ICCJ. Decizia nr. 3974/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3974/2010
Dosar nr. 802/1/2010
Şedinţa publică de la 18 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Contestatoarea SC M. SRL Olteniţa a chemat în judecată intimata A.D.S. Bucureşti, cerere înregistrată la Judecătoria Olteniţa sub nr. 3338/269/2006, solicitând suspendarea executării titlului executoriu recomunicat cu adresa nr. 81423 din 21 septembrie 2006 (la 7 octombrie 2006), cât şi a Ordinului nr. 531 din 1 februarie 2006 poziţia nr. 22 din anexa la ordin, prin suspendarea popririi conturilor societăţii la SC B.C.R. SA şi SC R.B. SA Olteniţa, anularea titlului executoriu şi a somaţiei de plată recomunicată de ADS - SC M. SRL, cu adresa nr. 81423 din 21 septembrie 2006 la 7 octombrie 2006, să se constate încetarea executării silite a Ordinului nr. 531 din 1 februarie 2006 poziţia nr. 22 din anexă şi anularea popririi conturilor SC M. SRL la SC B.C.R. SA şi SC R.B. SA Olteniţa.
Între părţi s-a încheiat un contract de arendă nr. 219 din 25 iulie 2002. Ca urmare a calamităţilor naturale intervenite pe parcursul executării acestui contract, SC M. SRL nu a putut realiza de pe cele 318 ha teren arabil arendat, beneficiile scontate pentru acoperirea cheltuielilor de producţie vegetală, inclusiv pentru plata la timp a redevenţelor.
La 14 februarie 2006, cu adresa nr. 71611, A.D.S. a comunicat rezilierea unilaterală a contractului pentru neplata restanţelor la plata debitului total de 168.576,32 lei reprezentând 144.628,57 lei arendă neachitată şi 23.947,75 lei penalităţi de întârziere.
Pentru acelaşi debit de 168.576,32 lei, directorul general ADS a emis Ordinul nr. 531 din 1 februarie 2006, poziţia 22 din anexă pe numele SC M. SRL şi a blocat prin poprire toate conturile bancare ale societăţii, inclusiv pe cele deschise la SC BCR SA Olteniţa, care este finanţatorul principal al societăţii.
După blocarea conturilor bancare ale societăţii, SC M. SRL a efectuat benevol plăţi către A.D.S., astfel încât la 15 martie 2006, mai era de plată un debit total de 66.841.42 lei, din care cu titlu de redevenţă pentru 2005 - 52.858,61 lei, 8.438,83 lei redevenţă pe 2006 şi 5.543,98 lei penalităţi de întârziere. Acest debit a fost stabilit prin punctaj comun al părţilor, conform procesului-verbal din 15 martie 2006.
Debitul rămas faţă de A.D.S. la 15 martie 2006, s-a plătit integral la 15 august 2006, fiind plătită în plus suma de 2.469 lei.
În condiţiile popririi contului societăţii la SC B.C.R. SA, s-a sistat creditarea curentă a societăţii, prin trecerea la restanţă a sumelor creditate, contestatoarea fiind grav prejudiciată.
La 4 octombrie 2006, A.D.S. a recomunicat SC M. SRL cu adresa nr. 81423 din 21 septembrie 2006, un nou titlu executoriu, cu o altă somaţie de plată pentru alte creanţe decât cele iniţiale, în sumă de 45.023,3 lei, care nu fuseseră calculate în baza titlului executoriu anterior, care au stat la baza Ordinului ADS nr. 531 din 1 februarie 2006, în afara obligaţiilor derivate din contractul de arendă nr. 219 din 25 iulie 2002.
În aceste condiţii, se contestă însuşi titlul executoriu şi somaţia de plată pentru suma de 45.023,3 lei pretinsă de intimata A.D.S. în mod nejustificat.
În fond după rejudecare Curtea de Apel Bucureşti, secţie a VI-a comercială, a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de intimată ca nefondată.
A admis în parte contestaţia la executare şi a anulat somaţia de plată recomunicată contestatoarei de către ADS cu adresa nr. 81423 din 21 septembrie 2006. A constatat încetarea executării silite a Ordinului nr. 531 din 1 februarie 2006 poziţia nr. 22 din anexă.
Totodată s-a anulat poprirea conturilor contestatoarei şi s-a respins cererea de anulare a titlului executoriu ca nefondată.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, având în vedere că prin sentinţa care se invocă având acelaşi obiect, cauza a fost soluţionată în temeiul unei excepţii de tardivitate.
Pe fond s-a reţinut că prin adresa nr. 81423 din 21 septembrie 2006, A.D.S. a procedat la recomunicarea titlului executoriu ce constata soldul creanţei sale în cuantum de 45.023,3 lei (34.835 lei arendă şi 10.188,3 lei penalităţi de întârziere), conform contractului de arendă nr. 219 din 25 iulie 2002, încheiat cu debitoarea contestatoare, contract reziliat conform notificării nr. 71611 din 14 februarie 2006.
Din raportul de expertiză contabilă de la dosar instanţa a concluzionat că prin titlul executoriu comunicat cu adresa nr. 81423 din 21 septembrie 2006, s-a stabilit un drept cu valoare totală de 45.023 lei, în condiţiile în care, începând cu data de 30 august 2006, în evidenţa contabilă întocmită de A.D.S. nu erau înregistrate obligaţii în sarcina SC M. SRL.
Nerespectarea înregistrării sistematice şi cronologice a documentelor contabile emise de părţile contractante, a condus la denaturarea debitului reţinut de intimata A.D.S. în sarcina contestatoarei şi implicit la determinarea eronată a penalităţilor de întârziere.
Obligaţiile în valoare de 296.025,54 lei ce decurg din facturile emise de A.D.S. pe perioada derulării raporturilor contractuale, au fost achitate integral de către contestatoare.
Expertul contabil a reţinut chiar plata de către debitoarea contestatoare a unei sume de 1.984,46 lei în plus faţă de obligaţiile asumate contractual faţă de intimata A.D.S.
În ce priveşte penalităţile de întârziere facturate de A.D.S., s-a reţinut că au fost stabilite în mod eronat, întrucât constituirea şi stingerea obligaţiilor, nu s-au înregistrat sistematic şi cronologic, conform documentelor justificative întocmite şi comunicate părţilor contractante.
Astfel, din fişa contractului şi a penalităţilor calculate de A.D.S., reiese că obligaţiile din arendă facturate în 2007, sunt evidenţiate ca achitate de către SC M. SRL din sumele plătite în 2003, iar penalităţile calculate dar nefacturate, au fost stinse.
Acest fapt a condus la neconcordanţa datelor din evidenţa contabilă, cu informaţiile înregistrate în evidenţa operativă pe baza căreia s-a stabilit debitul din titlul executoriu.
Astfel, creanţa A.D.S. în valoare de 45.023,3 lei, notificată prin titlul executoriu comunicat cu adresa 81423 din 21 septembrie 2006, nu este corect stabilită.
În nota nr. 83198 din 19 octombrie 2006 întocmită de Direcţia Executări Contracte - Servicii Urmărire Contracte din A.D.S., componenţa debitului de 34.835 lei se prezintă ca diferenţă arendă în valoare de 26.396,17 lei scadentă la 30 noiembrie 2005 şi arenda de 8.438,83 lei datorată pentru anul 2006.
Or, în evidenţa contabilă întocmită de A.D.S. la 30 septembrie 2006, SC M. SRL nu figura cu debite, pentru că achitase integral sumele menţionate.
În consecinţă, s-a constatat că prin actele de executare emise în baza contractului de arendă nr. 219/2002, s-au stabilit în sarcina contestatoarei în mod greşit debite reprezentând arendă şi penalităţi de întârziere, rezultă că intimata nu se află în posesie unei creanţe certe, lichide şi exigibile.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs ADS, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine că s-a soluţionat în mod greşit excepţia autorităţii de lucru judecat, având în vedere că ambele dosare arătate privesc executarea silită demarată de Agenţia de Arendă nr. 219 din 25 iulie 2002 prin care se solicită anularea actelor de executare.
De asemenea se mai susţine că în mod greşit instanţa de fond nu a admis excepţia tardivităţii capătului de cerere prin care s-a solicitat să se constate încetarea executării silite a Ordinului nr. 531 din 1 februarie 2006 raportat la dispoziţiile art. 401alin. (1) C. proc. civ.
S-au ignorat clauzele contractuale şi evidenţa financiar contabilă a ADS trimisă de Direcţia Economică din care rezultă că la data de 30 septembrie 2009 SC M. SRL figurează cu un debit în cuantum de 51.636,22 lei în baza contractului de arendă nr. 219/2002.
În continuare se aduc critici raportului de expertiză, considerând că expertul contabil a analizat doar documentele justificative şi a înţeles să critice modul de organizare a evidenţei extra contractuale, instanţa în mod nejustificat refuzând efectuarea unei noi expertize.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 1201 C. civ. „este lucru judecat atunci când a doua cerere are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceiaşi cauză şi este între aceleaşi părţi făcută de ele şi în contra lor în aceiaşi calitate”.
Aşadar, rezultă că, în accepţiunea textului, dacă există identitate de părţi, obiect şi cauză drepturile recunoscute printr-o hotărâre definitivă, nu pot fi contrazise printr-o hotărâre ulterioară dată în alt proces.
De subliniat că soluţia dată de instanţa de fond excepţiei autorităţii de lucru judecat acţiunii SC M. SRL din prezenta cauză ridicată de recurentă, este o soluţie temeinică întrucât:
a) instanţa Curţii de Apel a reţinut corect că soluţia dată în cauza precedentă acţiunii noastre prin sentinţa nr. 154/2006 a aceleiaşi Curţi de Apel s-a făcut fără a fi analizat „fondul raportului juridic între părţi” pe calea altei excepţii şi anume aceia a tardivităţii.
Deci, potrivit temeiului invocat cât şi practicii şi doctrinei juridice în materie procesuală atunci când o instanţă nu se pronunţă asupra fondului unei cauze dedusă judecăţii, ci respinge acţiunea pe cale de excepţie, partea care a formulat acţiunea are dreptul în continuare să introducă o nouă acţiune pentru cercetarea pe fond a problemei litigioase, cu acelaşi obiect cauză şi părţi, dar numai în condiţii care să-i permită instanţei investită legal să cerceteze „fondul raportului juridic litigios între părţi”.
b) pe lângă aspectul ridicat mai sus instanţa de fond a mai reţinut concomitent că cele două acţiuni (contestaţii) nu au obiect identic.
Astfel în timp ce acţiunea din Dosarul nr. 8298/2/2006 a avut ca obiect contestarea debitului total de 168.576,32 lei pentru care Directorul General al ADS a emis Ordinul de poprire nr. 531 din 1 februarie 2006 poziţia 22, acţiunea din prezenta cauză - Dosarul nr. 3338/269/2006 al Curţii de Apel Bucureşti priveşte debitul total de 45.023,30 lei din Titlul executor şi Somaţia de plată emisă de recurentă prin adresa nr. 81423 din 21 septembrie 2006 şi comunicată poştal la data de 7 octombrie 2006.
Neexistând o soluţionare de fond a cauzei şi neexistând nici identitate de obiect, între acţiunea din Dosarul nr. 8298/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, şi Dosarul nr. 3338/269/2006 al aceleiaşi Curţi, din prezenta cauză, invocarea de către recurentă a motivului de nelegalitate al prezentului recurs prin pronunţarea autorităţii de lucru judecat este vădit nefondat întrucât, instanţa de fond a apreciat corect că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a excepţiei puterii lucrului judecat, astfel cum sunt clar definite de art. 1201 C. civ.
În ce priveşte criticile privind concluziile raportului de expertiză se reţine că recurenta a beneficiat de aprobarea obiecţiunilor sale în raportul de expertiză financiar-contabilă şi instanţa de fond a luat act şi de răspunsul expertului la aceste obiecţiuni, efectuarea unei noi expertize fiind nerelevantă.
Faţă de cele arătate văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea ADS Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 150 din 21 octombrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 18 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3970/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3975/2010. Comercial → |
|---|
