ICCJ. Decizia nr. 3769/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3769/2010
Dosar nr. 6142/1/2010
Şedinţa publică de la 9 noiembrie 2010
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Focşani reclamanta SC T.F.V. SRL Focşani a chemat în judecată pe pârâta SC M.T. SA pentru a fi obligată la plata sumei de 90.000 lei reprezentând diferenţă preţ neachitat şi dobânzi legale, pretenţii care decurg din operaţiunile comerciale de livrare a 7 pompe hidraulice R. la preţul total de 52.050 euro, din care pârâta a achitat doar suma de 1.511.147.239 lei, rămânând de plată suma de 90.000 lei.
La 29 decembrie 2005, pârâta SC M.T. SA a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata sumelor de: 151.114,72 lei sumă achitată din preţul total al celor 7 pompe şi 94.132,09 lei cu titlu de prejudiciu produs prin nefuncţionarea acestora, cu precizarea că pompele au fost livrate cu factura fiscală din 27 aprilie 2004, termenul de garanţie fiind până în septembrie 2004, însă până la acest termen pompele s-au defectat.
Procedura privind concilierea directă a fost realizată la data de 8 august 2005, conform procesului verbal depus la dosarul cauzei.
Prin încheierea din 25 ianuarie 2008, Judecătoria Focşani, în Dosarul nr. 10142/231/2007 a admis excepţia de necompetenţă materială a judecătoriei în soluţionarea cererii reconvenţionale şi a dispus disjungerea cererii reconvenţionale formulată de pârâtă şi a dispus înaintarea acesteia, pentru competentă soluţionare, la Tribunalul Vrancea, valoarea pretenţiilor emise de pârâtă depăşind valoarea de 100.000. Încheierea nu a fost atacată cu recurs, iar cererea a fost înregistrată sub nr. 1773/91/2008 la Tribunalul Vrancea; la data de 24 aprilie 2008 Tribunalul Vrancea, secţia civilă, a scos cauza de pe rol şi a dispus înaintarea ei la Secţia Comercială a aceluiaşi tribunal.
La termenul din data de 01 octombrie 2008, instanţa, în conformitate cu dispoziţiile art. 129 alin. (4) C. proc. civ., a dispus citarea părţilor pentru discutarea termenului de promovare a acţiunii, raportat la dispoziţiile art. 4 lit. a) şi art. 10 din Decretul nr. 167/1958.
Prin sentinţa nr. 287 din 15 octombrie 2008, Tribunalul Vrancea, secţia comercială, a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi în consecinţă s-a respins acţiunea formulată de reclamanta SC M.T. SA, pentru pretenţii, ca prescrisă.
S-a apreciat că acţiunea în răspundere pentru vicii ascunse prezintă caracter special fiind supusă unui termen de prescripţie mai scurt în raport cu cel general de 3 ani, care, în cazul obligaţiilor civile, cât şi comerciale, este de 6 luni de la data livrării produselor necorespunzătoare calitativ, prin urmare s-a stabilit că termenul de 6 luni, socotit de la data livrării produselor, se va socoti începând cu 27 aprilie 2004, momentul livrării, având în vedere că părţile au convenit că termenul de garanţie să fie până în septembrie 2004.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta, iar prin decizia nr. 124/ A din 19 decembrie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, a respins ca tardiv declarat apelul acesteia reţinând că apelul a fost înaintat instanţei de fond la 07 noiembrie 2008 - fila 12 dosar apel - cu depăşirea termenul de 15 zile prevăzut de lege, calculat de la data de 20 noiembrie 2008, data comunicării sentinţei de fond (fila 86 dosar fond).
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, care a fost admis, casându-se decizia atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare prin decizia nr. 999 din 11 martie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, cu motivarea că eronat instanţa de apel a luat în considerare ca dată a depunerii declaraţiei de apel data de 7 noiembrie 2008 înscrisă de serviciul de poştă al destinatarului, şi nu data înscrisă de serviciul de poştă al expeditorului, probată a fi 5 noiembrie 2008 (filele 4 şi 5 verso din dosarul de recurs ), dată raportat la care, faţă de data de 20 noiembrie 2008 a comunicării sentinţei de fond, apelul a fost înregistrat în termenul prevăzut de lege, nefiind tardiv cum a stabilit greşit instanţa de apel.
În rejudecare, prin decizia nr. 41/ A din 21 mai 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, a fost respins apelul pârâtei, reţinându-se în considerente că prima instanţă a stabilit corect situaţia de fapt existentă între părţi şi a aplicat corect dispoziţiile art. 4 şi 10 din Decretul nr. 167/1958, apreciind că acţiunea în răspundere pentru vicii în speţă prezintă caracter special şi este supusă unui termen de prescripţie de 6 luni, calculat de la data livrării produselor - 27 aprilie 2004, iar termenul de garanţie convenit de părţi a fost stabilit până în septembrie 2004, dată până la care produsele livrate s-au defectat. S-a mai reţinut că, în mod corect prima instanţă a stabilit termenul până la care reclamanta putea promova acţiunea ulterior lunii septembrie 2004 şi că termenul de prescripţie de 6 luni a expirat la sfârşitul lunii martie 2004, acţiunea reclamantei fiind promovată în decembrie 2005, cu mult peste termenul de 6 luni.
În contra celei din urmă hotărâri, pârâta a declarat recurs criticând soluţia dată în apel sub aspectul greşitei aplicări a textului de lege incident în cauză, respectiv inaplicabilitatea prescripţiei de 6 luni în cauză.
Recursul este netimbrat.
Înalta Curte la termenul de astăzi a invocat excepţia netimbrării recursului şi a rămas în pronunţare pe această excepţie.
Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, republicată, taxele de timbru se plătesc anticipat, iar conform aceluiaşi articol alin. (3) din aceeaşi lege neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau cererii.
În cauză, s-a calculat în sarcina recurentei o taxă judiciară de timbru în sumă de 3.261,9 lei şi un timbru judiciar în valoare de 5,15 lei, conform art. 1 din Legea nr. 146/1997, republicată, stabilindu-se termen de judecată astăzi, pentru când recurenta a fost legal citată cu menţiunea timbrării, aşa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 8 dosar recurs.
Cum recurenta nu s-a conformat obligaţiei legale de timbrare a recursului, Înalta Curte urmează să aplice sancţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 20 alin. (3) din actul normativ menţionat şi să anuleze recursul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta - reclamantă SC M.T. SA TÂRGOVIŞTE împotriva deciziei nr. 41/ A din 21 mai 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3761/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3772/2010. Comercial → |
|---|
