ICCJ. Decizia nr. 397/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 397/2010
Dosar nr. 1883/100/2007
Şedinţa publică de la 4 februarie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 27 martie 2007, reclamanta SC L.R. SRL a chemat în judecată pârâtele SC L.P.I. SRL şi SC E.P. SA Baia Mare solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să fie obligate la plata sumei de 1.710.479,41 lei reprezentând preţul contractului scadent şi neachitat 158.206,4 lei penalităţi de întârziere, 108.770,07 lei dobânda legală aferentă anului 2006 cu cheltuieli de judecată.
În susţinerea cererii reclamanta arată că la data de 14 martie 2005 a încheiat cu pârâta un contract de subantepriză reprezentând realizarea la cheie, fără vicii a lucrărilor de instalaţii, conform documentaţiei de execuţie la obiectivul „K. Baia Mare” inclusiv procurarea materialelor şi utilajelor, cât şi stabilirea preţului şi termenelor de plată.
În vederea acceptării la plată s-a prevăzut în mod expres că facturile trebuiau aprobate de reprezentanţii SC E.P. SA prin reprezentanţii săi, plata urmând să fie efectuată în termen de 30 de zile de la data predării facturii.
Pentru nerespectarea termenului de plată a facturilor, părţile au convenit prin art. 10 la contractul încheiat, introducerea unei clauze penalizatoare de 0,25 % pentru fiecare zi de întârziere din valoarea facturii neplătite în termenul prevăzut până la limita de 5 % din valoarea facturii.
Urmare finalizării obiectului contractului, la data de 16 februarie 2006, a fost semnat procesul verbal de recepţie finală, pârâta refuzând achitarea contravalorii lucrărilor executate.
La data de 22 mai 2007 pârâta SC L.P.I. SRL a formulat cerere de chemare în garanţie a SC E.P. SA, solicitând obligarea acesteia la suma la care ar cădea în pretenţii.
În motivare pârâta susţine că lucrările de instalaţii în speţă au fost contractate de la antreprenorul general SC E.P. SA către SC L.P.I. SRL şi ulterior au fost subcontractate către antreprenorul SC L.R. SRL.
Prin procesul verbal de recepţie lucrările au fost predate cu o serie de obiecţiuni fapt ce impune ca proporţional cu admiterea acţiunii principale să fie admisă şi cererea de chemare în garanţie.
Tribunalul Maramureş, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 470 din 26 martie 2008, a admis acţiunea astfel cum a fost formulată şi a respins cererea de chemare în garanţie a SC E.P. SA.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că aşa cum s-a stabilit prin expertiza întocmită, că din valoarea totală a contractului pârâta a achitat suma de 1.559.338,35 lei, aceiaşi sumă fiind suma pe care a achitat-o chemata în garanţie ulterior pârâtei. Diferenţa de preţ neachitată este de 1.710.749,41 lei conform aceleiaşi expertize.
Prin contractul încheiat în art. 8 s-a prevăzut ca plata să se facă în termen de 30 de zile de la emiterea predării facturilor.
Această clauză contractuală nu poate fi interpretată în sensul că cele 30 de zile să fie calculate de la data aprobării facturii de către reprezentanţii SC E.P. SA, prevederile contractuale fiind clare din acest punct de vedere.
A constatat instanţa de fond, că la data promovării acţiunii creanţa era scadentă.
Din conţinutul clauzelor contractului instanţa de fond a considerat că părţile nu au prevăzut sancţiunea ce urmează a fi aplicată în cazul nesemnării facturilor de către aceste persoane.
În ceea ce priveşte excepţia de neexecutare a contractului invocată de pârâtă aceasta a fost înlăturată nefiind susţinute de probe având în vedere că procesul verbal de recepţie la terminarea lucrărilor şi punerea în funcţiune încheiat sub nr. 01 la data de 6 februarie 2006 s-a constatat de către comisia de recepţie că lucrările respectă prevederile proiectului, s-a propus admiterea recepţiei clădirea fiind funcţională.
Acest aspect a fost relevat şi de concluziile raportului de expertiză.
S-a înlăturat şi excepţia prematurităţii acţiunii, nefiind susţinută cu probe. Aceiaşi este şi concluzia în situaţia inadmisibilităţii acţiunii făcându-se dovada că expertiza contabilă efectuată în cauză că în cuantumul pretenţiilor formulate de reclamantă nu sunt incluse sumele încasate prin procedura executării cambiale.
Însuşindu-şi parte din criticile formulate Curtea de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 225 din 21 noiembrie 2008, a admis în parte apelul promovat de pârâta SC L.P.I. SRL Baia Mare pe care o desfiinţează numai în parte referitoare la soluţia pronunţată asupra cererii de chemare în garanţie şi a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe numai sub acest aspect.
Totodată, s-a respins apelul promovat de SC L.P.I. SRL Baia Mare împotriva sentinţei civile nr. 470 din 26 martie 2008, în privinţa soluţiei pronunţate asupra cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta SC L.R. SRL Bucureşti.
S-a respins şi cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că potrivit art. 297 alin. (1) C. proc. civ., în cazul în care se constată că, în mod greşit prima instanţă a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va desfiinţa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe.
În speţă, soluţia instanţei de fond dată cererii de chemare în judecată formulată de pârâta SC L.P.I. SRL Baia Mare împotriva chematei în garanţie SC E. PROJECT SA Baia Mare nu a fost motivată în niciun mod.
De reţinut că contractul de subantrepriză nu a fost semnat şi de SC E.P. SA antreprenor general.
Conform expertizei întocmite, din valoarea totală a contractului pârâta a achitat până la momentul efectuării expertizei suma de 1.559.338,35 lei aceiaşi fiind suma pe care a achitat-o chemata în garanţie ulterior pârâtei.
Justificat în baza raportului de expertiză s-a reţinut că diferenţa de preţ neachitată este de 1.710.749,41 lei şi nu există nici un motiv valabil de refuz de plată din partea pârâtei.
Procesul verbal de recepţie la terminarea lucrărilor şi punerea în funcţiune nr. 01 din 6 februarie 2006 constată că lucrările respectă prevederile proiectului şi propune admiterea excepţiei, clădirea fiind funcţională. În plus expertul în construcţii a arătat că remedierile consemnate în procesul verbal de recepţie asupra funcţionării magazinului, remedierile consemnate în procesul verbal fiind efectuate ulterior de către SC E.P. SA fapt necombătut de pârâtă.
Împotriva acestei soluţii au declarat recurs SC L.P.I. SRL cât şi SC E.P. SA criticile făcând referire la aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Pârâta SC L.P.I. SRL făcând mai mult aprecieri la modul de interpretare a probatoriilor administrate în cauză, au criticat tangenţial şi modul de interpretare a clauzelor contractului încheiat.
Astfel, se susţine că facturile care stau la baza formulării acţiunii nu au fost verificate şi aprobate în procedura instituită prin contract, în mod greşit apreciind instanţa că la data promovării acţiunii creanţa era scadentă. La art. 7 din contract se prevede procedura de aprobare a facturilor în procedura instituită la art. 7 anterior predării spre achitare potrivit art. 8 câtă vreme la art. 7 alin. (2) din contract se prevede că toate facturile vor fi aprobate.
Or, în aceste condiţii în mod eronat reţine instanţa că părţile nu au legătură cu cele două clauze atâta timp cât părţile au instituit procedura aprobării facturilor pentru a se putea verifica dacă acestea au acoperire în lucrări real executate şi că lucrările corespund din punct de vedere cantitativ şi calitativ cu sumele facturate.
În absenţa îndeplinirii propriilor obligaţii contractuale reclamanta nu poate solicita pârâtei îndeplinirea obligaţiilor corelative, sens în care se impunea admiterea excepţiei de neexecutare a contractului şi respingerea acţiunii.
SC E.P. SA invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., susţine că soluţia instanţei de apel este criticabilă pornind de la aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ., omiţându-se a se observa că hotărârea apelului a demonstrat şi argumentat soluţia în baza structurii probaţionale existente.
Mai susţine recurenta că raportat la expertiza financiar contabilă efectuată precum şi la expertiza în disciplina în construcţii, se desprinde concluzia că între părţi au existat relaţii comerciale în formă simplificată fără a exista un contract în formă scrisă care să prevadă întinderea obligaţiilor sau modalitatea de executare a acestora.
În aceste condiţii reclamanta, susţine că recurenta, nu a probat existenţa unei creanţe certe lichide şi exigibile în accepţiunea art. 46 C. com.
Recursurile sunt nefondate.
Potrivit art. 304 C. proc. civ., casarea sau modificarea unei hotărâri are loc în condiţiile de nelegalitate, deci de încălcarea flagrantă a unor norme legale ce reglementează raporturile dintre părţi.
Referirile tangenţiale la nerespectarea clauzelor contractului au fost contrazise de concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză.
Concluzia care se desprinde este faptul că recepţia s-a definitivat prin îndeplinirea condiţiilor înlăturării deficienţelor de către SC L.R. SRL, ocazie cu care s-a eliberat şi autorizaţia de funcţionare nr. 8815 din 23 martie 2006 pe numele SC K.R. SRL pentru obiectivul „H.K.” Baia Mare.
La data de 29 martie 2006 s-au predat prin proces-verbal către SC K.R. SRL şi acceptat de către aceasta, mai multe documentaţii printre care şi procese-verbale, declaraţii de conformitate şi garanţii pentru principalele echipamente şi materiale, ceea ce denotă faptul că întreaga lucrare a fost predată funcţională.
De altfel, din toate înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că beneficiarul fiind SC K.R. SRL, antreprenorul general sau subantreprenorul să fi comunicat că nu s-a executat remedierile deficienţelor constatate la data de 12 februarie 2006.
În ce priveşte soluţia adoptată faţă de cererea de chemare în garanţie, recurenta SC E.P. SA omite faptul că din hotărârea instanţei de fond lipseşte motivarea respingerii cererii de chemare în garanţie, fapt sancţionat în apel care a arătat că se impune ca, potrivit unei hotărâri judecătoreşti C.E.D.O. o parte are dreptul la un proces echitabil neputând fi considerat efectiv decât dacă cererilor celor implicaţi sunt în adevăr examinate de instanţa sesizată.
Faţă de cele arătate văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâta SC L.P.I. SRL Baia Mare şi de chemata în garanţie SC E.P. SA Baia Mare împotriva deciziei nr. 225 din 21 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 4 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3940/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3987/2010. Comercial → |
|---|
