ICCJ. Decizia nr. 3936/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3936/2010
Dosar nr. 5409/120/2008
Şedinţa publică de la 17 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată că:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Dâmboviţa, sub nr. 5409/120/2008, reclamanta SC C.V. SRL Răzvad, a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtele SC C.H.D. SA, S.I.F. O. SA, S.I.F. T. SA, S.I.F. M. SA, SC V. SA şi SC B.B.P.A.T. SRL, instanţa de judecată să pronunţe o hotărâre prin care să constate nulitatea absolută a contractului de societate pentru constituirea societăţii C. H.D. SA, pentru lipsa consimţământului şi cauză ilicită, să constate nulitatea societăţii comerciale C. H.D. SA, în baza art. 56 din Legea nr. 31/1990 şi să o radieze din registrul comerţului.
Prin sentinţa nr. 196 din 24 martie 2009, Tribunalul Dâmboviţa a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, a lipsei interesului, a lipsei calităţii procesuale active, a autorităţii lucrului judecat şi a respins acţiunea, reţinând, în esenţă, că motivul de nulitate invocat, lipsa consimţământului, nu se încadrează în cele limitativ prevăzute de art. 56 din Legea nr. 31/1990, cel de-al doilea-cauza ilicită, nu a fost dezvoltat, invocarea sa fiind pur formală, iar, în ce priveşte radierea din registrul comerţului, acest capăt de cerere fiind strâns legat de celelalte două nu poate fi soluţionat independent de celelalte două.
Prin decizia nr. 155 din 2 decembrie 2009, Curtea de Apel Ploieşti a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta SC C. V. SRL Răzvad, împotriva sentinţei primei instanţe şi a reţinut, în esenţă, că, însăşi, reclamanta, în petitul acţiunii, a invocat, ca temei de drept, art. 150 şi art. 56 din Legea nr. 31/1990, acesta din urmă permiţând examinarea nulităţii invocate, iar pretinsa neîntocmire în condiţii de legalitate a procesului-verbal al A.G.A. de constituire a societăţii comerciale este infirmată de soluţiile pronunţate privind validitatea acestuia. De asemenea, prima instanţă a motivat sentinţa pronunţată, răspunzând, atât excepţiilor, cât şi fondului cauzei, iar aprecierile cu privire la poziţia directorului E.C. nu sunt de natură a conduce la constatarea nulităţii, aceasta declarându-se numai în condiţiile expres determinate de art. 56 din Legea nr. 31/1990.
Împotriva deciziei pronunţate în apel, a formulat recurs reclamanta SC C.V. SRL Răzvad, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de punctele 8 şi 9 ale art. 304 C. proc. civ., arătând, în esenţă, că, instanţa de apel a considerat greşit că procesul-verbal al A.G.A., din data de 30 aprilie 1997 este întocmit în condiţii de legalitate, faţă de art. 150 din Legea nr. 31/1990, cu atât mai mult cu cât recurenta susţine că a dovedit lipsa acordului A.G.A. SC V. SA cu privire la constituirea noii societăţi.
Intimaţii - pârâţi S.I.F. T. SA, S.I.F. O. SA şi SC C.H.D. SA au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Analizând recursul în limita motivelor de fapt şi de drept invocate, se găseşte nefondat.
Recurenta-reclamantă a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de societate şi a societăţii C.H.D. SA, pentru lipsa consimţământului şi cauză ilicită, în recurs reiterând, în esenţă, exclusiv, nelegalitatea procesului-verbal al A.G.A. încheiat în data de 30 aprilie 1997 pentru aprobarea constituirii societăţii, faţă de prevederile art. 150 din Legea nr. 31/1990.
Prin urmare, nu se poate reţine aplicabilitatea în cauză a motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., text de lege care priveşte interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii, schimbarea naturii ori înţelesului neîndoielnic al acestuia şi nu a unui act juridic cu valoare de probă cum este procesul - verbal A.G.A. la care face referire recurenta.
Cât priveşte incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu trimitere la aceleaşi critici se constată din cuprinsul procesului-verbal încheiat în data de 30 aprilie 1997, că acţionarii SC V. SA au hotărât constituirea unei noi societăţi, actul constitutiv urmând a se încheia în formă autentică la sfârşitul anului 1997, ceea ce echivalează cu acordul anticipat al acţionarilor SC V. SA, neobservat de către recurenta-reclamantă, chiar dacă A.G.A. din data de 30 aprilie 1997 nu s-a preocupat de elementele constitutive ale aportului în natură aparţinând SC V. SA, această societate conformându-se, ulterior, obligaţiei de aportare, chestiunea legalităţii hotărârii A.G.A. şi a menţionatului proces-verbal, criticată de recurentă prin cererea de recurs, fiind tranşată irevocabil, cum, cu justeţe, a reţinut şi instanţa de apel, de Tribunalul Dâmboviţa prin sentinţa nr. 143 din 25 februarie 1999, menţinută prin decizia nr. 6351 din 20 octombrie 2000 a Curţii Supreme de Justiţie.
Actele cu valoare de probă invocate şi depuse în recurs privind rezultatul verificărilor efectua la SC V. SA Târgovişte sunt anterioare acestor hotărâri judecătoreşti, nemaiputându-se pune astfel în discuţie.
Raportarea la dispoziţiile art. 150 din Legea nr. 31/1990, potrivit căruia dacă prin actul constitutiv nu se dispune altfel, sub sancţiunea nulităţii, administratorul va putea, în nume propriu, să înstrăineze, respectiv să dobândească, bunuri către sau de la societate, având o valoare de peste 10 % din valoarea activelor nete ale societăţii, numai după obţinerea aprobării A.G.E.A., valoarea calculându-se prin raportare la situaţia financiară aprobată pentru anul financiar precedent celui în care are loc operaţiunea ori, după caz, la valoarea capitalului social subscris, dacă o asemenea situaţie financiară nu a fost încă prezentată şi aprobată, invocat tot din perspectiva nelegalităţii aceluiaşi proces - verbal al A.G.A., nu poate fi primită, deoarece, odată stabilită legalitatea hotărârii adunării generale pe cale judecătorească nu se mai poate pune în discuţie o problemă de fond legală de votul acţionarilor concretizată prin contractul de societate.
Cât priveşte cuprinsul art. 56 din Legea nr. 31/1990, rezultă că nulitatea unei societăţi înmatriculate în registrul comerţului poate fi declarată de tribunal numai atunci când lipseşte actul constitutiv sau nu a fost încheiat în formă autentică, în situaţiile prevăzute la art. 5 alin. (6); când toţi fondatorii au fost, potrivit legii, incapabili, la data constituirii societăţii; când obiectul de activitate al societăţii este ilicit sau contrar ordinii publice; când lipseşte încheierea judecătorului delegat de înmatriculare a societăţii; când lipseşte autorizarea legală administrativă de constituire a societăţii; când actul constitutiv nu prevede denumirea societăţii, obiectul său de activitate, aporturile asociaţilor sau capitalul social subscris; când s-au încălcat dispoziţiile legale privind capitalul social minim, subscris şi vărsat şi când nu s-a respectat numărul minim de asociaţi, prevăzut de lege. Pe cale de consecinţă, legal s-a reţinut în limitele acţiunii introductive întemeiată pe acest text de lege, că lipsa consimţământului şi cauza ilicită, cauze de nulitate de drept comun invocate în cazul contractului de societate, nu pot constitui în acelaşi timp cauze de nulitate pentru societatea comercială, care nu poate fi desfiinţată decât pentru motivele arătate mai sus.
Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E
Respinge recursul formulat de reclamanta SC C. V. SRL Răzvad, împotriva deciziei Curţii de Apel Ploieşti nr. 155 din 2 decembrie 2009, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3927/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3940/2010. Comercial → |
|---|
