ICCJ. Decizia nr. 3988/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3988/2010
Dosar nr. 5843/1/2010
Şedinţa publică de la 18 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 12515 din 1 noiembrie 2007 a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanţii P.Ş.O., SC A. SRL Bucureşti, P.G.I. şi E.H.M.C. împotriva pârâţilor Municipiul Bucureşti prin Primarul General, Primăria Municipiului Bucureşti, Primarul General al Municipiului Bucureşti, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, T.G. şi SC M.D.R. SRL, precum şi acţiunea conexă formulată de reclamanţii P.Ş.O., P.G.I. şi E.H.M.C. în contradictoriu cu pârâţii SC M.D.R. SRL şi Municipiul Bucureşti prin Primarul General şi intervenienta forţată T.G.B.
Pentru a pronunţa această sentinţă tribunalul a reţinut în esenţă că, actul juridic atacat are natura unui contract de asociere în participaţiune reglementat de dispoziţiile art. 251-256 C. com., distinct de contractul de concesiune sau contractul de închiriere, astfel că, în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 10-13 din Legea nr. 50/1991, care impun, între altele, realizarea unei licitaţii publice. Având în vedere data încheierii actului juridic, reclamanţii nu se pot prevala nici de dispoziţiile Legii nr. 213/1998, care a fost adoptată ulterior, ei nedovedind nici împrejurarea că au solicitat restituirea terenului în baza Legii nr. 33/1994, anterior încheierii actului juridic contestat.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 81 din 13 februarie 2009 a anulat ca netimbrat apelul reclamanţilor P.Ş.O., P.G.I. şi E.H.M.C. împotriva sentinţei comerciale nr. 12515 din 1 noiembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în Dosarul nr. 28.593/3/2005 cu motivarea că în sarcina apelanţilor, prin apărător, s-a stabilit obligaţia de a evalua obiectul contractului de asociere şi de a timbra cererea de apel la valoarea acestuia, dispoziţii la care aceştia nu s-au conformat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin decizia nr. 2432 din 15 octombrie 2009 a admis recursul declarat de reclamanţii P.Ş.O., P.G.I. şi E.H.M.C. împotriva deciziei nr. 81 din 13 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecare întrucât nu poate fi imputabilă reclamanţilor neîndeplinirea obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru, iar aplicarea sancţiunii prevăzută de dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 ar fi putut fi aplicată numai după înştiinţarea reclamanţilor despre cuantumul taxei judiciare de timbru datorate.
Rejudecând apelul după casare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin încheierea din 1 iunie 2010 a luat act de renunţarea apelanţilor la judecarea apelului formulat de reclamanţii P.Ş.O., P.G.I. şi M. (fostă E.H.) M.C. împotriva sentinţei comerciale nr. 12515 din 1 noiembrie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
În fundamentarea acestei soluţii s-a avut în vedere că, în prima fază a judecării apelului, reclamantul P.Ş.O. a înţeles să renunţe prin declaraţie autentificată în faţa notarului la judecarea acţiunii în constatarea nulităţii absolute a contractului de asociere în participaţiune nr. 1941/ C din 25 septembrie 1995, iar apoi, după casare şi trimiterea apelului spre rejudecare şi celelalte două reclamante P.G.I. şi M.M.C. au înţeles şi ele să renunţe la susmenţionata acţiune.
Împotriva încheierii din 1 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, au promovat recurs reclamanţii P.Ş.O., P.G.I. şi M.M.C., care au criticat pentru nelegalitate şi netemeinicie această hotărâre, solicitând în temeiul art. 304 pct. 3, 5 şi 9 C. proc. civ. admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei la Curtea de Apel Bucureşti, secţia civilă, pentru rejudecarea apelului.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că prin cererile de renunţare la judecată reclamanţii P.Ş.O., P.G.I. şi M.M.C. au renunţat numai la judecata capetelor doi şi trei din cerere, în realitate instanţa rămânând învestită în continuare cu primul capăt de cerere, a cărui soluţionare intră în competenţa secţiei civile a Curţii de Apel Bucureşti.
Potrivit primului capăt de cerere s-a solicitat obligarea pârâţilor la plata contravalorii suprafeţei de 1.215 mp, reprezentând teren nerestituit în natură sau obligarea acestora la acordarea unei suprafeţe de teren similare în echivalent, acest litigiu fiind de natură civilă şi nu comercială.
Intimaţii pârâţi SC M.D.R. SRL şi Municipiul Bucureşti au depus întâmpinări prin care au cerut respingerea recursului.
Din verificarea documentaţiei existente la dosarul cauzei, rezultă că la data de 25 ianuarie 2005 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost înregistrată sub nr. 500/2005 cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii P.Ş.O., P.G.I. şi E.H.M.C. şi SC A. SRL împotriva pârâţilor Municipiul Bucureşti prin Primar General, Primăria Municipiului Bucureşti prin Primar General şi Primarul General al Municipiului Bucureşti, precum şi a intervenientei forţate T.G.B. pentru a se dispune:
1. În temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 3 şi art. 36 pct. 3 din Legea nr. 10/2001 modificarea dispoziţiei Primarului General nr. 3648/2004 emise de Primăria Municipiului Bucureşti în sensul obligării pârâţilor la plata contravalorii suprafeţei de 1.215 mp reprezentând teren nerestituit în natură sau obligarea acestora la acordarea unei suprafeţe de teren similare în echivalent;
2. constatarea nulităţii absolute a contractului de asociere în participaţiune nr. 1941/ C din 25 septembrie 1995 încheiat între S.G.M.B. şi SC M.D.R. SRL cu privire la acest imobil, pentru fraudă la lege şi,
3. obligarea pârâtelor la restituirea terenului liber de orice sarcini, în deplină proprietate şi liniştită posesie.
Prin încheierea din 17 iunie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, în Dosarul nr. 500/2005 a fost admisă excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei civile a Tribunalului Bucureşti în soluţionarea cererii având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de asociere nr. 1941/ C din 25 septembrie 1995 şi s-a dispus disjungerea cererii având ca obiect constatarea nulităţii contractului de asociere de contestaţia formulată în temeiul art. 274 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 10/2001.
În acest sens s-a dispus trimiterea cauzei având ca obiect constatarea nulităţii contractului de asociere în participaţiune nr. 1941/ C din 25 septembrie 1995 spre competentă soluţionare Secţiei Comerciale a Tribunalului Bucureşti şi a fost acordat termen pentru continuarea judecăţii contestaţiei întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 la data de 16 septembrie 2005 la Secţia a V-a Civilă a Tribunalului Bucureşti.
Această măsură a fost menţinută de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă, care prin decizia civilă nr. 142/ R din 19 ianuarie 2006 a respins ca inadmisibil recursul reclamantului P.Ş.O. împotriva încheierii de şedinţă din 17 iunie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în Dosarul nr. 500/2005.
Este de necontestat că litigiul de natură comercială privind nulitatea absolută a contractului de asociere în participaţiune nr. 1941/ C din 25 septembrie 1995 soluţionat de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 12515 din 1 noiembrie 2007 constituie o cerere ce a fost disjunsă din Dosarul nr. 500/2005 al Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, în condiţiile expuse anterior şi potrivit încheierii de şedinţă din 17 iunie 2005.
Instanţa de apel, rejudecând apelul reclamanţilor, prin încheierea din 1 iulie 2010 a reţinut o corectă situaţie de fapt şi de drept, determinată în esenţă de renunţarea din partea reclamanţilor P.G.I. şi M.M.C. la judecarea cauzei ce face obiectul Dosarului nr. 28593/3/2005 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, adică la constatarea nulităţii absolute a contractului de asociere în participaţiune nr. 1941/ C din 25 septembrie 1995, aşa cum reiese din încheierea de autentificare din 26 ianuarie 2009 a Biroului Notarilor Publici Asociaţi - R.C. şi B.H.
Aceiaşi situaţie se regăseşte şi în privinţa reclamantului P.Ş.O., potrivit declaraţiei de renunţare la judecarea constatării nulităţii absolute a aceluiaşi contract de asociere în participaţiune, declaraţie autentificată din 22 ianuarie 2009 la Biroul Notarilor Publici Asociaţi - R.C. şi B.H.
De remarcat că au fost respectate cu rigurozitate toate dispoziţiile imperative ale art. 246 C. proc. civ., care reglementează că reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, fie verbal în şedinţă fie prin cerere scrisă, iar când părţile au intrat în dezbaterea fondului, renunţarea făcându-se numai cu învoirea celeilalte părţi.
Pentru aceste raţiuni, urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanţii P.Ş.O., P.G.I. şi M.M.C. (fostă E.H.) împotriva încheierii din data de 1 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, nefiind îndeplinită nici o cerinţă din cele prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanţii P.Ş.O., P.G.I. şi M.M.C. (fostă E.H.) împotriva încheierii din 1 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 18 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3985/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3989/2010. Comercial → |
|---|
