ICCJ. Decizia nr. 3975/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3975/2010
Dosar nr. 2665/1/2010
Şedinţa publică de la 18 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la 7 mai 2007, sub nr. 15623/3/2007, reclamanta SC D.T. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC N.T.I. SRL solicitând tribunalului ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună desfiinţarea prin rezoluţie a contractului încheiat între părţi la data de 10 august 2006 ca urmare a neexecutării culpabile a obligaţiilor asumate de către pârâtă; repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului, inclusiv restituirea sumei de 5.244,33 RON; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, s-a arătat că între reclamantă, în calitate de beneficiar şi societatea pârâtă, în calitate de furnizor, a fost încheiat contractul de prestări servicii care avea ca obiect realizarea produsului informatic „G.K.” („Aplicaţia Software”) în conformitate cu specificaţiile tehnice din anexa 1 a acestui contract.
În vederea desfăşurării în condiţii optime a activităţii SC D.T. SRL, s-a încheiat la data de 10 august 2006 cu SC N.T.I. SRL contractul de prestări servicii a cărei rezoluţiune se cere, prin care s-a stabilit în sarcina prestatorului realizarea Aplicaţiei Software, iar în sarcina beneficiarului obligaţia de plată a preţului în cuantumul arătat în contract.
Legat de termenul de executare a contractului, se învederează că la semnarea acestuia părţile s-au înţeles verbal ca aplicarea software să fie realizată şi funcţională în termen de o lună, fără însă a consemna în scris acest aspect. Termenul de o lună a fost prefigurat de către părţi şi acceptat de către acestea ca şi durata în care se va realiza produsul, constituind parte din voinţa internă a părţilor la momentul încheierii contractului, în considerarea obiectului de activitate al SC D.T. SRL, având în vedere că acest produs este esenţial, chiar indispensabil, desfăşurării activităţii societăţii reclamante şi în scopul acordării unui termen rezonabil pentru realizarea aplicaţiei dată fiind natura operaţiilor pe care trebuia să le gestioneze.
După momentul semnării contractului şi după efectuarea de către societatea reclamantă a plăţii avansului menţionat mai sus, reprezentanţii SC N.T.I. SRL au furnizat pe suport electronic, module (părţi) ale aplicaţiei software care însă nu au funcţionat la parametrii corespunzători, respectiv nu puteau face rutarea unui apel telefonic iniţiat de un utilizator, descompunerea apelului de voce în pachete de date transmisibile prin intermediul mediului Internet, recompunerea pachetelor de date în transmisiune voce la destinatarul apelului şi realizarea astfel a legăturii telefonice prin internet între iniţiatorul şi destinatarul apelului telefonic. Societatea reclamantă a semnalat în nenumărate rânduri problemele sau erorile (aşa numitele „bug-uri” în limbajul de specialitate în tehnologia informaţiei şi dezvoltarea aplicaţiilor software) ale aplicaţiei în cauză, solicitând totodată remedierea acestora.
Dorind ca aplicaţia Software să nu fie afectată de disfuncţionalităţi, a considerat necesară efectuarea unor teste complete folosind baza de date a SC D.T. SRL, pentru a verifica modulele Aplicaţiei şi a detecta cauzele ce duc la apariţia erorilor. Astfel, a contactat reprezentanţii SC N.T.I. SRL în vederea parcurgerii acestei etape şi i-a invitat să semneze un contract de confidenţialitate cu societatea reclamantă, având în vedere că urmau să aibă acces nerestricţionat la baza de date. În ceea ce o priveşte, reclamanta a înţeles să îşi protejeze baza de date şi informaţiile sensibile cu privire la activitatea proprie prin mijloacele legale la îndemână, respectiv prin încheierea acordului de confidenţialitate.
Având în vedere refuzurile repetate şi nejustificate din partea reprezentanţilor SC N.T.I. SRL de a ajunge la un acord cu privire la acest subiect, având în vedere faptul că deficienţele de funcţionare ale modulelor predate ale Aplicaţiei nu au fost remediate şi, mai ales, având în vedere că aplicaţia Software nu a fost pusă la dispoziţie nici până în prezent ca program de calculator finalizat, oferind funcţionalităţile stabilite de părţi, iar prin această întârziere s-a cauzat SC D.T. SRL grave prejudicii, reclamanta a decis să înceteze colaborarea cu societatea pârâtă.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Sentinţa nr. 4182 din 13 martie 2009 a admis acţiunea astfel cum a fost formulată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că societatea pârâtă nu şi-a îndeplinit obligaţia de executare a produsului informatic în mod corespunzător, în termenul convenit.
Astfel cum rezultă din corespondenţa electronică depusă de reclamantă, declaraţiile martorilor coroborate cu răspunsurile pârâtei la interogatoriu, societatea pârâtă a oferit părţii cocontractante module ale aplicaţiei software însă acestea nu au funcţionat la parametrii corespunzători.
Pârâta a recunoscut cu ocazia administrării probei cu interogatoriu că aplicaţia software a prezentat în mod constant erori de funcţionare.
Deşi încheierea unui contract de confidenţialitate nu reprezintă o obligaţie asumată de pârâtă prin convenţia din 10 august 2006, aceasta era necesară în vederea efectuării unor teste complete ale aplicaţiei, în condiţiile în care, astfel cum rezultă şi din declaraţia martorului Ţ.M., aceasta a fost testată „în condiţiile unui apel, maxim două apeluri simultane”.
Societatea pârâtă nu a făcut dovada executării corespunzătoare a obligaţiilor contractuale, susţinerile sale în sensul remedierii erorilor aplicaţiei şi nerespectării termenului contractual din culpa reclamantei, rămânând nedovedite.
Potrivit dispoziţiilor art. 969 C. civ. convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, în conformitate cu dispoziţiile art. 1073 C. civ. creditorul având dreptul de a dobândi executarea exactă a obligaţiei.
În aceste condiţii, în conformitate cu dispoziţiile art. 1020-1021 C. civ., se impune a fi pronunţată rezoluţiunea contractului, ca urmare a neexecutării culpabile a obligaţiilor contractuale de către pârâtă.
Răspunzând criticilor formulate de către pârâtă Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin decizia nr. 11 din 12 ianuarie 2010 a respins apelul ca nefondat.
În argumentarea soluţiei instanţa de control judiciar a reţinut că între părţi a fost încheiat la 10 august 2006 un contract având ca obiect realizarea produsului informativ „G.K.”, necesar desfăşurării activităţii SC D.T. SRL.
Aceasta reprezintă o aplicaţie informatică prin intermediul căruia apelurile primite de societatea intimată de la terţi se direcţionau către destinaţia aleasă de serverul acesteia, programul fiind o adaptare la nevoile societăţii a programului informatic care circulă şi e folosit în mod liber în mediul Internet.
Acest program Software urma a fi realizat şi predat de către societatea apelantă SC N.T.I. SRL în termen de o lună de la încheierea contractului.
Iniţial au avut loc testări care s-au efectuat la sediul intimatei iar în cadrul acestora aplicaţia funcţiona cu erori semnificative.
După remedierea erorilor urma să aibă loc o testare cu date reale a funcţionării aplicaţiei Software, respectiv un test efectuat direct la baza de date a societăţii intimate.
Pentru realizarea unei astfel de testări, societatea intimată a solicitat apelantei să semneze un acord de confidenţialitate privind protejarea acestei baze de date în conformitate cu bunele practici comerciale şi a principiului confidenţialităţii.
Apelanta pârâtă a refuzat semnarea unui astfel de acord.
Ca atare, nu s-a mai putut realiza etapa de testare a aplicaţiei Software cu date reale.
Faţă de această situaţie de fapt instanţa de fond a apreciat în mod corect contractul de realizare a produsului informatic „G.K.”, ca fiind un contract cu executare uno ictu, aceasta deoarece societatea intimată nu s-a obligat prin contract să achite părţi module ale acestui program privite în mod distinct ci un program întreg.
Cu petiţia înregistrată la data de 19 martie 2010, pârâta a declarat recurs în termen şi legal timbrat, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 3 şi 8 C. proc. civ.
Se susţine că faţă de obiectul cauzei dedus judecăţii aceasta este o cerere evaluabilă în bani, aşa cum a statuat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 32/2008 situaţie în care instanţa trebuie să-şi verifice competenţa şi să constate că această hotărâre este supusă recursului.
De asemenea recurenta susţine că instanţa de apel a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii considerând că nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, inclusiv prin nesemnarea contractului de confidenţialitate care în realitate reprezintă doar un pretext al intimatei de a nu finaliza contractul şi nu a achita şi restul de plată.
Recursul este nefondat.
Prezenta cerere de chemare în judecată a fost introdusă în anul 2007 înainte de pronunţarea deciziei nr. 32/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Tribunalul fiind investit în mod legal cu competenţa de soluţionare a cauzei, decizia neputând produce efecte retroactive.
De asemenea, respingând această excepţie justificat instanţa de fond a avut în vedere faptul că decizia nr. 15 din 22 ianuarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti rămasă irevocabilă, primul capăt al cererii principale a fost considerat neevaluabil în bani, statuarea instanţei superioare impunându-se judecătorului fondului în cazul trimiterii spre rejudecare.
Pe fondul cauzei se apreciază că solicitarea cocontractantului de a semna un contract de confidenţialitate cu privire la datele confidenţiale la care urma să aibă acces este în deplină concordanţă cu uzanţele comerciale în materie şi regula de interpretare prevăzută de art. 970 C. civ.
Solicitarea de a încheia contractul de confidenţialitate a fost rezonabilă şi justificată având în vedere că:
- Aplicaţia Software gestionează un segment deosebit de important din traficul electronic desfăşurat prin serverele SC D.T. SRL;
- Accesul prin intermediul acestei aplicaţii la date/ informaţii reale şi deosebit de sensibile pentru societatea prin lansarea în execuţie a aplicaţiei, odată integrată în sistemul informatic;
- Inexistenţa oricărui cost suplimentar reclamat de semnarea contractului de confidenţialitate şi conformarea la clauzele acestuia. În pofida discuţiilor purtate cu reprezentanţii SC N.T.I. SRL prin care s-au întreprins diligenţele necesare în vederea identificării unei forme a contractului de confidenţialitate agreată de ambele părţi, societatea pârâtă a refuzat în mod constant şi ferm să încheie un asemenea contract, dând dovadă de rea credinţă.
În aceste condiţii văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC N.T.I. SRL Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 11 din 12 ianuarie 2010 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 18 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3974/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3977/2010. Comercial → |
|---|
