 4 din O.G. nr. 9/2000, modificată şi completată, se referă la stabilirea dobânzii în raporturile de comerţ exterior sau în relaţiile economice internaţionale, ori în cazul în speţă este inaplicabil întrucât priveşte executarea unor obligaţii de plată scadente derivând din derularea şi executarea contractului comercial nr. 2225/1996 şi constatate printr-un titlu executoriu, respectiv sentinţa comercială irevocabilă nr. 51din 30 aprilie 2002.
Art. 2.2 invocat de apelantul-pârât Municipiul Bucureşti nu se regăseşte în O.G. nr. 9/2000, cu atât mai mult cu cât, în speţă nu se pune problema unei dobânzi convenţionale, întrucât derivă dintr-un titlu executoriu, respectiv sentinţa comercială irevocabilă nr. 51 din 30 aprilie 2002.
Toate creanţele derivând din titlul executoriu - sentinţa civilă nr. 51 din 30 aprilie 2002 (definitivă şi irevocabilă) - sunt generate de neexecutarea culpabilă a obligaţiilor comerciale de către Municipiul Bucureşti în cadrul contractului de asociere în participaţiune nr. 2225/1996, neexecutare consolidată de instanţele de judecată, în materie comercială.
Pe cale de consecinţă, în virtutea aplicării alin. (2) al art. 1079 C. civ. potrivit căruia „Debitorul este de drept în întârziere: 1. în cazurile anume determinate de lege” coroborat cu art. 43 C. com. „Datoriile comerciale lichide şi plătibile în bani produc dobândă de drept”, Municipiul Bucureşti datorează dobândă pentru sumele neachitate la data exigibilităţii acestora.
Totodată, în raport de prevederile alin. (1) ale art. 3 din O.G. nr. 9/2000, modificată şi completată, „Dobânda legală se stabileşte, în materie comercială, la nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României”.
Contestarea pentru prima dată în recurs a raportului de expertiză nu constituie motiv de nelegalitate, recurentul având posibilitatea efectuării de obiecţiuni, sau să ceară o nouă expertiză.
Faţă de cele arătate văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti împotriva deciziei nr. 293 din 15 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială ca nefondat.
Obligă pârâta la plata sumei de 24.800 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 4 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3728/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3731/2010. Comercial → |
|---|
