ICCJ. Decizia nr. 3869/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3869/2010
Dosar nr. 5635/3/2009
Şedinţa publică de la 11 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul I.L., a chemat în judecată pe pârâta SC G. SA şi a solicitat să se constate nulitatea absolută a hotărârii A.G.E.A. nr. 125 din 22 decembrie 2008 întrucât nu s-a întrunit cvorumul cerut de lege şi s-au încălcat prevederile contractului de privatizare încheiat cu A.V.A.S.
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa comercială nr. 9777 bis din 19 iunie 2009, a respins ca neîntemeiată acţiunea, considerând că semnarea unui acord prin care mai multe societăţi comerciale şi persoane fizice au constituit un consorţiu pentru cumpărarea pachetului de acţiuni de la A.V.A.S. nu poate fi primit ca o asociere în participaţiune, astfel că adunarea generală extraordinară din 22 decembrie 2008 a ţinut cont de structura acţionariatului conform evidenţelor C.N.V.M. şi Depozitarului Central, îndeplinind cerinţele art. 134 din Regulamentul C.N.V.M. şi ale art. 243 din Legea nr. 297/2004. În privinţa mandatului de reprezentare a consorţiului în A.G.E.A., instanţa a reţinut că au fost respectate prevederile art. 1 pct. 1 din actul adiţional la contractul de constituire a consorţiului iar desemnarea lui M.L., mandatat să exprime votul pozitiv al acţionarilor a fost legală.
Curtea de Apel Bucureşti, prin decizia comercială nr. 291 din 10 mai 2010, a respins ca nefondat apelul reclamantului, constatând cota de participare a SC M.I.I.G. SRL de 12,29654%, a consorţiului format din SC M.I.I.E.M.I.I.G. SRL, SC P.R. SRL, SC D.C.E. SRL, P.I. şi P.R.C. de 87,48346% restul acţiunilor fiind ale unor alte persoane fizice şi juridice, iar mandatul cu care M.L. a fost învestit prin adunarea consorţiului a fost în vederea votului „pentru” majorarea capitalului social. Astfel decesul uneia dintre persoanele fizice membru al consorţiului nu putea influenţa procesul decizional, art. 120 din Legea nr. 31/1990 stabilind desemnarea unui reprezentant comun, iar actul adiţional al consorţiului neatacat nu poate pune în discuţie valabilitatea acestuia.
Mai reţine curtea de apel, că mandatul administratorului M.L. era valabil în raport de dispoziţiile art. 13 alin. (1) din actul de constituire al consorţiului, de dispoziţiile art. 125 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 şi ale art. 701 din O.U.G. nr. 52/2008.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, reclamantul a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurentul susţine că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a legii întrucât prin acordul de consorţiu s-a prevăzut independenţa economică şi comercială a fiecărui asociat (art. 2), desemnarea ca împuternicit al acestei entităţi pentru a lua hotărârile necesare, în comun, a dl. L.I., iar prin actul adiţional din 25 iulie 2007 s-a decis modificarea acordului în sensul hotărârii cu vot majoritar şi desemnarea ca împuternicit a dl. M.L. înlăturând astfel persoana sa de la actul decizional.
Actul adiţional din 25 iulie 2007 a fost atacat pe cale de excepţie prin răspunsul la întâmpinare, invocându-se nulitatea absolută a acestuia pentru lipsa consimţământului uneia din părţi.
Mai susţine recurentul că instanţa de apel greşit a invocat prevederile art. 75 din Legea nr. 31/1990, administratorul societăţii cu răspundere limitată neputând exprima voinţa societară în raport cu terţii iar art. 13 din actul constitutiv al SC M.I.I.G. SRL nu acoperă decât operaţiunile cerute pentru aducerea la îndeplinire a obiectului de activitate. Instanţa nu a analizat prevederile art. 4 din actul constitutiv care acordă adunării generale decizia asupra realizării politicii sale economico financiare.
Dacă actul adiţional la consorţiu este nul absolut şi votul trebuia să fie unanim, decesul asociatului P.I. făcea ilegală orice hotărâre luată după acea dată, iar hotărârea A.G.E.A. a SC G. SA nelegală.
Critica deciziei atacate are în vedere, în opinia recurentului şi greşita caracterizare a acordului de consorţiu ca fiind în afara prevederilor art. 254 C. com., privind asocierea în participaţiune.
Interpretând greşit actul constitutiv al SC M.I.I.G. SRL instanţele în mod greşit au considerat valabil mandatul reprezentantului acestei societăţi comerciale.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor expune.
Prevederile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 stabilesc dreptul oricărui acţionar care a votat împotrivă şi a cerut consemnarea în procesul verbal sau care nu a luat parte la A.G.A., să atace în justiţie hotărârile contrare legii sau actului constitutiv.
Art. 115 din acelaşi act normativ prevede validitatea hotărârilor A.G.A. în prezenţa acţionarilor deţinând cel puţin o pătrime din numărul total de drepturi de vot, iar acestea se pot lua cu majoritatea voturilor deţinute de acţionarii prezenţi sau reprezentaţi.
Totodată, prevederile art. 197 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 stabilesc aplicarea dispoziţiilor art. 75 - 77 şi 79 din lege şi societăţilor cu răspundere limitată.
În acest sens, dreptul de a reprezenta societatea aparţine fiecărui administrator, afară de stipulaţie contrară în actul constitutiv.
Actul constitutiv al SC M.I.I.G. SRL prevede în art. 13 alin. (2) că administratorul societăţii va avea puteri depline şi le va exercita în mod exclusiv, confirmând astfel prevederile art. 70 şi 75 din Legea nr. 31/1990 care îndreptăţesc administratorii să efectueze operaţiunile cerute pentru îndeplinirea obiectului de activitate al societăţii şi acordă dreptul de prezentare în raport cu terţii.
Pe de altă parte, răspunderea administratorului este reglementată de regulile de la mandat, astfel că în raporturile cu terţii pentru eventualele acte excesive, el devine răspunzător, în temeiul unei răspunderi extra contractuale.
Însă, în raportul juridic dedus judecăţii reclamantul a invocat nulitatea actului adiţional la acordul de consorţiu, pentru lipsa consimţământului său in societatea ce făcea parte din această entitate juridică, deşi calitatea de reprezentant aparţine administratorului. De aceea instanţele, în analiza asupra mandatului de reprezentare faţă de terţi a administratorului M.L., au invocat prevederile legale privind reprezentarea şi dreptul reprezentanţilor legali ai societăţii de a încheia acte de dispoziţie, fără a fi necesară procură specială în acest scop (art. 701 din O.U.G. nr. 52/2008).
Fără a fi modificat actul constitutiv al SC M.I.I.G. SRL, prin care atribuţiile de reprezentare ale administratorului să fie limitate la actele pe care asociaţii le doresc, orice demers în invocarea lipsei consimţământului, în raport cu terţii, nu este fundamentată.
Neîntemeiată este şi critica relativă la caracterizarea acordului de consorţiu ca un contract nenumit. Încercarea de a atrage prevederile art. 251 şi urm. C. com. nu îşi găseşte explicaţia. Deşi contractul de asociere în participaţiune lasă libertatea părţilor de reglementare a formei şi condiţiilor, totuşi dispoziţia specială a art. 253 C. com. stabileşte că „cel de-al treilea nu are niciun drept şi nu se obligă decât cu acela cu care a contractat”, dispoziţie pe care în acordul de consorţiu părţile au înlăturat-o, prin stipularea răspunderii solidare a tuturor asociaţilor.
În această măsură instanţele de fond au caracterizat, judicios, acordul de consorţiu ca un contract nenumit.
În privinţa lipsei consimţământului defunctului P.I., instanţele de fond, considerând valabilitatea actului adiţional din 25 iulie 2007 au stabilit că votul acestuia nu putea influenţa procesul decizional.
Reluând motivele relative la reprezentarea SC M.I.I.G. SRL întemeiate pe greşita interpretare a actului dedus judecăţii recurentul evocă neconcludent şi nepertinent neînţelegerile asociaţilor din cadrul acestei societăţi comerciale. Obiectul de activitate astfel cum a fost stabilit în actul constitutiv îl reprezintă activităţi de comerţ printre altele cu metale şi minereuri metalice similar unuia din obiectele de activitate ale SC G. SA, astfel, încât nu se poate afirma întemeiat că administratorul şi-a depăşit puterile de reprezentare contractând în afara obiectului de activitate a societăţii comerciale.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei comerciale nr. 291 din 10 mai 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul I.L. împotriva deciziei comerciale nr. 291 din 10 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 11 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3865/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3933/2010. Comercial → |
|---|
