ICCJ. Decizia nr. 3810/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3810/2010
Dosar nr. 8159/62/2008
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2010
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 4 din 4 februarie 2009, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-au respins excepţiile lipsei calităţii procesual active şi tardivităţii, invocate de intervenienţii în interes propriu.
S-a respins cererea de intervenţie formulată de intervenienţii în interes propriu C.H., B.F. şi T.R.
Au fost obligaţi intervenienţii în interes propriu să plătească pârâtei M.S. SCM suma de 8.330 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că, prin cererea de intervenţie în interes propriu, intervenienţii C.H., B.F. şi T.R. au invocat excepţia tardivităţii formulării cererii de chemare în judecată cu respingerea acţiunii ca fiind tardiv promovată şi au solicitat să se constate că au dobândit în mod legal părţile sociale emise ca urmare a majorării capitalului social al M.S. SCM din data de 5 decembrie 2005.
În motivarea cererii de intervenţie s-a arătat că acţiunea este formulată cu încălcarea termenului de 15 zile şi că hotărârea este în conformitate cu legea.
În drept s-au invocat dispoziţiile art. 44 alin. (3) din Legea nr. 1/2005.
La termenul de judecată din 28 ianuarie 2009, intervenienţii în interes propriu au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor H.Ş., B.C., O.I. şi S.H., cu motivarea că membrii cooperatori care au votat pentru nu au dreptul să atace hotărârile adunării generale.
Având în vedere Decizia nr. 126/Ap din 23 octombrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, devenită irevocabilă, prin care s-au păstrat dispoziţiile sentinţei civile nr. 32/CC din 10 iunie 2008 a Tribunalului Braşov, privind constatarea nulităţii absolute parţiale a hotărârii A.G.O.A. a membrilor cooperatori din data de 5 decembrie 2005 şi constatarea nulităţii absolute parţiale a actului adiţional din 19 ianuarie 2006 cu privire la majorarea capitalului social şi distribuirea părţilor sociale aferente acestei majorări, pe cale de consecinţă, s-au respins atât excepţiile lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor H.Ş., B.C., O.I. şi S.H., tardivităţii formulării acţiunii principale cât şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienţii C.H., B.F. şi T.R.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., instanţa de fond a obligat intervenienţii în interes propriu la plata către pârâtă a sumei de 8.330 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Prin Decizia nr. 39/Ap din 28 aprilie 2009, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială a admis apelul declarat de intervenienţii în interes propriu C.H., B.F. şi T.R. împotriva sentinţei mai sus menţionate, pe care a desfiinţat-o şi, în consecinţă, a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Prin Decizia nr. 126/Ap din 23 octombrie 2008, Curtea de Apel Braşov a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Braşov în vederea soluţionării cererii de intervenţie principală formulată de C.H., B.F. şi T.R., păstrându-se restul dispoziţiilor sentinţei atacate.
Aceasta întrucât, respingând în principiu cererea de intervenţie cu motivarea că, aceasta are un alt obiect decât cel al acţiunii principale, prima instanţă nu analizase practic, în fond, cererea cu care fusese investită, deşi aceasta se întemeia pe art. 49 alin. (2) C. proc. civ.
Astfel greşit s-a apreciat prin sentinţa apelată, ca fiind întrunită tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, prevăzută de art. 1201 C. civ., întrucât relativ la cererea de intervenţie în interes propriu, cu obiect acţiune în constatare, nu exista identitate de părţi.
Astfel, respingându-se în principiu, în dosar nr. 2531/62/2008, cererea de intervenţie în interes propriu, apelanţii C.H., B.F. şi T.R. n-au dobândit calitatea de parte, sentinţa nr. 2531/62/2008 nefiind pronunţată în contradictoriu cu aceştia.
Ori, pentru a exista autoritate de lucru judecat era necesar ca părţile să fi fost legal citate, pentru a-şi executa drepturile procedurale, hotărârea urmând să fie pronunţată în contradictoriu cu aceştia.
Pe cale de consecinţă respingând greşit cererea de intervenţie pe excepţia autorităţii de lucru judecat, tribunalul n-a soluţionat în fond cererea cu care a fost învestită, fiind incidente art. 297 alin. (1) teza I C. proc. civ.
Împotriva deciziei Curţii de Apel au declarat recurs reclamanţii H.Ş., B.C., O.I. şi S.H., precum şi pârâta SC M.S. SCM Braşov.
Recurenţii-reclamanţi solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate şi respingerea apelului formulat de intervenienţi împotriva sentinţei tribunalului, cu obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Recurenţii-reclamanţi susţin astfel că nelegal Curtea de Apel a desfiinţat sentinţa sub cuvânt că în mod greşit s-a reţinut autoritatea de lucru judecat faţă de Decizia nr. 126/Ap din 23 octombrie 2008 a Curţii de Apel Braşov întrucât în acel proces intervenienţii nu au participat.
Curtea de Apel este în eroare, deoarece Tribunalul Braşov nu a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, ci opozabilitatea deciziei nr. 126/Ap/2008 faţă de intervenienţi, opozabilitate tradusă prin prezumţia de adevăr cuprinsă în această hotărâre judecătorească.
Recurenta-pârâtă solicită de asemenea admiterea recursului şi modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii apelului declarat de intervenienţi împotriva sentinţei tribunalului, cu cheltuieli de judecată.
Recurenta-pârâtă susţine că nu poate împărtăşi soluţia Curţii de Apel, atât timp cât Tribunalul Braşov a pus în discuţie opozabilitatea deciziei nr. 126/Ap/2008 faţă de intervenienţi, opozabilitate tradusă prin prezumţia de adevăr cuprinsă în această hotărâre judecătorească, ci nicidecum nu a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat.
De vreme ce s-a stabilit că nu a avut loc o majorare de capital social, atunci este evident că intervenienţii nu puteau dobândi în mod legal părţile sociale emise cu ocazia majorării de capital.
Recursurile nu sunt fondate.
Din examinarea susţinerilor recurenţilor-reclamanţi, cât şi ale recurentei-pârâte, în raport de actele dosarului şi de dispoziţiile legal incidente în speţă, se constată următoarele:
Curtea de Apel, prin Decizia atacată cu prezentele recursuri a apreciat corect că soluţia tribunalului de a respinge în principiu cererea de intervenţie în interes propriu a intervenienţilor C.H., B.F. şi T.R. prin luarea în considerarea exclusiv a existenţei autorităţii de lucru judecat este greşită, atâta timp cât intervenienţii nu au dobândit calitatea de parte, iar hotărârea nu a fost pronunţată în contradictoriu şi cu aceştia.
Se impunea, prin urmare, ca intervenienţii să fie legal citaţi pentru a-şi putea exercita drepturile procedurale şi pentru ca hotărârea să fie pronunţată în contradictoriu şi cu ei, - aşa cum judicios a reţinut şi instanţa de apel.
Neprocedând în acest mod, respingând greşit cererea de intervenţie, sub motiv că există autoritate de lucru judecat, tribunalul de fapt nu a soluţionat cererea cu care a fost investit, împrejurare în care în mod corect Curtea de Apel a apreciat că devin incidente dispoziţiile art. 297 alin. (1) teza I C. proc. civ., trimiţând cauza spre rejudecare primei instanţe.
Având în vedere cele mai sus arătate, se constată că susţinerile recurenţilor sunt în mod evident pur formale şi neîntemeiate procedural.
De altfel, recurenţii-reclamanţi nici nu au invocat vreun temei legal al recursurilor formulate, recurenta-pârâtă invocând doar generic dispoziţiile art. 304 şi urm. C. proc. civ.
În consecinţă, recursurile declarate de reclamanţi şi de pârâtă vor fi respinse ca nefondate şi se va menţine hotărârea pronunţată de Curtea de Apel, ca fiind legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanţii H.Ş., B.C., O.I. şi S.H. şi de pârâta M.S. SCM Braşov împotriva deciziei nr. 39 din 28 aprilie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3809/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3811/2010. Comercial → |
|---|
