ICCJ. Decizia nr. 3977/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3977/2010
Dosar nr. 3001/1/2010
Şedinţa publică de la 18 noiembrie 201
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 9 august 2005 şi precizată ulterior reclamanta SC E. SA Bucureşti - Sucursala Electrocentrale Bucureşti - a chemat în judecată pârâta R. solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să fie obligată la plata sumei de 19.891.716,01 RON actualizată de la 31 decembrie 2002 până la 9 august 2005 şi actualizarea sumei de 14.559.352,98 RON de la data introducerii acţiunii până la data integrală a obligaţiei.
Prin sentinţa comercială nr. 7002 din 6 iunie 2008, instanţa a admis, în parte, acţiunea, a obligat pârâta la plata sumei de 14.559.352,98 RON, a respins cererea de actualizare a penalităţilor de întârziere ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut ca între părţi a intervenit contractul nr. X/2001 având ca obiect vânzarea cumpărarea energiei termice; prin art. 23 şi art. 13 din contract părţile au stipulat clauză penală, în conformitate cu art. 1066 C. civ., în temeiul cărora au fost calculate penalităţi de întârziere aferente debitului principal, aşa cum acesta rezulta din facturile emise de reclamantă şi achitate de către pârâtă cu întârziere.
Instanţa a reţinut şi faptul ca pârâta nu a contestat modalitatea de calcul a penalităţilor de întârziere şi cuantumul acestora aşa cum au fost reţinute în raportul de expertiză administrat în cauză.
Cu referire la incidenţa dispoziţiilor O.U.G. nr. 115/2001, instanţa a apreciat ca acestea nu sunt aplicabile contractului părţilor, întrucât actul normativ ulterior momentului intervenirii acordului de voinţa şi nu conţine norme imperative de imediată aplicare.
Cu privire la capătul de cerere prin care s-a solicitat acordarea despăgubirilor constând în devalorizarea sumelor datorate, în considerarea art. 1066 C. civ., instanţa a apreciat ca atâta vreme cât prin clauza penală s-au determinat anticipat despăgubirile datorate în situaţia neexecutării sau a executării cu întârziere a obligaţiilor asumate, reclamanta nu mai poate pretinde şi actualizarea sumelor cu încălcarea art. 1087 C. civ.
Au fost avute în vedere şi dispoziţiile art. 969 C. civ.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apel părţile, invocând motive de nelegalitate şi netemeinicie.
În apelul sau reclamanta a susţinut ca în mod greşit, cu încălcarea dispoziţiilor art. 3712alin. (3) C. proc. civ., prin care se prevedea că valoarea obligaţiei stabilite prin titlul executării urmează a fi actualizată, indiferent de natura ei.
S-a susţinut ca actualizare sumelor datorare cu titlul de penalităţi are ca scop asigurarea recuperării sumei datorare la valoarea ei reală, consecinţa nefiind majorarea sumelor datorare cu titlu de penalităţi în conformitate cu clauzele contractului.
Au fost invocate şi dispoziţiile O.G. nr. 5/2001 privind procedura somaţiei la plată, potrivit cărora sumele datorate, inclusiv cu titlul de penalităţi se actualizează în raport cu rata inflaţiei aplicată la data plăţii efective.
S-a invocat şi încălcarea dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ.
În apelul său pârâta a susţinut nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei atacate, raportat la neîndeplinirea condiţiilor angajări răspunderi contractuale, invocând lipsa vinovăţiei în executarea obligaţiilor asumate prin convenţie faţă de prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 115/2001, privind reglementarea unor măsuri de asigurare a fondurilor necesare în vederea furnizării energiei termice şi a gazelor naturale pentru populaţie.
Potrivit acestor prevederi agenţii economici distribuitori de energie termică aveau obligaţie de a deschide la o societate bancară conturi de tip ESCROW, în considerarea acestor dispoziţii legale părţile au deschis cont de tip ESCROW la SC B.C.R. SA, plăţile derulându-se prin acest cont, în cotele procentuale stabilite prin anexa la contract.
Prin decizia comercială nr. 597 din 10 decembrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti a respins ca nefondat apelul pârâtei R.; a admis apelul reclamantei SC E.C.B. SA - Sucursala Electrocentrale Bucureşti a schimbat în parte sentinţa apelată şi a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 2152.061,53 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a apreciat ca dispoziţiile O.U.G. nr. 115/2001 invocate de către pârâta nu exclud incidenţa prevederilor art. 19 lit. a) din contractul părţilor, care stipulează obligaţia R. de a achita integral şi la termen contravaloarea facturilor emise de vânzător pentru energia termică livrată.
Întârzierile la plata facturilor acceptate nu a fost datorată modalităţii de plată prin cont de tip ESCROW, ci culpei pârâtei care nu a alimentat contul cu lichidităţile necesare, la scadenţă.
Cu privire al apelul reclamantei, instanţa a avut în vedere art. 23 alin. (1) lit. a) din contractul nr. x/2001, prin care s-a stipulat ca penalităţile nu se indexează şi nu se capitalizează, clauză expresă de neindexare ce nu permite actualizarea cuantumului penalităţilor de întârziere cu rata inflaţiei.
Cu privire la cel de al doilea motiv de apel, instanţa a reţinut temeinicia acestuia şi cu respectarea dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., întrucât pârâta a căzut în pretenţii ca urmare a admiterii în parte a cererii de chemare în judecată, a obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia comercială nr. 2282 din 6 octombrie 2009, pronunţată de I.C.C.J. a fost admis recursul formulat de SC E.B. SA - Sucursala Bucureşti; a fost casată în parte decizia atacată şi s-a dispus trimiterea spre rejudecare a apelului reclamantei la aceeaşi instanţă; a fost respins recursul formulat de SC R.B. SA.
Cu privire la recursul reclamantei SC E. SA s-a reţinut ca, prin contractul nr. x/2001, părţile au convenit prin art. 23 alin. (1) că neachitarea contravalorii facturii de către cumpărător, în termen de 15 zile de la scadenţa conform art. 13 din contract, atrage perceperea de penalităţi pentru fiecare zi de întârziere, începând cu prima zi după scadenţă până la achitarea ei, penalităţi ce nu sunt supuse indexării sau capitalizării; ulterior prin actul adiţional la contract părţile au adus modificări art. 23 din contract, în sensul înlăturării interdicţiei de indexare a penalităţilor cu indicele de inflaţie, valoarea penalităţilor de întârziere fiind datorată în limitele debitului principal.
În raport cu acestea, s-a apreciat eronată soluţia instanţei de apel de respingere a capătului de cerere având ca obiect indexarea penalităţilor de întârziere.
În apel după casare, prin decizia nr. 61 din 10 februarie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis apelul SC E.B. SA - Sucursala Electrocentrale Bucureşti - a schimbat în parte sentinţa criticată admiţând capătul doi de cerere şi a dispus actualizarea sumei de 14.559.352,98 RON cu indicele de inflaţie începând cu data de 1 ianuarie 2003 până la data plăţii efective a debitului principal.
A menţinut în rest dispoziţiile instanţei cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 439.892,34 lei.
În argumentarea soluţiei, instanţa de control judiciar a reţinut că prin sentinţa comercială nr. 7002 din 6 octombrie 2008, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, prin care s-a respins, ca neîntemeiată cererea de reactualizare a penalităţilor s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 1066 şi art. 1087 C. civ. raportat la prevederile contractuale art. 23 şi art. 13 din contractul părţilor.
A rezultat că prin art. 23 alin. (1) lit. a) din contractul nr. x/2001 neachitarea contravalorii facturii de către cumpărător, în termen de 5 zile de la data limită prevăzută de art. 13 atrage perceperea de penalităţi de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, penalităţile nefiind supuse indexări sau capitalizării; prin actul adiţional nr. 1/2002 la contractul nr. x/2001, cu nr. de înregistrare în evidenţele reclamantei 5 decembrie 2001, s-au adus modificări dispoziţiilor art. 13 şi art. 23 din contract în sensul ca neachitarea contravalorii facturii de către cumpărător, în termen de 30 de zile calendaristice de la data emiterii, are drept consecinţă perceperea de penalităţi de întârziere egale cu cele practicate pentru neplata obligaţiilor bugetare, în condiţiile H.G. nr. 1.043/2001, pentru situaţia modificării procentului de penalitate, urmând a se dispune aplicarea noului procent automat de la data publicării în M. Of., fără a fi necesară încheierea unui nou act adiţional.
S-a stipulat, totodată ca valoarea penalităţilor datorate nu poate depăşi cuantumul debitului.
Cu autoritate de lucru judecat s-a stabilit ca parata datorează suma de 14.559.352,98 lei penalităţi de întârziere conform contractului calculate pentru perioada 1 august 2002 - 31 decembrie 2002.
În considerarea dispoziţiilor art. 315 C. proc. civ., reţine că cererea având ca obiect actualizarea sumei datorate cu titlu de penalităţi de întârziere, cu rata medie de inflaţie, până la momentul plăţii efective nu contravine clauzelor contractuale şi nici dispoziţiilor art. 1066 şi art. 1087 C. civ. Întrucât despăgubirile au fost solicitate pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin întârziere achitării penalităţilor, pentru o perioada ulterioară celei pentru care se datorau exclusiv penalităţi de întârziere în limita debitului principal.
Prin actualizarea debitului cu indicele de inflaţie se asigura acoperirea prejudiciului cauzat prin neîndeplinirea obligaţiilor asumate pentru o perioadă ulterioară celei acoperite de contractul părţilor, valabil încheiat, răspunderea fiind extra-contractuală.
Comportamentul culpabil al cocontractantului, în măsura în care cauzează un vădit prejudiciu, nu poate rămâne nesancţionat numai pentru ca excede clauzelor contractuale, în condiţiile în care aceste prejudiciu datorat devalorizării monedei, nu putea fi determinat de către părţi la data încheieri contractului.
S-a reţinut şi incidenţa dispoziţiilor art. 3711 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia executarea silită are loc până la achitarea accesoriilor recunoscute prin titlul executoriu.
Împotriva soluţiei instanţei de apel a declarat recurs pârâta R., criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine că instanţa de apel nu şi-a exercitat rolul activ, nu a respectat principiul contradictorialităţii şi nu a ţinut seama de indicaţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie date prin decizia nr. 2282 din 6 octombrie 2009 în sensul de a administra probele necesare stabilirii cuantumului reactualizat al penalităţilor de întârziere şi în plus a acordat mai mult decât s-a cerut de către apelantă, care a limitat pretenţiile sale la data de 1 septembrie 2008 şi la suma de 9.371.855,5 lei.
De asemenea, se susţine că hotărârea s-a dat cu nerespectarea dispoziţiilor stabilite de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cauză neadministrându-se nici o probă referitoare la cuantumul reactualizat al penalităţilor de întârziere şi prin urmare reconsiderarea cheltuielilor de judecată dispuse de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a avut un calcul corect.
Recursul este fondat.
Hotărârea atacată a fost dată cu nerespectarea dispoziţiilor stabilite de către Înalta Curte de Casaţie şi justiţie prin decizia nr. 2282 din 6 octombrie 2009, în cauză neadministrându-se nici o probă referitoare la cuantumul reactualizat al penalităţilor de întârziere, instanţa de apel arătând că nu consideră utilă efectuarea expertizei contabile solicitată insistent de SC R.B. SA, încălcând astfel dispoziţiile art. 3151 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ.
Necesitatea administrării probei cu expertiză contabilă rezultă ca urmare a faptului că apelanta a învederat instanţei că înţelege să solicite actualizarea creanţei doar până la data de 1 septembrie 2008 cu suma de 9.371.855,5 RON, iar nu „până la data plăţii efective a debitului principal” aşa cum a dispus instanţa în decizia comercială nr. 61 din 10 februarie 2010, încălcând astfel dispoziţiile art. 304 alin. (6) C. proc. civ., acordând apelantei mai mul decât aceasta a solicitat la termenul din 10 februarie 2010.
De asemenea în decursul desfăşurării litigiului în cauză, suma de 15.559.352,98 RON reprezentând penalităţi de întârziere, a fost achitată de către SC R.B. SA, conform protocolului nr. 9091/2009 încheiat între apelantă şi intimată în cadrul executării silite pornită de Biroul Executorului Judecătoresc – C.G.C. în cadrul Dosarului de executare silită nr. 443/ E din 2 octombrie 2009 ce privea punerea în executare a sentinţei comerciale nr. 7002 din 6 iunie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în Dosarul nr. 33010/3/2007, precum şi a deciziei comerciale nr. 597 din 10 decembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în acelaşi dosar.
Suma achitată de SC R.B. SA a fost de 15.651.840,95 RON.
Creanţa a fost compusă din 14.559.352,98 RON reprezentând penalităţi de întârziere prin actualizare aceasta devenind 15.393.603,91 RON şi 252.061,53 RON cheltuieli de judecată prin actualizare aceasta devenind 258.237,04 RON (15.393.603,91 + 258.237,04 = 15.651.840,95).
Prin urmare creanţa reprezentând penalităţi de întârziere a fost actualizată pentru perioada iulie 2008 - octombrie 2009 iar creanţa reprezentând cheltuieli de judecată a fost actualizată pentru perioada ianuarie 2009 - octombrie 2009.
Considerăm că apelanta a solicitat în mod nejustificat suma de 9.371.855,5 RON actualizarea creanţei până la data de 1 septembrie 2008, având în vedere că actualizarea pentru lunile iulie 2008 - octombrie 2009 a fost efectuată de către executorul judecătoresc şi achitată de către SC R.B. SA. Considerăm că apelanta trebuia să solicite actualizarea creanţei doar până la luna iunie 2008.
În aceste condiţii, se impune respectarea indicaţiilor date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în decizia nr. 2282 din 6 octombrie 2009 în sensul că se impune administrarea probei cu expertiză contabilă, care să determine în mod corect suma datorată cu titlu de actualizare ţinându-se cont şi de sumele deja achitate de către recurenta SC R.B. SA.
Se va avea în vedere potrivit calculului efectuat şi aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., având în vedere că în cheltuielile de judecată acordate prin hotărârea criticată se regăsesc şi cheltuielile pe care recurenta le-a efectuat cu propriile căi de atac.
Faţă de cele arătate văzând dispoziţiile art. 315 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC R.B. SA.
Casează decizia comercială nr. 61 din 10 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 18 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3975/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3985/2010. Comercial → |
|---|
