ICCJ. Decizia nr. 3865/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3865/2010
Dosar nr. 25866/3/2008
Şedinţa publică de la 11 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta A.V.A.S. Bucureşti prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în contradictoriu cu pârâta A.A.G.P. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună rezoluţiunea contractului de vânzare - cumpărare de acţiuni din 30 mai 1997, cu obligarea pârâtei de a restitui A.V.A.S. acţiunile ce au constituit obiectul contractului, să fie obligată pârâta la plata de daune interese estimate provizoriu constituite din: suma de 44.700,06 lei (dobânzi şi penalităţi contractuale calculate până la data de 15 aprilie 2008, ce urmează a fi actualizate la data rămânerii definitive a hotărârii ce se va pronunţa), suma de 1.144,34 lei (actualizări debite rezultate din hotărâri judecătoreşti), suma de 130 lei (cheltuieli avans onorariu de executare), contravaloare dividende încasate pe perioada de valabilitate a contractului d privatizare, reprezentând dune interese cuvenite A.V.A.S. ca urmare a desfiinţării contractului pe cale judiciară, precum şi la plata altor prejudicii cauzate A.V.A.S., pe perioada derulării contractului, cuantum ce va fi stabilit în urma efectuării raportului de expertiză.
Prin sentinţa comercială nr. 13878 din 7 decembrie 2009 Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins cererea reclamantei A.V.A.S., reţinând în esenţă că, pârâta - asociaţie înregistrată în registrul persoanelor juridice la Tribunalul Dâmboviţa, din analiza actelor aflate la dosar nu a putut fi identificată.
S-a mai reţinut că având în vedere faptul că rezoluţiunea este o sancţiune a neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic constând în desfiinţarea retroactivă a acestuia şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, instanţa nu se poate pronunţa cu privire la culpa asociaţiei pârâte, tribunalul respingând petitul ca neîntemeiat. Cel de-al doilea capăt de cerere a fost respins întrucât pe de o parte, instanţa nu a pronunţat rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare acţiuni, iar pe de altă parte nu a făcut dovada dividendelor cuvenite şi a existenţei vreunui prejudiciu în patrimoniul sau ca urmare a pretinsei nerespectări de către pârâtă a obligaţiilor asumate.
Apelul declarat de către reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva acestei sentinţe a fost admis prin decizia comercială nr. 284 din 5 mai 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, când s-a anulat în tot sentinţa atacată şi rejudecând cauza s-a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale a pârâtei şi s-a anulat cererea.
În argumentarea acestei soluţii instanţa de apel a reţinut că deşi situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond este corectă întrucât reclamanta nu a făcut dovada capacităţii procesuale a asociaţiei pârâte, considerentele sunt în contradicţie cu dispozitivul şi în temeiul dispoziţiilor art. 297 alin. (2) C. proc. civ. a anulat hotărârea instanţei de fond şi a reţinut cauza spre rejudecare.
În rejudecarea cauzei instanţa de apel a constatat că deşi reclamantei i s-a pus în vedere atât de către instanţa de fond, cât şi de instanţa de apel să facă dovada capacităţii procesuale a pârâtei, aceasta nu a putut proba că A.A.G.P. are personalitate juridică şi este înscrisă în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor.
Împotriva acestei decizii reclamanta A.V.A.S. Bucureşti a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În susţinerea motivului de nelegalitate invocat, recurenta a arătat că instanţa de apel a soluţionat cauza cu încălcarea prevederilor art. 2964 C. proc. civ. şi a stabilit în sarcina A.V.A.S. Bucureşti o situaţie mai grea decât aceea din hotărârea instanţei de fond.
De asemenea, susţine recurenta, instanţa de fond a soluţionat cauza fără a cerceta fondul acesteia, respingând acţiunea ca neîntemeiată hotărârea instanţei de fond nu este motivată în fapt şi nici în drept.
Recurenta apreciază că în mod greşit instanţa de apel a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale a pârâtei A.A.G.P. şi că nu a făcut diligenţele şi nu a putut proba că pârâta are personalitate juridică şi este înscrisă în Registrul Asociaţiilor şi Fundaţiilor întrucât A.V.A.S. şi-a îndeplinit obligaţiile legale în acest sens.
În aceste sens recurenta susţine că ambele instanţe nu şi-au îndeplinit rolul activ prevăzut de art. 1291alin. (1) în sensul de a stărui prin toate mijloacele legale la stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea corectă a legii în cauza dedusă judecăţii întrucât deşi a depus probe legale privind succesorii pârâtei instanţele nu au introdus în cauză cei 22 de salariaţi, succesori în condiţiile legii ai pârâtei, astfel încât să analizeze fondul şi să pronunţe o soluţie legală şi temeinică.
Totodată, susţine recurenta, au fost încălcate prevederile art. 21 din O.G. nr. 25/2002, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 15 din Legea nr. 99/1999.
Pentru aceste motive recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a deciziei recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.
Recursul este nefondat.
Critica recurentei conform căreia instanţa de apel a admis greşit excepţia lipsei capacităţii procesuale a pârâtei A.A.G.P. este nefondată .
Potrivit art. 41 alin. (1) C. proc. civ., orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate fi parte în judecată. Capacitatea procesuală de folosinţă nu este altceva decât un aspect al capacităţii civile, reflex pe plan procesual al capacităţii de folosinţă. Iar potrivit art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi juridice, capacitatea de folosinţă începe de la naşterea persoanei şi încetează cu moartea acesteia.
Astfel, orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, însă formularea acţiunii trebuie realizată în contradictoriu cu persoane care au aptitudinea de a avea drepturi şi de a-şi asuma obligaţii pe plan procesual aceasta constituind principala condiţie pentru justificarea interesului legitim al reclamantului de a sesiza instanţa judecătorească.
În cauză, instanţa de apel a reţinut în mod corect că reclamanta nu a putut proba că A.A.G.P. are personalitate juridică şi este înscrisă în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor, deşi i-a fost pus în vedere să facă dovada capacităţii procesuale a pârâtei.
Susţinerea recurentei privind îndeplinirea rolului activ al instanţei de apel nu poate fi primită întrucât rolul activ nu înseamnă încălcarea principiului disponibilităţii în procesul civil deoarece obligaţia de a proba revine reclamantului în condiţiile dispoziţiilor art. 1169 C. civ., instanţa neputând să se substituie voinţei părţilor.
Referitor la aspectul relevat de recurentă conform căruia cei 22 de salariaţi ar reprezenta succesorii pârâtei, nici acest aspect nu poate fi reţinut, deoarece persoanele fizice au participat la înfiinţarea Asociaţiei care a căpătat de la înfiinţare caracterul de persoană juridică şi a fost înfiinţată numai pentru privatizarea societăţii astfel că prerogativele pentru care a fost înfiinţată nu pot fi transmise celor 22 de salariaţi.
De altfel, chiar recurenta prin afirmaţiile sale recunoaşte că Asociaţia nu mai este în fiinţă, astfel că instanţa de apel a aplicat în mod corect dispoziţiile legale.
Cât priveşte celelalte critici privind încălcarea dispoziţiilor art. 21 din O.G. nr. 25/2002, art. 15 din Legea nr. 99/1999 nu pot fi reţinute întrucât instanţa de apel a soluţionat apelul numai pe excepţia lipsei capacităţii procesuale a pârâtei şi nu pe fondul acţiunii pentru a face aplicarea dispoziţiilor menţionate.
În consecinţă, faţă de cele ce preced, hotărârea pronunţată de instanţa de apel este dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale privitoare la capacitatea procesuală a pârâtei şi conform art. 312 (1) C. proc. civ., recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 284 din 5 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3733/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3869/2010. Comercial → |
|---|
