ICCJ. Decizia nr. 3731/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3731/2010
Dosar nr. 20168/3/2009
Şedinţa publică de la 4 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 12990 din 12 noiembrie 2009 a admis acţiunea formulată de reclamantul M.G. împotriva pârâtei SC D.F.E.E.E. SA Bucureşti în sensul că a obligat pârâta să achite reclamantului suma de 754.598 lei cu titlu de daune interese şi cheltuieli de judecată în valoare de 10.738 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în principal, că părţile au încheiat contractul de mandat din 1 octombrie 2008 prin care a fost delegată reclamantului conducerea societăţii în domeniul control şi relaţii publice pentru o perioadă de 4 ani, în schimbul unei remuneraţii de 21.133 lei/ lunar.
Prin actul adiţional nr. 1 din 16 octombrie 2008 au fost modificate obligaţiile ce reveneau reclamantului şi denumirea direcţiei conduse.
Ulterior, prin Hotărârea Consiliului de Administraţie din 17 februarie 2009 s-a decis încetarea contractului de mandat, în baza art. 9 pct. 9.1 lit. b) din contract, ca urmare a revocării mandatului din cauza neexecutării/executării defectuoase a obligaţiei prevăzute în art. 4 pct. 4.2.9 din contract şi s-a înştiinţat reclamantul cu privire la acest aspect.
Din conţinutul hotărârii şi din răspunsul la întrebarea nr. 2 din interogatoriu, rezultă că pârâta a avut în vedere neîndeplinirea de către reclamant a obligaţiei de a prezenta Consiliului în fiecare lună un raport privind executarea contractului de mandat, stadiul realizării unor măsuri, stadiul aducerii la îndeplinire a hotărârilor Consiliului de Administraţie şi alte documente solicitate, care se regăseşte de fapt în cuprinsul art. 4 pct. 4.2.8 din contract, astfel cum a fost modificat prin actul adiţional nr. 1.
Neîndeplinirea acestei obligaţii nu putea fi considerată semnificativă în raport cu totalul obligaţiilor asumate de reclamant şi de natură a conduce la sancţiunea maximă a revocării contractului din culpa mandatarului, în condiţiile în care legiuitorul a stabilit în favoarea Consiliului de Administraţie doar dreptul de a reduce remuneraţia cuvenită cu cel mult 30%, dacă rapoartele lunare prezentate evidenţiau neîndeplinirea obiectivelor şi criteriilor de performanţă.
Denunţarea mandatului fiind nejustificată, la stabilirea sumei totale cu titlu de daune interese a fost avută în vedere valoarea remuneraţiei cuvenite până la expirarea duratei contractului, în sumă totală de 754,598 lei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 262 din 21 aprilie 2010 a admis apelul declarat de pârâta SC D.F.E.E.E. SA Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 12990 din 12 noiembrie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, şi a schimbat în tot hotărârea atacată în sensul că a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa de apel a stabilit, în esenţă, că deşi reclamantul s-a obligat să prezinte Consiliului de Administraţie al societăţii pârâte, în fiecare lună un raport privind executarea contractului de mandat, stadiul realizării unor măsuri, stadiul aducerii la îndeplinire a hotărârilor Consiliului, precum şi alte documente solicitate, nu şi-a îndeplinit aceste îndatoriri.
Reclamantul nu a depus la dosar decât sinteze, note şi informări privind principalele aspecte constatate cu ocazia controalelor efectuate în trimestrul al III-lea al anului 2008 când el nici măcar nu încheiase contractul cu societatea.
Nu a fost realizat nici un raport lunar astfel cum se prevăzuse în contract.
Clauza contractuală prin care s-au negociat obligaţiile părţilor apare ca inechitabilă în privinţa societăţii pârâte şi în contradicţie evidentă cu buna credinţă, provocând un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor care decurg din contract.
Împotriva deciziei comerciale nr. 262 din 21 aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a promovat recurs reclamantul M.G. care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. admiterea recursului şi modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului ca nefondat al pârâtei, cu consecinţa menţinerii în totalitate a sentinţei primei instanţe.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că mandantul a dispus revocarea mandatarului pentru neexecutarea sau executarea defectuoasă a unei obligaţii contractuale ce fusese îndeplinită întocmai, în fiecare lună fiind transmise mandantului raporturi scrise, revocarea survenind fără justă cauză.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt justificate, urmând a admite recursul reclamantului pentru următoarele considerente.
Prin cererea de chemare în judecată din data de 18 iunie 2009 înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, sub nr. 20.168/3/2009 reclamantul M.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC D.F.E.E.E. SA Bucureşti obligarea acesteia la plata sumei de 754.598 lei cu titlu de daune interese, reprezentând contravaloarea tuturor drepturilor băneşti cuvenite, aferente contractului de mandat din 1 octombrie 2008, calculate de la data încetării acestuia şi până la împlinirea termenului contractual de 4 ani, respectiv 1 octombrie 2012.
Este de necontestat, că urmare acordului de voinţă liber exprimat, părţile au încheiat contractul de mandat din 1 octombrie 2008, în baza dispoziţiilor art. 1532 C. civ., ale Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi ale O.U.G. nr. 79/2008, pe o durată de 4 ani, de la data semnării acestuia.
În acest context au fost reglementate cu rigurozitate, drepturile şi obligaţiile asumate reciproc, mandatarului revenindu-i potrivit art. 4.1.1 dreptul de a primi o remuneraţie brută stabilită de Consiliul de Administraţie al societăţii pârâte de 21.133 lei, în limitele hotărârii A.G.A. Expres s-a stipulat că remuneraţia lunară a directorului se diminuează proporţional cu gradul global de neîndeplinire a obiectivelor şi criteriilor de performanţă din contractul de mandat, dar numai mult de 30% din nivelul acesteia.
Este adevărat că printre obligaţiile asumate contractual de mandatar, s-a precizat la art. 4.2.9 că acesta trebuie să prezinte Consiliului de Administraţie al societăţii comerciale, în fiecare lună, un raport privind executarea contractului de mandat, stadiul realizării unor măsuri, stadiul aducerii la îndeplinire a hotărârii Consiliului de Administraţie precum şi alte documente solicitate.
Contrar celor reţinute în faza procesuală a apelului, documentaţia existentă la dosarul cauzei, conduce la teza acreditată de prima instanţă şi anume că denunţarea mandatului de către pârâtă este nejustificată, devenind aplicabile dispoziţiile art. 9 pct. 9.1 lit. i) din contract.
Încetarea contractului pentru cauze neimputabile mandatarului înaintea expirării duratei pentru care acesta a fost încheiat conduce la acordarea de către societatea pârâtă a tuturor drepturilor cuvenite prin contractul de mandat pentru perioada rămasă până la expirarea duratei acestuia, realizându-se o evaluare convenţională anticipată a daunelor interese.
Din această perspectivă nu poate fi primită apărarea pârâtei că nu este moral şi legal ca în condiţiile în care contractul de mandat a încetat din vina mandatarului societatea comercială să fie obligată să achite pentru o muncă neprestată drepturi băneşti pentru o perioadă de aproape 4 ani, aferentă unui contract de mandat încetat, deoarece pentru ambele părţi operează principiul forţei obligatorii a contractelor instituită de art. 969 C. civ.
Pentru aceste raţiuni, urmează a admite recursul declarat de reclamantul M.G. împotriva deciziei nr. 262 din 21 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, şi în temeiul art. 312 pct. 3 raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va modifica decizia recurată în sensul că va respinge apelul pârâtei ca nefondat.
În baza art. 274 C. proc. civ. urmează a obliga pârâta la plata sumei de 5.828 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul M.G. împotriva deciziei nr. 262 din 21 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Modifică decizia recurată şi respinge apelul ca nefondat.
Obligă pârâta la plata sumei de 5.828 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 4 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3730/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3733/2010. Comercial → |
|---|
