ICCJ. Decizia nr. 393/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 393/2010
Dosar nr. 12435/30/2005
Şedinţa publică din 4 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată, la data de 28 decembrie 2005 (actual 12435/30/2005), reclamanta SC S.B. SRL a chemat în judecată pârâtele SC C. SRL şi SC B.T. SA solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută a actului juridic contract de leasing imobiliar nr. 3981 din 28 decembrie 1998, încheiat între pârâte având ca obiect imobilul înscris în C.F. Timişoara, imobil ce se constituie din teren cu complexul hotelier C. terasa şi parcare.
În susţinerea cererii reclamanta a arătat că prin actul menţionat s-a urmărit transformarea, prin novaţie a contractului de închiriere nr. 2694 din 24 martie 1991 în contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de cumpărare.
Anterior încheierii acestui contract cele două pârâte, reclamanta şi pârâta SC C. SRL a fost încheiat un contract de asociere în participaţiune, la data de 30 iulie 1998, asociere prin care reclamanta s-a obligat să pună la dispoziţia asocierii fondurile necesare desfăşurării în bune condiţii a activităţii. Potrivit art. 11 din contractul de asociere „Părţile se asociază în scopul administrării în comun a activităţii prevăzute în actele constitutive ale societarilor, părţi ale contractului în speţă, respectiv activitatea desfăşurată la Hotelul Restaurant C.".
Consideră reclamanta că, consimţământul exprimat de către SC T.B. a fost afectat de viciul erorii asupra persoanei cu care s-a contractat, având în vedere faptul că aceasta nu cunoştea momentul încheierii contractului de leasing imobiliar, contractul de asociere dintre reclamantă şi SC C. SRL.
Totodată, consimţământul exprimat de către SC C. SRL nu a fost unul valabil având în vedere faptul că reclamanta nu avea cunoştinţă despre acest contract de leasing imobiliar, astfel că nu şi-a dat acceptul la încheierea acestui contract, fiind încălcate dispoziţiile art. 254 C. com.
Tribunalul Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ, Faliment, prin sentinţa nr. 1438 din 29 noiembrie 2007, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC C. SRL şi în consecinţă a respins acţiunea reclamantei cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond în urma probatoriului administrat inclusiv expertiza contabilă a reţinut că din conţinutul acestora rezultă că nu s-a legat un raport juridic obligaţional între reclamantă şi pârâta 1 SC C. SRL în baza acestui contract, care să o oblige pe aceasta la a da socoteală cu privire la clauzele, scopul şi efectele economice asupra cheltuielilor şi investiţiilor comune ale contractului de leasing imobiliar, ambele fiind încheiate referitor la exploatarea imobilului în scopul administrării în comun a activităţii desfăşurată la hotelul restaurant C., iar secundul vizând transmiterea dreptului de folosinţă şi posesie către utilizator.
Este adevărat că, potrivit raportului de expertiză contabilă juridică, la data înregistrării ca persoană juridică la O.R.C. a SC C.C. SRL, la 24 iunie 1996, având ca asociaţi pe SC C. SRL, cu un procent de 51 % părţi sociale şi SC B. SA cu un procent de 49 % părţi sociale, aport în natură (hotel C.), administrator al pârâtei 1 şi a SC C.C. SRL fiind aceeaşi persoană fizică, aceasta cunoştea de existenţa contractului de asociere în participaţiune, dar fiind persoană juridică, este terţ faţă de contract.
Spre deosebire de obligaţiile civile, la obligaţiile comerciale se ţine seama exclusiv de voinţa expres declarată a părţii contractante şi nu de voinţa internă (intimă) a părţii, deoarece voinţa declarată nu se identifică cu aceea a fiecărui asociat în parte.
Pentru a fi îndreptăţit să ceară în temeiul obligaţiei asumate prin contractul de asociere în participaţiune constatarea nulităţii absolute a contractului de leasing, reclamanta trebuie să facă dovada în primul rând că pârâtele, sunt una dintre acestea, care au încheiat contractul de leasing sunt, respectiv este, una şi aceeaşi persoană juridică cu partea contractantă din contractul de asociere în participaţiune.
Cum SC C.C. SRL din contractul de asociere în participaţiune a fost dizolvată de drept în baza art. 30 din Legea nr. 359/2004 şi ulterior radiată în baza art. 31 din aceeaşi lege, s-a constatat incidentă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC C. SRL, chemată în judecată pentru constatarea nulităţii absolute a contractului de leasing, în considerarea nerespectării contractului de asociere în participaţiune faţă de care este terţ ca persoană juridică.
Sub acest aspect, reclamanta, deşi justifică un interes material, nu legitimizează, însă, un interes juridic protejat, având în vedere că este terţ faţă de contractul de leasing imobiliar şi fără un raport obligaţional cu nici una din părţile contractante, pentru a putea invoca prejudiciul ce îl încearcă patrimoniul său prin menţinerea şi executarea clauzelor acestui contract.
Excepţiile invocate de pârâta SC C. SRL au fost unite cu fondul deoarece numai după administrarea probatoriului cu expertiza contabilă, probă ce se coroborează cu expertiza extrajudiciară criminalistică depusă de pârâtă, s-a reuşit stabilirea identităţii între părţile contractante şi părţile chemate în judecată în cauza de faţă.
Împotriva acestei sentinţe a promovat apel reclamanta, iar secţia comercială a Curţii de Apel Timişoara, prin Decizia nr. 253 din 8 decembrie 2008, a respins, ca nefondată, calea de atac.
În fundamentarea soluţiei, instanţa de control judiciar a reţinut că, având în vedere că pârâta SC C. SRL nu este parte în Contractul de asociere în participaţiune din data de 30 iulie 1998, acest act juridic nu poate produce efecte faţă de această pârâtă, conform principiului „res inter alios acta, aliis neque nocere, neque prodesse potest".
În acest sens, din probele administrate, instanţa de fond a constatat în mod corect că nu s-a legat un raport juridic obligaţional între reclamantă şi pârâta 1, SC C. SRL, în baza acestui contract, care să o oblige pe aceasta din urmă de a da socoteală cu privire la clauzele, scopul şi efectele economice asupra cheltuielilor şi investiţiilor comune ale contractului de leasing imobiliar, ambele fiind încheiate referitor la exploatarea imobilului, în scopul administrării în comun a activităţii desfăşurată la hotelul restaurant C., iar secundul vizând transmiterea dreptului de folosinţă şi posesie în drept de proprietate către utilizator.
Pe de altă parte, în ceea ce priveşte contractul de leasing nr. 3981 din 23 decembrie 1998, cu toate că în clauze apare denumirea utilizatorului SC C.C. SRL, întrucât nr. de înmatriculare la O.R.C., J35/196/1991 corespunde cu nr. de înmatriculare al SC C. SRL, instanţa de fond a reţinut în mod corect că pârâta 1 este parte contractantă în această calitate şi nu SC C.C. SRL, societate dizolvată la acel moment şi în prezent radiată.
În ceea ce priveşte faptul că consimţământul exprimat de SC T.B. SA la încheierea contractului de leasing ar fi fost afectat de viciul asupra erorii asupra persoanei cu care s-a contractat, Curtea reţine că în cazul viciilor de consimţământ sancţiunea care intervine este aceea a nulităţii relative a actului încheiat în aceste condiţii, nulitatea care poate fi invocată numai de părţile contractante şi numai în termenul de prescripţie de 3 ani prevăzut de art. 9 din Decretul nr. 167/1958, ceea ce nu este cazul reclamantei.
Cu petiţia înregistrată, la data de 8 ianuarie 2008, reclamanta a declarat recurs criticile vizau aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Astfel se susţine, în esenţă, că s-au încălcat normele procesuale privind expertiza, că nu s-au respectat dispoziţiile art. 969 C. civ., respectiv contractul de asociere în participaţiune.
Recursul este nefondat.
Contractul de asociere în participaţiune ce se pretinde a fi încheiat, la data de 30 iulie 1998, între SC C. SRL şi recurentă nu este opozabil primei societăţi având în vedere lipsa consimţământului la încheierea convenţiei art. 948 pct. 2 C. civ.
În realitate contractul de asociere în participaţiune din data de 30 iunie 1998 pe care îşi întemeiază reclamanta-recurentă pretenţiile, s-a încheiat între aceasta în calitate de asociat ocult şi asociatul SC C.C. SRL persoană juridică diferită care a fost dizolvată în baza sentinţei nr. 1125 din 15 august 2000.
Cu privire la motivele de recurs pe care reclamanta a înţeles să le invoce în criticarea hotărârilor pronunţate de primele două instanţe, concluziile noastre sunt de respingere pentru considerentele care urmează a fi expuse.
În legătură cu primul motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., în care se susţine de către recurenta SC S.B. SRL că instanţa „s-a grăbit să dea o decizie incompletă adică minus petita", invocându-se totodată faptul că apărătorul ales nu s-a putut prezenta la dezbaterea cauzei întrucât „a fost angajat într-un proces penal la acelaşi etaj al Curţii de Apel.", considerăm că acest motiv de recurs nu este incident în speţă având în vedere că vizează situaţiile în care instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut. Faptul că apărătorul ales al reclamantei nu s-a prezentat la dezbaterea cauzei întrucât se afla la altă sală de judecată nu prezintă importanţă câtă vreme acesta avea posibilitatea de a-şi asigura substituirea. În plus, este de observat că la dosarul cauzei nu a fost depusă nicio cerere de apelare a cauzei la o anumită oră sau la sfârşitul tuturor dezbaterilor.
În ceea ce priveşte solicitarea reclamantei de a se efectua o contraexpertiză aceasta nu a formulat vreo cerere de probatoriu, care să fie temeinic motivată, deşi au existat mai multe termene de judecată până la soluţionarea apelului.
În ceea ce priveşte invocarea de către reclamantă a motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., prin care se critică hotărârile primelor două instanţe pe motiv că acestea nu cuprind motivele pe care se sprijină, „instanţa de fond şi instanţa de apel fac referiri generale", considerăm că nici acest motiv de recurs nu are un suport legal. Astfel, din cuprinsul hotărârii atacate rezultă în mod clar că nu există contradicţii între considerente şi dispozitiv, hotărârea a fost temeinic motivată, instanţa de control judiciar răspunzând tuturor motivelor de critică invocate de reclamantă.
Prin motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., reclamanta invocă încălcarea principiului înscris în art. 969 alin. (1) C. civ., potrivit căruia convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante. Acest motiv de recurs nu-şi găseşte incidenţa în cauza de faţă întrucât pârâta SC C. SRL nu este parte în Contractul de asociere în participaţiune încheiat la data de 30 iulie 1998. În acest sens, în mod corect au apreciat primele două instanţe că nu s-a legat un raport juridic obligaţional între reclamantă şi subscrisa SC C. SRL, în baza contractului mai sus menţionat, „care să o oblige pe aceasta din urmă de a da socoteală cu privire la clauzele, scopul şi efectele economice asupra cheltuielilor şi investiţiilor comune ale contractului de leasing imobiliar (..)".
În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., considerăm că hotărârile pronunţate în cauză sunt temeinice şi legale, fiind pronunţate cu corecta aplicare a legii. Hotărârea pronunţată de instanţa de apel cuprinde motivele pe care se sprijină, este motivată în drept, instanţa aplicând corect legea în litera şi spiritul ei.
În aceste condiţii văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC S.B. SRL Timişoara împotriva deciziei nr. 253/ A din 8 decembrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 4 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 378/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 398/2010. Comercial → |
|---|
