ICCJ. Decizia nr. 408/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 408/2010
Dosar nr. 148/122/2008
Şedinţa publică din 4 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă, înregistrată sub nr. 148/122/2008 pe rolul Tribunalului Giurgiu, reclamanţii V.R.I. şi V.A.C., în contradictoriu cu pârâta C.S. prin P., au solicitat instanţei să constate calitatea lor de proprietari ai imobilului compus din teren în suprafaţă de 79.050 m.p. şi construcţii în suprafaţă de 3.115,75 m.p., situat în C.S., dobândită prin trecerea în patrimoniul autorului lor, în calitate de fost asociat al SC E.G. SRL Giurgiu, ca efect al dizolvării şi radierii societăţii.
La data de 3 aprilie 2008, reclamanţii au depus cerere precizatoare prin care au solicitat să se constate dreptul de proprietate numai asupra terenului în suprafaţă de 79.050 m.p. situat C.S.
Prin sentinţa nr. 228 din 23 septembrie 2008, pronunţată în dosarul nr. 148/122/2008 al Tribunalului Giurgiu a fost admisă cererea reclamanţilor V.R.I. şi V.A.C., în contradictoriu cu C.S. prin P. constatându-se că reclamanţii sunt proprietarii terenului în suprafaţă de 78.291 m.p.
Împotriva sentinţei nr. 228 din 23 septembrie 2008 a Tribunalului Giurgiu a formulat apel pârâta C.S.
Prin Decizia comercială nr. 64 din 9 februarie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis apelul declarat de apelanta C.S. a schimbat în tot sentinţa apelată în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că terenul indicat de către intimaţii reclamanţi nu a făcut obiectul vânzării la licitaţie publică din data de 30 noiembrie 1991 fapt ce rezultă din procesul verbal încheiat cu ocazia lichidării patrimoniului fostului C.A.P.
Prin licitaţia publică din data de 30 noiembrie 1991 s-au vândut o serie de mijloace fixe enumerate în procesul verbal, iar printre mijloacele fixe nu se regăseşte suprafaţa de teren solicitată.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanţii V.A.C. şi V.R.I. invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., şi solicitând admiterea recursului şi modificarea deciziei comerciale nr. 64/2009 a Curţii de Apel Bucureşti în sensul de a respinge apelul formulat de pârât şi menţinerea sentinţei comerciale nr. 228/2008 a Tribunalului Giurgiu.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenţii au arătat, în esenţă, că în mod greşit instanţa de apel a reţinut că terenul în discuţie nu a făcut obiectul licitaţiei publice din data de 30 noiembrie 1991, întrucât din probatoriul administrat în cauză rezultă că au intrat în mod legal în posesia şi proprietatea terenului care a fost cumpărat de SC E.G. SRL, situaţie ce rezultă şi din adresa nr. 10523 din 10 august 1998 a D.L.C. din Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei.
Fosta SC E.G. SRL a înregistrat la Primăria Comunei Stăneşti clădirile şi terenul cumpărat la licitaţie publică plătind impozitul până la anul 1996.
Intimata C.S., judeţul Giurgiu, a formulat întâmpinare, solicitând, în esenţă, respingerea recursului, ca nefondat, întrucât Decizia instanţei de apel este legală şi temeinică.
Examinând recursurile prin prisma motivelor de recurs formulate, şi a temeiului de drept invocat, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente.
Recurenţii au invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că hotărârea recurată este lipsită de temei legal şi a fost dată cu aplicarea greşită a legii iar în dezvoltarea motivului de recurs invocat se critică modul în care instanţa de apel a reţinut situaţia de fapt şi a analizat probatoriul administrat. Schimbarea situaţiei de fapt stabilite în cauză ci reaprecierea probelor nu este posibilă, în această fază procesuală odată cu abrogarea pct. 11 al art. 304 C. proc. civ., prin OUG nr. 138/2000.
Dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizează situaţia în care instanţa de judecată pronunţă o hotărâre cu aplicarea greşită sau nesocotirea unei norme juridice.
În speţa de faţă, instanţa de apel a aplicat corect dispoziţiile legale invocate de reclamanţi prin cererea de chemare în judecată ţinând cont că prin procesul verbal de licitaţie au fost înstrăinate către SC E.G. SRL mijloacele fixe nu şi terenul aferent, aspect ce rezulta din interpretarea dispoziţiilor art. IV din procesul verbal de licitaţie încheiat la data de 30 noiembrie 1991.
Adresa nr. 19523 din 10 august 1994 emisă de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţie adresată O.C.O.T. Giurgiu vizează modul de rezolvare a unor probleme privind aplicarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, neavând efect asupra obiectului licitaţiei organizată la data de 30 noiembrie 1991 în procesul de lichidare al C.A.P., obiectul licitaţiei fiind prevăzut expres la art. II din procesul verbal de licitaţie.
Invocarea dispoziţiilor Legii nr. 18/1991 nu atrage modificarea obiectului licitaţiei organizată în procedura de lichidare a C.A.P.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare şi interpretare a prevederilor incidente în cauză motiv pentru care în temeiul art. 312 C. proc. civ., urmează să respingă recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanţii V.A.C. şi V.R.I. împotriva deciziei comerciale nr. 64 din 9 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 4 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 398/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 409/2010. Comercial → |
|---|
