ICCJ. Decizia nr. 3825/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3825/2010
Dosar nr. 12804/63/2009
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 110 din 20 mai 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, s-a respins apelul formulat de reclamanta O.E., împotriva sentinţei comerciale nr. 2667 din 24 noiembrie 2009, pronunţate de Tribunalul Dolj, secţia comercială, în dosarul nr. 12804/63/2009, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC C.V. SA şi s-a dispus obligarea intimatei pârâte SC C.V. SA la 1.500 lei cheltuieli de judecată către apelanta reclamantă O.E.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta nemulţumită de greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., invocând în drept, dispoziţiile art. 304 pct. 8 si 9 C. proc. civ., Legea nr. 13/2007 si HG nr. 1007/2004.
Recurenta a susţinut că nu s-a aflat în culpă procesuală, apelul reclamantei fiind respis, motiv pentru care consideră a fost obligată în mod nelegal la plata cheltuielilor de judecată.
Înalta Curte, analizînd Decizia atacată prin prisma criticii formulate, va admite recursul pentru următoarele considerente:
Pentru încheierea unui nou contract de furnizare a energiei electrice, în baza art. 82 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice aprobat prin HG nr. 1007/2004, reclamanta avea obligaţia sa depună următoarele documente:
-actul de proprietate sau alt document care sa ateste dreptul locativ asupra spaţiului care face obiectul locului de consum respectiv (documentul se prezintă în original şi se depune în copie) în situaţiile în care consumatorul nu poseda un astfel de document sau documentul respectiv nu are caracter definitiv, furnizorul poate percepe o garanţie de la respectivul consumator sau poate încheia un contract de furnizare a energiei electrice pe durata limitată de timp, de cel mult un semestru;
-opţiunea consumatorului privind tipul de tarif aplicat (în original);
-cererea de încheiere a contractului (în original);
-actul de identitate al solicitantului (se prezintă în original şi se depune în copie);
-avizul tehnic de racordare;
-convenţia de exploatare, dacă este cazul.
Avizul tehnic de racordare se emite de către operatorul de distribuţie din zona respectiva in baza HG nr. 90/2008 prin care a fost aprobat Regulamentul de racordare a utilizatorilor la instalaţiile de interes public, si prin care se stabilesc etapele şi procedurile necesare pentru racordarea utilizatorilor la reţelele electrice de interes public pentru transportul şi distribuţia energiei electrice.
Reclamanta a solicitat eliberarea unui nou aviz de racordare abia in data de 30 martie 2010. Asa cum rezulta din actele depuse la dosaul cauzei, reclamanta a efectuat toate demersurile necesare pentru încheierea contractului de furnizare a energiei electrice abia în timpul derulării dosarului la instanţa de apel.
In acest sens, solicitarea de obţinere a avizului tehnic de racordare a fost depusa de reclamanta abia in data de 30 martie 2010, iar in baza acestei solicitări, operatorul de distribuţie a emis avizul tehnic de racordare din data de 14 aprilie 2010.
In urma emiterii avizului de racordare s-a încheiat contractul de furnizare a energiei electrice si in nici un caz in urma acţionarii in judecată a societăţii pârâte cum a susţinut reclamanta.
Din actele depuse la dosar, respectiv cererea de emitere a avizului tehnic de racordare si chitanţa de plata depusa la dosar rezulta fara dubii ca reclamanta si-a îndeplinit obligaţiile legale abia in timpul derulării procesului la instanţa de apel.
In aceste condiţii, rezultă fară tăgadă ca societatea pârâtă nu a fost in culpa pentru neîncheierea contractului atâta timp cat reclamanta a făcut demersurile necesare abia in timpul derulării procesului.
Astfel interpretarea data de instanţa de apel prevederilor art. 274 C. proc. civ. este total eronata in condiţiile in care societatea pârâtă nu a căzut in pretenţii, cererea de apel fiind respinsa.
Asa cum rezulta din dispozitiv, soluţia a fost "respinge apelul" si in nici un caz nu s-a admis cererea sau cel puţin sa se constate ca acesta este rămas fară obiect, mai ales in condiţiile in care in practicaua deciziei recurate se arată: "Curtea constată ca apelul este nefondat, si in temeiul art. 292 C. proc. civ., îl va respinge".
Art. 292 C. proc. civ. specifica clar ca in fata instanţei de apel părţile nu se pot folosi de alte mijloace decât cele folosite la instanţa de fond si in motivele de apel, insa asa cum s-a arătat, toate demesurile reclamantei au fost făcute abia in timpul soluţionării litigiului in apel, astfel nu a existat culpa procesuala a societăţii pârâte.
Pentru aceste considerente, conform art. 312 C. proc. civ. se va admite recursul declarat de pârâta SC C.V. SA Craiova împotriva deciziei nr. 110 din 20 mai 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, se va modifica în parte Decizia recurată, în sensul că se va respinge cererea apelantei reclamante de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, urmând a fi menţinute, în rest, dispoziţiile deciziei recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC C.V. SA Craiova împotriva deciziei nr. 110 din 20 mai 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Modifică în parte Decizia recurată, în sensul că respinge cererea apelantei reclamante de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Menţine în rest dispoziţiile deciziei recurate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3822/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3826/2010. Comercial → |
|---|
