ICCJ. Decizia nr. 3818/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3818/2010
Dosar nr. 7655/30/2007
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosarul, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş sub nr. 7655/302007 reclmanta SC P. SA, a chemat în judecată pe pârâta SC E. SRL, solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtei:
-să-şi îndeplinească corespunzător obligaţiile stipulate la art. 2.1 al contractului din 7 aprilie 2003 şi să elaboreze pe cheltuiala sa proiectul unei soluţii valabile pentru funcţionarea instalaţiilor hidraulice montate la Barajul Movileni, judeţul Vrancea, sub sancţiunea plăţii unor daune cominatorii în cuantum de 1.000 lei pe zi până la executarea obligaţiilor;
-să plătească suma de 144.720 lei cu titlu de daune interese;
-să suporte cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 108 din 15 februarie 2008 pronunţată de Tribunalul Timiş a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta SC P. SA în contradictoriu cu pârâta SC E. SRL, aceasta fiind obligată să-şi îndeplinească corespunzător obligaţiile stabilite la art. 2.1 din contractul de proiectare din 7 aprilie 2003 şi să elaboreze pe cheltuiala sa proiectul unei soluţii viabile pentru funcţionarea instalaţiilor hidraulice montate la barajul Movileni, judeţul Vrancea, sub sancţiunea plăţii unor daune cominatorii de 1.000 lei/zi de întârziere în executarea obligaţiilor.
Pârâta a fost obligată şi la plata sumei de 144.720 lei, cu titlu de daune interese.
În motivarea sentinţei, instanţa a reţinut că societatea reclamantă şi SC A.P. SA a încheiat contractul de proiectare din 7 aprilie 2003 prin care executantul SC A.P. SA s-a obligat să elaboreze documentaţia de execuţie denumită proiect, valoarea contractului fiind stabilită la suma de 140.000 lei exclusiv TVA.
Ulterior încheierii contractului, SC A.P. SA şi-a schimbat denumirea în SC H.P.D. SA.
Din corespondenţa purtată între reclamantă şi pârâtă rezultă existenţa unor grave deficienţe în executarea contractului pentru a căror înlăturare reclamanta i-a solicitat pârâtei alte soluţii tehnice.
Prin adresa din 15 octombrie 2007, SC H. SA, sucursala Hidrocentrale Bistriţa, a înştiinţat pe reclamantă despre deficienţele şi viciile de proiectare, considerând-o pe aceasta responsabilă de alegerea proeictantului.
Întrucât pârâta a preluat contractul de proiectare şi-a asumat implicit şi toate obligaţiile derivând din acest contract, inclusiv prevederile art. 7 pct. 2 potrivit cărora „eventuale neconformităţi datorate executantului vor fi remediate pe cheltuiala acestuia".
Pârâta datorează şi daune interese compensatorii având în vedere că nu şi-a îndeplinit toate obligaţiile asumate, iar cele executate prezintă grave deficienţe care conduc la imposibilitatea punerii în funcţiune a obiectivului Barajul Movileni Siret – fapt ce are drept consecinţă cauzarea unor prejudicii reclamantei.
Împotriva sentinţei civile nr. 108 din 15 februarie 2008 a formulat apel pârâta SC E. SA, iar prin Decizia comercială nr. 86 din 27 aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, a fost admis apelul, a fost schimbată în parte sentinţa apelată în sensul că a fost respinsă ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta SC P. SA şi au fost menţinute dispoziţiile sentinţei vizând respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei.
În motivarea deciziei, instanţa de apel a reţinut în esenţă că pârâta a executat proiectul iniţial, conform contractului de proiectare înregistrat la societatea reclamantă din 7 aprilie 2003.
Eeste indiferent faptul că pârâta, societate constituită ulterior contractului în discuţie, s-a obligat direct către societatea reclamantă ori către debitoarea contractuală SC H.P.D. SA, cât timp acţiunea vizează exclusiv daune decurgând dintr-o pretinsă neexecutare a obligaţiei contractuale şi ca atare pârâta nu este surprinsă de o răspundere ce nu putea fi prevăzută, fiind situată în afara câmpului contractual. Proiectul nu a fost executat conform, procedându-se la înlocuirea unor echipamente speciale - traductorii C.I.M.S.
Susţinerile pârâtei, ce se coroborează cu poziţia beneficiarului final exprimată în adresa din 10 octombrie 2007. Rapoartele de expertiză efectuate în cauză confirmă faptul câ soluţia tehnică realizată de către pârâtă prevede faptul că „majoritatea elementelor de acţionare sunt prevăzute a fi cumpărate de la firma R. inclusiv traductoarele de poziţie C.I.M.S.". Deşi proiectul de execuţie şi Caietul de sarcini specifică utilizarea unor elemente de acţionare de Tip R., în cursul executării instalaţiilor s-au utilizat alte traductoare decât cele indicate în proiect. Găsirea soluţiei tehnice pentru sistemul suplimentar de urmărire al cursei vanelor s-a datorat funcţionării defectuoase a traductoarelor S., utilizate în fapt. Reclamanta a afirmat că înlocuirea traductoarelor prezentate în soluţia tehnică a fost aprobată de proiectant; dar adresa din 16 februarie 2005 infirmă această susţinere, SC E. SRL exprimând refuzul neechivoc de avizare a folosirii unui alt sistem decât sistemul C.I.M.S. prevăzut în proiect; Întocmirea unui nou proiect, în temeiul unui contract distinct şi destinat a face funcţională lucrarea executată greşit nu poate fi echivalată unei recunoaşteri a culpei şi, niciuna din probele administrate cauzei nu confirmă culpa pârâtei în executarea obligaţiei de proiectare.
Mai mult, daunele interese solicitate nu pot fi cuantificate la nivelul costurilor ce ar fi presupuse de executarea conformă, întrucât ar rezulta o îmbogăţire a reclamantei fără just femei. Daunele interese reprezintă prejudiciul suferit - în speţă, acesta putând fi neexecutarea obligaţiei de plată de către beneficiarul final, ce a invocat excepţia de neexecutare - 33.006,98 lei reprezentând contravaloarea facturii din 28 septembrie 2007. Cât timp reclamanta nu a invocat acest prejudiciu, ci preţul solicitat de pârâtă pentru executarea unui nou proiect (144.720 ron - preţ neachitat), prejudiciul afirmat nu există. Este evident că, în măsura reţinerii culpei contractuale, partea este obligată a executa obligaţia asumată, însă costul executării acestei obligaţii este suportat de însăşi partea aflată în culpă; este surprinzătoare distincţia operată de reclamantă între preţul întocmirii proiectului şi costurile viitoare ale punerii în executare a soluţiei tehnice, faţă de conţinutul obligaţiei astfel cum a fost afirmat de însăşi reclamanta şi prevăzut de art. 2.1 din Contractul de proiectare. Chiar în ipoteza culpei proiectantului în ce priveşte întocmirea primului proiect, prejudiciul reclamantei ar consta în costurile suportate pentru execuţia proiectului eronat, nicidecum într-un preţ al execuţiei viitoare, ce ar urma să fie plătit.
Şi excepţia ridicată de către pârâtă în apel şi întemeiată pe dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ. a fost apreciată ca nefondată, instanţa reţinând că, prin instituirea procedurii prealabile de conciliere, legiuitorul a urmărit să transpună în practică principiul celerităţii soluţionării litigiilor dintre părţi, rolul normei procedurale fiind acela de a reglementa o procedură extrajudiciară care să ofere părţilor posibilitatea de a se înţelege asupra eventualelor pretenţii, fără implicarea autorităţii judecătoreşti competente.
Împotriva deciziei comerciale nr. 86 din 27 aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara a formulat recurs reclamanta SC P. SA, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate şi respingerea apelului ca nefondat.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a prezentat pe larg situaţia de fapt expusă şi prin cererea de chemare în judecată, soluţia pronunţată de prima instanţă şi de instanţa de apel, criticând netemeinicia deciziei recurate.
Astfel, în mod greşit instanţa de apel a constatat lipsa culpei contractuale în baza adresei din 16 februarie 2005 ignorând contractul de proiectare încheiat de părţi.
Prin art. 2.1. din contractul din 7 aprilie 2003 se prevede că „executantul se obligă să elaboreze documentaţia de execuţie, denumită proiect, care presupune realizarea soluţiilor tehnice pentru produsele menţionate în Anexa 1. Ca atare, obligaţia proiectantului era de a oferi soluţii viabile, care în momentul punerii în funcţiune să dea un randament maxim.
Proiectul realizat de către SC E. SRL, pus în aplicare la Centrala Hidroelectrică de la Movileni, s-a dovedit a nu fi unul fiabil, motiv pentru care, beneficiarul - SC H. SA, s-a îndreptat împotriva reclamantei pentru a putea realiza punerea în funcţiune şi funcţionarea în mod corespunzător a instalaţiilor hidraulice. Deoarece sistemul hidraulic nu este unul fiabil SC H. SA, a solicitat o soluţie suplimentară, care să asigure o bună funcţionare a barajului de la Movileni.
Instanţa de apel nu a luat în considerare probele administrate, respectiv expertizele, corespondenţa bogată între societatea reclamantă şi intimată din care rezultă faptul că exista un viciu de proiectare, iar intimata trebuia să găsească soluţii suplimentare pentru a remedia deficienţele comunicate de beneficar.
Hotărârea instanţei de apel este lipsită de o argumentaţie juridică cu privire la probele administrate şi greşit a fost respinsă cererea vizând daunele intrate cu motivarea că acestea nu pot fi cuantificate întrucât prin acţiune s-a solicitat suma de 144.720 lei sumă ce ar duce la punerea în practică a noii soluţii tehnice oferite de pârâtă.
Obligarea reclamantei la plata experţilor este abuzivă, suma fiind exagerată în raport de complexitate expertizelor şi munca depusă de experţi.
Analizând Decizia recurată în raport de criticile formulate în limitele controlului de legalitate şi temeiul de drept invocat, se constată că recursul este nefondat.
Dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocate de recurentă, reglementează două ipoteze: hotărârea recurată este lipsită de temei legal sau hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii. Invocând acest motiv de recurs, recurenta nu arată în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate din perspectiva dispoziţiile legale invocate, criticând Decizia recurată pe aspecte de netemeinicie şi nu de nelegalitate.
Schimbarea situaţiei de fapt şi reaprecierea probelor solicitate de recurent, nu mai este posibilă în această fază procesuală, odată cu abrogarea pct. 11 al art. 304 prin OUG nr. 138/2000 şi ale art. 304 pct. 10 C. proc. civ. prin dispoziţiile Legii nr. 219/2005.
Instanţa de apel nu a ignorat contractul de proiectare din 7 aprilie 2003 dar a avut în vedere şi contractul din 2005, contract ce nu a fost depus la dosar în faţa primei instanţe pentru a stabili corect situaţia de fapt şi raporturile juridice dintre părţi.
Este de necontestat existenţa contractului de proeictare din 7 aprilie 2003 dar proiectul nu a fost executat cu echpamentele speciale indicate respectiv traductoarele C.I.M.S.
Înlocuirea traductoarelor nu a fost aprobată de SC E. SRL, fapt ce rezultă din adresa din 2005 astfel că întocmirea unui nou proiect în temeiul contractului din 2005 pentru a face funcţională lucrarea efectuată cu alte echipamente nu poate fi apreciată ca o recunoaştere a culpei pârâtei, fapt reţinut corect de instanţa de apel.
Şi critica vizând daunele interese este nefondată întrucât nu a fost reţinută culpa intimatei pârâte.
Este de necontestat că un creditor are dreptul de a pretinde şi a obţine de la debitor echivalentul prejudiciului pe care l-a suferit, ca urmare a neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligaţiei asumate, dar în cauză nu au fost întrunite cumulativ condiţiile răspunderii – respectiv fapta ilicită, existenţa prejudiciului, raportul de cauzalitate între faptă şi prejudiciu – vinovăţia.
În cauză nu a fost reţinută culpa intimatei pârâte în neexecutarea obligaţiilor contractuale rezultând din contractul din 2003 întrucât proiectul întocmit în baza acestui contract nu a fost executat corespunzător fapt ce a dus la încheirea unui nou contract în anul 2005 pentru întocmirea unui alt proiect destinat a face funcţională lucrarea executată greşit.
Prejudiciul solicitat de recurenta reclamantă a fost raportat la costurile de execuţie şi montaj pentru punerea în funcţiune a noii soluţii oferite prin noul proiect dar acest prejudiciu nu este rezultatul faptei culpabile a intimatei pârâte întrucât noul proiect a fost necesar pentru punerea în funcţiune a lucrării executate greşit şi nu pentru că primul proiect nu a fost corespunzător.
Ultima critică vizează plata cheltuielilor de judecată constând în onorarii experţi, motiv de netemeinicie ce nu poate fi reţinut însă având în vedere dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. dispoziţiile art. 213 alin. (2) C. proc. civ. şi culpa procesuală a reclamantei.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. resinge recursul declarat de reclamanta SC P. SA Timişoara împotriva deciziei nr. 86/A din 27 aprilie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC P. SA Timişoara împotriva deciziei nr. 86/A din 27 aprilie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1f0 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3814/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3820/2010. Comercial → |
|---|
