ICCJ. Decizia nr. 3990/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3990/2010
Dosar nr. 9376/1/2009
Şedinţa publică de la 18 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 4 octombrie 2004 reclamanta SC P.M. SA Tulcea a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta SC D.S. SRL Tulcea să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare din 1 iulie 2002 în ceea ce priveşte digul nr. 23 şi 36.
Tribunalul Tulcea prin sentinţa civilă nr. 792 din 13 aprilie 2006 a respins acţiunea reclamantei cu motivarea că din probele administrate în cauză rezultă inexistenţa erorii asupra identităţii digurilor ce au făcut obiectul vânzării, deoarece nici în hotărârea A.G.A. ce a stat la baza operaţiunii de vânzare, nici în contract nu se specifică că se vor vinde alte diguri decât cele cu nr. 23, 25 şi 36, deci digurile în întregime.
S-a reţinut că din contractul de vânzare-cumpărare rezultă descrierea şi valoarea digurilor aşa cum au fost indicate în raportul de evaluare.
Prin decizia nr. 203/ COM din 24 septembrie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului ce a fost schimbată în tot în sensul că s-a admis acţiunea şi s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare din 1 iulie 2002 şi a raportului de evaluare ce a stat la baza încheierii acestui contract.
S-a reţinut în considerentele deciziei că în speţă suntem în prezenţa unei erori - obstacol asupra identităţii bunurilor ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părţi, în anul 2002.
Din hotărârea A.G.A. a reclamantei din 4 iunie 2002 dar şi din procesul - verbal de negociere a preţului şi procesul-verbal de predare-primire ce s-a încheiat ulterior contractului, reiese că reclamanta a intenţionat să vândă în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 133/1999, O.G. nr. 88/1997 şi Legea nr. 99/1992 active disponibile „digurile de la Ghiolul Pietrei” în considerarea faptului că pârâta deţine în concesiune suprafaţa totală de 45 ha ocupată de „Ghiolul Pietrei” din amenajarea piscicolă Murighiol, în scopul folosirii piscicole a acesteia.
S-a reţinut că din probele administrate rezultă că digurile 25 şi 36 sunt limitrofe, dar pe distanţe mai mici, au fost determinate incorect de raportul de evaluare.
Astfel se impune constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare, reclamanta fiind în eroare asupra a ceea ce a dorit să vândă şi ceea ce a vândut, ele nefiind active disponibile în sensul legii şi deservind amenajării piscicole a reclamantei şi nu pe cea a pârâtei.
Împotriva acestei decizii pârâta SC D.S. SRL a declarat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii apelului şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca legală şi temeinică.
S-a depus la dosar decizia civilă nr. 261/ COM din 5 decembrie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, rămasă irevocabilă, prin care s-a admis apelul declarat de reclamanta SC E. SRL împotriva sentinţei civile nr. 1046 din 25 iunie 2007 pronunţată de Tribunalul Tulcea în Dosarul nr. 624/88/2007 în contradictoriu cu SC D.S. SRL şi SC P.M. SA; s-a schimbat în tot hotărârea în sensul că s-a admis acţiunea, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. x/2002 încheiat între SC P.M. SA şi SC D.S. SRL şi s-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 3232 din 4 noiembrie 2008 a admis recursul declarat de pârâta SC D.S. SRL Dunavăţul de Jos împotriva deciziei nr. 203 din 24 septembrie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, pe care o modifică şi pe cale de consecinţă a respins acţiunea ca rămasă fără obiect.
Împotriva acestei decizii a formulat revizuire SC D.S. SRL motivat de faptul că pentru pronunţarea acesteia la termenul de 4 noiembrie 2008 intimata SC P.M. SA a prezentat decizia nr. 261 din 5 decembrie 2007 pronunţată de către Curtea de Apel Constanţa în Dosarul nr. 624/88/2007, ca fiind definitivă şi irevocabilă, decizie care în realitate a fost casată şi cauza trimisă spre rejudecare pe fond. (fila 17).
Se invocă ca temei legal dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Cererea de revizuire este întemeiată.
Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit „înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică, sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe, pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere”.
Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile expres prevăzute de lege.
În speţă aşa cum s-a arătat, din analizarea cererii de revizuire în raport de motivele invocate constată caracterul fondat al acestuia.
Văzând dispoziţiile art. 322 pct. 5 teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite cererea de revizuire formulată de revizuenta SC D.S. SRL Dunavăţul de Jos împotriva deciziei nr. 3232 din 4 noiembrie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Fixează termen la 17 februarie 2011, ci citarea părţilor.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 18 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3989/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4035/2010. Comercial → |
|---|
