ICCJ. Decizia nr. 3822/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3822/2010
Dosar nr. 1092/95/2009
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, sub nr. 1092/95/2009 reclamanta SC G.G. SA, a chemat în judecată pe pârâta SC C.E.T. SA solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 111.308,62 lei reprezentând contravaloare vopseli poliuretanice I.VP1. pentru protecţia antiacidă a structurii de beton a turnului de răcire nr. 3 şi penalităţile de întârziere de 0,07% pentru fiecare zi de întârziere conform calculelor de la data de 10 iulie 2008 (data recepţiei la terminarea lucrărilor, până la data formulării acţiunii).
Prin sentinţa comercială nr. 83 din 14 aprilie 2009 pronunţată de Tribunalul Gorj, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta SC G.G. SA în contradictoriu cu pârâta SC C.E.T. SA, pârâta fiind obligată să plătească reclamantei suma de 111.308,62 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor de execuţie şi penalităţile de întârziere.
Împotriva sentinţei menţionate, a formulat apel pârâta SC C.E.T. SA iar prin Decizia nr. 74 pronunţată la data de 21 aprilie 2010 de Curtea de Apel Craiova a fost admis apelul declarat de SC C.E.T. SA, a schimbat sentinţa nr. 84/2009 a Tribunalului Gorj în sensul că a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta intimată SC G.G. SA şi a fost respins capătul de cerere vizând penalităţile solicitate.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 83.091,35 lei reprezentând contravaloare materiale consumate plus cheltuielile de judecată.
În motivarea deciziei, instanţa a reţinut că intimata reclamantă SC G.G. SA a executat lucrări suplimentare la lucrarea ce a făcut obiectul contractului încheiat de părţi, fără acordul beneficiarului, lucrări ce nu au fost prevăzute în contract, act adiţional sau în caietul de sarcini, dar fără de care lucrările nu ar fi fost corespunzătoare calitativ.
Intimata reclamantă în calitate de executant şi-a achitat toate obligaţiile contractuale, executând lucrarea pentru care a fost încheiat procesul verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, prin care se menţionează că lucrările corespund cantitativ şi calitativ.
Lucrările suplimentare au fost executate pentru asigurarea calităţii necesare, iar contravaloarea acestor lucrări nu a fost solicitată ca urmare a majorării preţurilor la materiale, ci ca urmare a constatării pe parcursul derulării lucrării a faptului că necesarul de materiale era mai mare decât cel prevăzut iniţial.
Prin raportul de expertiză efectuat în cauză s-a stabilit că valoarea materialelor efectiv folosite este de 284.632,20 lei din care s-a plătit suma de 154.964,50 lei dar având în vedere cererea precizatoare formulată de intimata reclamantă la data de 7 septembrie 2009, instanţa de apel a obligat pârâta să plătească suma de 83.091,35 lei reprezentând contravaloarea materialelor suplimentare şi a respins cererea vizând penalităţile întrucât acestea exced contractului încheiat de părţi.
Împotriva deciziei nr. 74 din 21 aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Craiova a formulat recurs pârâta SC C.E.T. SA solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului şi respingerea acţiunii formulate de SC G.G. SA, ca nefondată.
În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta arată, în esenţă, că pretenţiile reclamantei exced contractului legal încheiat de părţi, plăţile au fost făcute conform art. 18.1 din contractul din 22 mai 2007 după ce prestatorul a procedat conform art. 18.2.
Ofertantul SC G.G. SA ar fi trebuit să observe că nu a fost mărit patrimoniul SC C.E.T. SA, iar lucrările efectuate au fost cele prevăzute în contract.
Atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel a analizat greşit probele respectiv adresa din 19 mai 2008, adresă ce nu are număr de intrare la registratura societăţii, nu are ştampila societăţii emitente, iar minuta încheiată la data de 6 mai 2008 pe lângă faptul că nu a fost întocmită în prezenţa specialiştilor de la biroul de construcţie, nu a fost înaintată societăţii prin registratură şi nici nu a fost urmată de întocmirea unei dispoziţii de şantier care să aibă anexat releveul, desenul tehnic şi ştampila proiectantului pentru a putea face o nouă negociere. Intimata reclamantă ar fi trebuit să întrerupă lucrările şi să solicite modificarea proiectului, iar dacă s-ar fi considerat prejudiciată, ar fi putut cere rezoluţiunea contractului încheiat
Intimata reclamantă SC G.G. SA, a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat.
Analizând Decizia recurată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiul de drept invocat, se constată că recursul este nefondat.
Este de necontestat că între părţi a fost încheiat contractul de lucrări din 22 mai 2007 având ca obiect „reparaţii şi protecţie pe exteriorul coşului de tiraj, la turnul de răcire nr. 3".
La art. 21.1 din contract părţile au convenit modificarea clauzelor contractuale prin act adiţional numai în cazul apariţiei unor circumstanţe care lezează interesele comerciale legitime ale acestora şi care nu au putut fi prevăzute la data încheierii contractului.
Conform raportului de expertiză efectuat în cauză, lucrările efectuate de intimata reclamantă se încadrează în lucrările stabilite prin caietul de sarcini, dar în ceea ce priveşte materialul auxiliar şi trafaleţii acestea au fost omise din caietul de sarcini, dar folosirea lor a fost necesară.
Din constatările efectuate de proiectant respectiv I.S.P.E. SA şi minuta încheiată la data de 6 mai 2008 la SC C.E.T. SA şi cu ocazia testărilor efectuate la turnul de răcire nr. 3 a rezultat faptul că a fost necesară folosirea cantităţii de vopsea I.VP de 4509/mp şi 2259/mg diluant, deci o cantitate mai mare faţă de proiectul iniţial.
Contravaloarea materialelor folosite a fost de 284.632,20 lei din care recurenta a plătit doar suma de 154.964,50 lei. Materialele suplimentare au fost necesare pentru a se asigura calitatea necesară conform contractului, iar proiectantul în urma constatării la faţa locului a emis dispoziţia de şantier din data de 28 iunie 2007 şi a modificat soluţia de execuţie a reparaţiilor, adaptând-o la situaţia din teren.
În condiţiile în care pentru executarea contractului încheiat de părţi şi respectarea standardelor de calitate a fost necesară o cantitate mai mare de vopsea, în mod corect instanţa a dat eficienţă dispoziţiilor art. 21.1 din contract.
De altfel recurenta pârâtă nu contestă faptul că au fost folosite materiale suplimentare dar arată că această situaţie se datorează culpei initmatei reclamante care a calculat un preţ mai mic al contractului, susţinere inexactă în condiţiile în care nu se solicită modificarea preţului contractului ci contravaloarea materialelor suplimentare, aspect reţinut corect de ambele instanţe.
Corect s-a reţinut că lucrările suplimentare au fost executate fără acordul scris al beneficiarului dar acestea au fost necesare pentru a asigura calitatea lucrărilor pe parcursul derulării contractului aşa cum rezultă din raportul de expertiză.
Tocmai pentru faptul că părţile nu au încheiat un act adiţional la contract prin care să se precizeze lucrările suplimentare, instanţa de apel a respins capătul de cerere vizând penalităţile solicitate de reclamantă în baza raporturilor contractuale respectiv art. 11.1 din contractul de lucrări din data de 22 mai 2007.
Este adevărat că la art. 11.3 din contract părţile au prevăzut un pact comisoriu neuzitat însă de nici o parte contractantă, contractul fiind finalizat prin procesul verbal de recepţie din data de 10 iulie 2008 din care rezultă că lucrările corespund cantitativ şi calitativ.
Recurenta invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. critica şi modul de apreciere a probelor administrate, dar reaprecierea probelor şi schimbarea situaţiei de fapt stabilită în cauză nu se mai poate produce în recurs, deoarece reaprecierea probelor nu mai este posibilă, odată cu abrogarea pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. prin OUG nr. 138/2000.
Instanţele de fond în mod corect au admis în parte acţiunea având în vedere faptul juridic licit care a stat la baza raportului juridic stabilit de părţi, iar contravaloarea materialelor suplimentare nu a fost acordată în baza contractului încheiat ci ţinând cont de natura juridică a îmbogăţirii fără temei legitim – izvor distinct de obligaţii, cu condiţii şi efecte proprii.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respinge recursul declarat de pârâta SC C.E.T. SA Turceni împotriva deciziei nr. 74 din 21 aprilie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC C.E.T. SA Turceni împotriva deciziei nr. 74 din 21 aprilie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3821/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3825/2010. Comercial → |
|---|
