ICCJ. Decizia nr. 3920/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3920/2010
Dosar nr. 1599/107/2006
Şedinţa publică de la 17 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată că:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Alba sub nr. 1599/107/2006, precizată ulterior, reclamanta SC L. C. SRL a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtele SC S. SRL şi SC G. SRL, instanţa de judecată să pronunţe o hotărâre prin care să dispună obligarea pârâtei SC S. SRL la plata sumei de 181.487.320 lei, reprezentând valoare neachitată şi diferenţă neachitată şi obligarea pârâtei SC G. SRL la plata sumei de 1.268.886.080 lei, reprezentând valoare neachitată, cu cheltuieli de judecată, arătând, în esenţă, că, în baza contractului de colaborare nr. 3 din 1 iulie 2003, încheiat cu pârâta SC S. SRL, reclamanta a executat lucrări de reabilitare, construcţii la şcoala generală şi la grădiniţa Baia de Arieş, până la rezilierea contractului încasând numai 910.000.000 lei din totalul de 1.091.187.320 lei, iar, după rezilierea contractului, reclamanta a continuat executarea lucrărilor în favoarea pârâtei SC G. SRL, aceasta datorându-i suma de 1.268.886.080 lei.
Prin sentinţa nr. 356 din 14 mai 2009, Tribunalul Alba a admis acţiunea, a obligat pârâta SC S. SRL să achite reclamantei suma de 18.148 lei, reprezentând contravaloarea facturii nr. 3793490 din 13 februarie 2006, suma de 13.761,66 lei şi suma de 4.387,07 lei, diferenţă neachitată din factura nr. 7061675 din 29 august 2003 şi dobânda legală aferentă de la scadenţa fiecărei creanţe şi până la achitarea integrală a debitului şi a respins acţiunea împotriva SC G. SRL, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, reţinând, în esenţă, că, în temeiul contractului de colaborare, reclamanta a emis factura nr. 7061675 din 29 august 2003, acceptată la plată prin semnare şi achitată parţial pentru suma de 60.000.000 lei, rămânând de plată diferenţa de 4.387,07 lei, iar, în ce priveşte cea de a doua factură, neacceptată la plată, nr. 3793490 din 13 februarie 2006, fiind de achitat suma de 13.761,66 lei, întrucât este dovedită, în total, pârâta având de plătit reclamantei suma de 18.148 lei, în temeiul art. 969 şi art. 1073 C. civ. şi dobânda legală aferentă, conform art. 43 C. com.
Prin decizia nr. 85 din 23 octombrie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia a respins apelul declarat de pârâta SC S. SRL, împotriva sentinţei primei instanţe, cu 2.000 lei, cheltuieli de judecată, reţinând, în esenţă, că, în cauză, s-a dovedit realizarea lucrărilor de către reclamantă.
Împotriva deciziei pronunţate în apel a formulat recurs pârâta SC S. SRL, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de pct. 7, 8 şi 9 ale art. 304 C. proc. civ., arătând, în esenţă, că factura nr. 3793490 din 13 februarie 2006, emisă pentru suma de 13.761 lei, nu a fost comunicată pârâtei şi că, în cauză, nu s-a efectuat procedura prealabilă, conform art. 7201 C. proc. civ.
De asemenea, instanţa de apel a interpretat trunchiat actul juridic dedus judecăţii din care rezultă obligaţii reciproce, intimata - reclamantă neîndeplinindu-şi toate obligaţiile, astfel că, motivarea instanţei potrivit căreia nu se poate proceda la desocotirea părţilor şi stabilirea sumelor real datorate prin deducerea sumelor datorate de către intimata - reclamantă, este nelegală.
În privinţa primului motiv, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se constată că recurenta nu l-a dezvoltat, dar din observarea hotărârii recurate rezultă că aceasta este clară şi precisă, iar instanţa de apel a răspuns în fapt şi în drept pretenţiilor părţilor, soluţia din dispozitiv fiind în concordanţă cu considerentele avute în vedere, potrivit cerinţelor art. 261 C. proc. civ.
În legătură cu criticile subsumate motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., se constată în privinţa interpretării convenţiei dedusă judecăţii că instanţa de apel nu a denaturat conţinutul acesteia, pentru a atrage nelegalitatea hotărârii, partea fiind de fapt nemulţumită de neacordarea drepturilor sale în legătură cu pretinsele obligaţii contractuale neîndeplinite de către intimata - reclamantă.
Or, devoluţiunea, în principiu, este totală, completă, în apel, dar ea este limitată de două reguli între care, în cauză, interesează aceea potrivit căreia apelul vizează numai ceea ce s-a judecat de către prima instanţă, fiind un mijloc procedural de continuare a procesului în aceleaşi limite privitoare la părţi, obiect şi cauză.
Rezultă, deci, că şi analizarea susţinerilor recurentei - pârâte în legătură cu pretenţiile contractuale reciproce nu se putea face decât în măsura în care s-ar fi constituit într-o critică întemeiată raportat la acţiunea principală şi, nicidecum, în legătură cu pretenţii reciproce fără a se fi formulat, în cauză, o cerere reconvenţională, aşa cum legal a reţinut şi instanţa de apel.
În legătură cu critica privitoare la lipsa concilierii prealabile în privinţa contravalorii facturii indicată în recurs, se constată că instanţa nu a încălcat art. 7201 C. proc. civ., în condiţiile în care, din dosarul de fond, rezultă că pretenţiile reclamantei au fost majorate pe parcursul judecăţii, ceea ce nu echivalează cu o modificare a acţiunii introductive în condiţiile legii, pentru a impune existenţa unei concilieri prealabile.
Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E
Respinge recursul formulat de pârâta SC S. SRL Aiud, împotriva deciziei Curţii de Apel Alba lulia nr. 85 din 23 octombrie 2009, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 392/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3927/2010. Comercial → |
|---|
