ICCJ. Decizia nr. 3775/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3775/2010
Dosar nr. 1820/88/2009
Şedinţa publică de la 9 noiembrie 2010
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea şi înregistrată la nr. 1820/88 din 17 iulie 2009, reclamanta SC A.M. SA Bucureşti a solicitat obligarea pârâtei SC N.M.D. SRL Tulcea la plata sumei de 112.079,57 lei, din care 102.050,59 lei reprezintă debit neachitat şi 10.028,78 lei reprezintă dobânda legală aferentă ca urmare a neexecutării culpabile a contractului de închiriere din 25 mai 2007.
Prin sentinţa civilă nr. 1174 din 23 aprilie 2010 Tribunalul Tulcea a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de pârâtă şi a admis acţiunea reclamantei astfel cu a fost formulată.
Instanţa a reţinut că între părţi s-a încheiat contractul din 25 iulie 2007 prin care societatea reclamantă a închiriat pârâtei SC N.M.D. SRL Tulcea un spaţiu situat în Tulcea, strada Mică, în suprafaţă de 360 m.p. (40 m.p. parter şi 320 m.p. mezanin), începând cu 01 ianuarie 2007 şi până la 31 mai 2008, stabilindu-se că înţelegerea poate fi prelungită prin acordul expres al părţilor.
Prin contract locatarul s-a obligat să plătească locatorului o chirie lunară de 2.160 euro exclusiv T.V.A., cu plata în lei în funcţie de cursul B.N.R. la data emiterii facturii şi pe baza facturii eliberate de locator până la data de 10 a fiecărei luni, pentru luna în curs, în numerar sau prin ordin de plată, precum şi să ridice personal de la locator factura eliberată (acesta (art. 3, 4 şi 5).
Împotriva sentinţei tribunalului reclamanta SC N.M.D. SRL, a declarat apel şi a formulat o cerere prin care apelanta a solicitat şi suspendarea executării silite a sentinţei tribunalului.
În motivarea cererii apelanta a arătat că se impune suspendarea întrucât părţile în calitate de coacţionari la societatea reclamantă există indicii săvârşirii unor fapte penale pentru luare de mită, gestiune frauduloasă şi că nu intenţionează să plătească reclamantei nicio sumă, pe care le datorează desocotirea unor opere frauduloase care se constituie în fapte cu caracter penal.
Prin decizia nr. 91/ COM din 29 iulie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de suspendare a executării sentinţei tribunalului reţinându-se în considerente că pentru a solicita suspendarea executării, apelanta invocă doar modalitatea de apreciere a probelor de către prima instanţă, iar în ceea ce priveşte operaţiunile pretins frauduloase de către apelantă nu înlătură obligaţiile contractuale asumate prin convenţia făcută de părţile din litigiu. Referitor la critica privind aprecierea probelor instanţa de apel a apreciat-o ca ţinând de fondul cauzei, fapt pentru care s-a stabilit examinarea acesteia odată cu fondul, adică cu soluţionarea apelului.
Împotriva acestei decizii SC N.M.D. SRL Tulcea a declarat recurs criticând soluţia sub două aspecte: primul aspect vizează faptul că probele administrate la fond şi indiciile penale semnalate sunt motive temeinice care să impună admiterea suspendării cerute în calea de atac al apelului, iar cel de-al doilea aspect se referă la nerespectarea principiului aleatoriu a repartizării dosarelor din data de 29 iulie 2010, când pe lista de apeluri urmau să instrumenteze cauzele un complet de judecată, sens în care enumera componenţa acestuia; în acelaşi context mai arată recurenta că în locul judecătorilor numiţi, prezenta cauză a fost luată în completul pentru recursuri formată din trei judecători, fără să se cunoască completul pentru judecata apelului, împrejurări ce s-au făcut cu încălcarea principiului aleatoriu a cauzelor.
În opinia recurentei judecătorii care au format completul de judecată în stabilirea cuantumului cauţiunii trebuiau să o judece şi cererea de suspendare a executării silite a sentinţei apelate.
Recursul este nefondat.
Dezvoltarea criticilor deşi se încadrează în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., acestea privesc încheierea prin care s-a soluţionat cererea de suspendare a executării formulată în cadrul apelului iar nu decizia dată asupra fondului apelului.
Or, încheierea de suspendare conform art. 403 alin. (3) se atacă cu recurs în mod separat.
În ceea ce priveşte nelegala compunere a completului de judecată care a soluţionat cererea de suspendare şi încălcarea principiului repartizării aleatorii a cauzelor sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Se constată că aceste critici puteau fi reţinute spre examinare dacă aveau ca obiect compunerea completului care a soluţionat pe fond apelul, nu a completului care a soluţionat cererea de suspendare a executării, caz în care ele trebuiau invocate prin recurs separat.
În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată solicitate de partea adversă, Înalta Curte în baza art. 274 C. proc. civ., urmează să le respingă întrucât aceasta nu a depus un act doveditor: chitanţă sau extras de cont, factura emisă nereprezentând o dovadă în acest sens.
Prin urmare, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta - pârâtă SC N.M.D. SRL Tulcea împotriva Deciziei nr. 91/ COM din 29 iulie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata - reclamantă SC A.I. SA Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3772/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3776/2010. Comercial → |
|---|
