ICCJ. Decizia nr. 3970/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3970/2010
Dosar nr. 13662/3/2008
Şedinţa publică de la 18 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 9 aprilie 2008 reclamantul Municipiul Bucureşti a chemat în judecată pârâtele SC C. SA şi SC A.E.B. SRL solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută a contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare-cumpărare fără număr încheiat la data de 30 septembrie 2002.
În susţinerea cererii reclamanta arată că la data de 30 septembrie 2002 între SC C. SA şi SC A.E.R. SRL (actuala SC A.E.B. SRL) s-a încheiat contractul de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare-cumpărare având ca obiect transmiterea folosinţei şi posesiei imobilului spaţiu comercial situat în Bucureşti, Str. Azuga, format din construcţie în suprafaţă de 502,29 mp şi teren aferent construcţiilor în suprafaţă de 1.631 mp. Susţine reclamanta că acest contract are o cauză imorală şi ilicită şi s-a încheiat cu încălcarea flagrantă a normelor legale imperative în materie şi prin fraudarea legii. Imobilul menţionat a făcut obiectul Decretului Consiliului de Stat nr. 26/1986 prin care se disponibilizează şi se trec la dispoziţia Comitetului Executiv al CP al Municipiului Bucureşti spaţiile deţinute de bazele şi depozitele de aprovizionare, inclusiv acest imobil.
În 1991 prin decizia P.M.B. nr. 593/1991 s-a înfiinţat SC C. SA, aceasta primind în folosinţă o serie de imobile, terenuri şi construcţii evidenţiate în procesul-verbal de predare-primire încheiat între aceasta şi SC A. SA, imobilul în discuţie figurând la pct. 1 din acest proces-verbal de predare-primire, imobilul nefiind trecut în proprietatea societăţii nou înfiinţate.
În 2001 SC C. SA a fost privatizată, acţionar majoritar devenind SC M.I. SA. Contractul de leasing imobiliar a cărui nulitate se solicită a fost încheiat în numele locatorului de administratorul acţionarului majoritar SC P.P. SRL. Contactul de leasing a avut la bază contractul de împrumut încheiat între SC A.E.R. SRL în calitate de împrumutător şi SC P.P. SRL în calitate de împrumutat, pentru suma necesară cesionării contractul privind pachetul majoritar de acţiuni al SC C. SA de la SC M.I. SA către SC P.P. SRL, iar SC P.P. SRL nu a avut niciodată calitatea de acţionar al SC C. SA. Scopul încheierii contractului a fost dobândirea unor imobile cu deosebită valoare economică aflate în proprietatea Municipiului Bucureşti, neplătind nici un preţ.
Susţine reclamanta că a fost încălcat principiul specialităţii capacităţii de folosinţă a persoanelor juridice prevăzute de art. 34 din Decretul nr. 31/1954 şi art. 3 din O.G. nr. 51/1997, locatorul nefiind o societate de leasing, fiind o societate care nu are nici o legătură cu acestea. De asemenea nu s-a respectat forma autentică prevăzută de legiuitor pentru înstrăinarea terenurilor.
Prin sentinţa nr. 13631 din 10 decembrie 2008 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis acţiunea astfel cum a fost formulată.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut că între părţi s-a încheiat un contract de leasing cu clauză irevocabilă de vânzare aceasta presupunând că la durata încheierii locaţiunii bunul ce face obiectul contractului să fie vândut cu respectarea dreptului de preemţiune în favoarea locatarului, tribunalul apreciind că în acest caz era imperativă condiţia ca locatorul să fie proprietarul bunului. Coroborând probatoriul administrat rezultă că scopul încheierii contractului este ilicit, acesta constând în dobândirea în proprietate a unor imobile cu eludarea dispoziţiilor legale şi a dreptului de proprietate fără plata vreunei sume de bani către proprietar. Mai mult, în conformitate cu dispoziţiile art. 3 din O.G. nr. 51/1997 calitate de locator-finanţator într-un contract de leasing nu o poate avea decât o societate de leasing. În speţă pârâta SC C. SA nu a avut şi nu are această calitate, fiind eludate astfel dispoziţiile imperative ale legii.
Împotriva acestei soluţii a formulat apel pârâta SC A.E.B. SRL criticile făcând referire la faptul că reclamanta nu mai are calitatea de proprietar al imobilului în cauză, calitate care a fost pierdută la momentul înfiinţării pârâtei SC C. SA prin atribuirea bunului în litigiu în patrimoniul societăţii noi înfiinţate, în vederea desfăşurării obiectului său de activitate.
Totodată, pârâta a ridicat şi excepţia autorităţii de lucru judecat.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin decizia nr. 110 din 17 februarie 2010 a respins excepţia autorităţii de lucru judecat şi pe fond a respins apelul.
În argumentarea soluţiei, instanţa de control judiciar a reţinut că, în privinţa excepţiei autorităţii de lucru judecat s-a apreciat că aceasta este neîntemeiată, întrucât prin sentinţa comercială nr. 7914 din 12 iunie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în Dosarul nr. 18420/3/2005 (irevocabilă) a fost soluţionată acţiunea reclamantei Primăria Municipiului Bucureşti în contradictoriu cu pârâtele SC C. SA şi SC A.E.R. SRL, având ca obiect acţiune în revendicare. Această acţiune a fost ulterior precizată, în sensul constatării nulităţii absolute a contractului de leasing în litigiu, însă pentru lipsa obiectului acestuia, nu pentru fraudarea legii şi existenţa unei clauze ilicite şi imorale, cum se solicită în prezenta cauză; nu sunt aşadar întrunite condiţiile prevăzute de art. 1201 C. civ., în privinţa identităţii de obiect a celor două cauze.
Vor fi înlăturate susţinerile apelantei în sensul că regimul juridic aplicabil contractului de leasing (a cărui nulitate se solicită) este reglementat de art. 27 din O.U.G. nr. 88/1997, ca lege specială. După cum se poate observa, nici în cuprinsul contractului şi nici în considerentele sentinţei comerciale nr. 1164 din 28 ianuarie 2003, pronunţată de Secţia a VI-a Tribunalului Bucureşti în Dosarul nr. 18696/2002 (a cărei dovadă că este irevocabilă nu s-a făcut) nu există nici o referire la acest act normativ. De altfel, dacă ar fi fost aşa, cele două pârâte puteau beneficia de dispoziţiile acestei legi speciale şi nu apelau la dreptul comun (art. 969, 970 1073, 1077 C. civ. şi art. 111 C. proc. civ.). Din nici un înscris aflat la dosar nu rezultă că SC C. SA deţinea proprietatea bunurilor care au făcut obiectul contractului de leasing. În plus, la încheierea contractului s-au încălcat dispoziţiile imperative ale art. 3 din O.G. nr. 51/1997, potrivit cărora calitatea de locator - finanţator într-un contract de leasing nu o poate avea decât o societate de leasing, calitate pe care pârâta SC C. SA nu o are.
Cu petiţia înregistrată la data de 27 aprilie 2010 a declarat recurs SC A.E.B. SRL criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Se susţine că în mod eronat instanţele anterioare au reţinut lipsa calităţii de proprietar al SC C. SA având în vedere că la dosarul cauzei s-a depus sentinţa comercială nr. 7914 din 12 iunie 2007 având ca obiect revendicarea imobilului în litigiu, sentinţă prin care comparând titlurile depuse în dovedirea proprietăţii s-a decis în mod irevocabil faptul că pârâta SC C. SA a făcut dovada dreptului său de proprietate.
Mai mult potrivit art. 20 din Legea nr. 15/1990 cu Decizia nr. 593/1991 şi cu procesul-verbal de predare primire din 17 decembrie 1991 rezultă fără echivoc că la momentul înfiinţării SC C. SA imobilul a trecut în proprietatea acesteia.
S-a criticat şi modul de soluţionare a excepţiei autorităţii de lucru judecat.
Recurenta a mai arătat că instanţa de apel în mod neîntemeiat, a aplicat o normă care nu este incidentă în cauză şi dă o interpretare greşită textului de lege corespunzător speţei.
Regimul juridic aplicabil contractului de leasing respectiv O.G. nr. 88/1997 cu legea specială iar nu cel reglementat de O.G. nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing.
Intimata Primăria Bucureşti a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului motivând că a fost încălcat principiul specializării capacităţii de folosinţă, SC C. SA nefiind o societate de leasing imobiliar, iar pe de altă parte nu se aplică dispoziţiile O.U.G. nr. 88/1997 acestea fiind aplicabile societăţilor cu capital de stat.
Recursul este fondat.
Cu privire la excepţia autorităţii de lucru judecat, justificat instanţa de apel a considerat că în speţă nu sunt întrunite dispoziţiile art. 1201 C. civ. cu privire la identitatea de obiect al celor două cauze, dosarul la care face referire având ca obiect constatarea nulităţii pentru lipsa obiectului nu pentru cauză ilicită şi imorală.
Pe fond se reţine că, în condiţiile în care s-a făcut dovada calităţii de proprietar al vânzătoarei fosta SC C. SA, regimul juridic aplicabil contractului de leasing în speţă este cel reglementat de O.G. nr. 88/1997 cu modificările ulterioare, privind privatizarea societăţilor comerciale, iar nu cel reglementat de O.G. nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing, care în raport cu norma cuprinsă în art. 27, reprezintă dreptul comun.
O.G. nr. 88/1997 arăta în Secţiunea 1 - vânzarea de active cu plata integrală - modalitatea de încheiere a acestor contracte de leasing imobiliar şi arată că vânzarea acestor active se poate face prin licitaţie dacă în contractul de leasing imobiliar nu s-a prevăzut altfel (art. 24, 27 din O.G. nr. 88/1997). Astfel modalitatea de vânzare a imobilelor aflate în activul societăţilor este lăsată la aprecierea părţilor din contract. În eventualitatea în care acestea nu stabilesc modalitatea în care operează transferul de proprietate atunci vânzarea acestora se va face prin licitaţie.
În contractul de leasing încheiat în data de 30 septembrie 2004 între SC C. SA şi SC A.E.B. SRL părţile au prevăzut, de comun acord, modalitatea în care va opera transferul dreptului de proprietate, fără să eludeze dispoziţiile legale speciale în materie.
Din lecturarea contractului de leasing imobiliar cu clauza irevocabilă de vânzare-cumpărare încheiat la data de 30 septembrie 2004, s-a observat că la art. 13 părţile au stabilit modalitatea în care va opera transferul dreptului de proprietate respectiv prin întocmirea unui contract de vânzare-cumpărare, la preţul stabilit în contract. La achitarea integrală a sumelor compensate cu titlu de redevenţe, imobilul trece în proprietatea Utilizatorului (SC A.E.B. SRL) de drept, care se poate adresa instanţelor de judecată pentru pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare, în condiţiile în care locatorul va refuza să întocmească contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică.
Mai mult, Legea nr. 137/2002 - privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării la art. 15 alin. (4) prevede posibilitatea încheierii contractelor de leasing imobiliar având ca obiect activele societăţii comerciale cu aprobarea Adunării Generale a Acţionarilor. Contractul de leasing imobiliar încheiat la data de 30 septembrie 2004 s-a încheiat având în vedere şi hotărârea Adunării Generale a Asociaţilor SC C. SA nr. 4 din 13 august 2002, astfel că s-au îndeplinit toate condiţiile pentru ca pârâta SC C. SA să încheie în mod legal contractul de leasing imobiliar cu subscrisa SC A.E.B. SRL.
De altfel, practica judiciară în materie este unitară în sensul recunoaşterii dreptului de proprietate, a tuturor societăţilor reorganizate din societăţi de stat în societăţi comerciale, asupra imobilelor pe care le aveau în folosinţă, prin trecerea, la momentul înfiinţării, în proprietatea lor.
Faţă de cele arătate văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC A.E.B. SRL Otopeni, modifică decizia comercială nr. 110 din 17 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Admite apelul, schimbă în tot sentinţa nr. 13631 din 10 decembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială şi pe fond, respinge acţiunea.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 18 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3969/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3974/2010. Comercial → |
|---|
