ICCJ. Decizia nr. 4035/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4035/2010
Dosar nr. 8389/225/2008
Şedinţa publică de la 23 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 62 din 19 mai 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins excepţia tardivităţii contestaţiei, a admis în parte contestaţia la executare formulată de contestatorul P.D. în contradictor cu intimata A.D.S. Bucureşti şi, în consecinţă a constatat perimată executarea silită pornită la 6 septembrie 2006 şi a dispus desfiinţarea popririi înfiinţată conform ordinului nr. 5728 din 10 octombrie 2006 asupra veniturilor şi conturilor debitoarei.
Prin aceeaşi sentinţă s-a respins capătul de cerere privind desfiinţarea actelor de executare silită efectuate în perioada 20 noiembrie 2006 - 11 decembrie 2007 ca neîntemeiat.
În motivarea sentinţei, prima instanţă a reţinut că prin contestaţia formulată s-a solicitat să se constate că executarea silită pornită de A.D.S. prin Ordinul nr. 5728 din 10 octombrie 2006 de înfiinţare a popririi s-a perimat întrucât de la data comunicării titlului executoriu: 6 septembrie 2006 (pentru contractele de arendă) şi până la data de 11 decembrie 2007 nu s-a mai efectuat niciun act de executare, contestatorul susţinând că a luat cunoştinţă de înfiinţarea popririi la 12 mai 2008 când a primit de la B.C.C. refuzul de plată a unor drepturi salariale.
Cu privire la excepţia tardivităţii, s-a reţinut că faţă de data la care contestatorul a luat cunoştinţă de înfiinţarea popririi, 12 mai 2008, contestaţia introdusă pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 14 mai 2008 a fost promovată în termen în raport de prevederile art. 401 C. proc. civ.
Cu privire la perimare, instanţa a reţinut că executarea împotriva contestatorului P.D. a început la 6 septembrie 2006 prin emiterea ordinului 5728 de către A.D.S. de înfiinţare a popririi de care contestatorul a luat cunoştinţă la data de 12 mai 2008. La data de 11 decembrie 2007 s-a emis o nouă somaţie (notificare) însă la data înfiinţării popririi 10 octombrie 2006 (respectiv 20 noiembrie 2006 când Primăria anunţa A.D.S. că debitorul nu deţine bunuri) şi până la data de 11 decembrie 2007 când s-a emis o nouă somaţie nu s-a mai efectuat niciun act de executare şi întrucât au trecut 6 luni fără să se îndeplinească vreun act de executare, reţinând ca îndeplinite condiţiile art. 389 alin. (1) C. proc. civ., instanţa a constatat perimată executarea silită pornită la 6 septembrie 2006, dispunând, în consecinţă, desfiinţarea popririi înfiinţată a 10 octombrie 2006. Cererea de desfiinţare a actelor de executare efectuate în perioada 20 noiembrie 2006 - 11 decembrie 2007 a fost respinsă ca neîntemeiată.
În contra acestei sentinţe a declarat recurs intimata A.D.S. solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii contestaţiei la executare.
Recurenta arată că titlul executoriu îl constituie contractul de arendă nr. 22 din 12 octombrie 2001 comunicat contestatorului cu adresa nr. 81157 din 6 septembrie 2006 şi contractul de arendă nr. 238 din 8 august 2002 comunicat cu adresa nr. 81.232 din 6 septembrie 2006 cu menţiunea pornirii executării silite în caz de neexecutare în 5 zile şi întrucât contestatorul nu a procedat la executare în temeiul art. 42 din O.U.G. nr. 51/1998 a emis Ordinul de poprire 5728 din 10 octombrie 2006, până la concurenţa sumei de 12.209,76 lei, respectiv 12.069,14 lei.
Recurenta invocă greşita aplicare de către prima instanţă a prevederilor O.U.G. nr. 51/1998 care îi sunt incidente conform O.U.G. nr. 64/2005 şi greşita aplicare a dispoziţiilor art. 389 C. proc. civ. deoarece conform art. 58 din O.U.G. nr. 51/1998, executarea, în cazul de faţă, se face fără somaţie, fiind incident art. 390 C. proc. civ.
Intimatul P.D. a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei arătând că art. 390 C. proc. civ. devine incident atunci când legea specială prevede expres că executarea se face fără somaţie, or, art. 58 din O.U.G. nr. 51/1998 prezumă că s-a făcut o somaţie din redactarea „fără nicio altă somaţie”.
Recursul este fondat pentru considerentele care urmează.
Examinând cauza sub toate aspectele conform art. 3041 C. proc. civ. se constată că prima instanţă greşit a soluţionat excepţia tardivităţii, constatând perimată executarea.
Astfel, deşi se reţine că la data de 6 septembrie 2006 s-au comunicat titlurile executorii, constituite de cele două contracte de arendă, greşit se calculează termenul de 15 zile prevăzut de art. 401 C. proc. civ. pentru promovarea contestaţiei de la data de 12 mai 2008, când contestatorul declară că a luat cunoştinţă de înfiinţarea popririi, contestaţia fiind introdusă la instanţă la 14 mai 2008.
Aceasta, deoarece, contestatorului i s-au comunicat titlurile executorii cu adresele nr. 81157 şi 81232 din 6 septembrie 2006 cu respectarea art. 58 din O.U.G. nr. 51/1998 care dispune că adresa de comunicare conţine menţiunea că neachitarea de bună voie a creanţei în termen de 5 zile lucrătoare de la primire dă dreptul debitorului să procedeze la executarea silită fără nicio altă somaţie.
Drept urmare, creditoarea prin ordinul 5728 din 10 octombrie 2006 a înfiinţat poprirea în condiţiile art. 42 din O.U.G. nr. 51/1998 care, la alineatul 6 dispune că „După înfiinţarea popririi, terţul poprit este obligat să facă toate reţinerile prevăzute de lege şi să vireze sumele reţinute în contul indicat de A.V.A.S.” iar la alin. (8) că încălcarea acestei prevederi atrage nulitatea oricărei plăţi şi răspunderea solidară a băncii şi debitorului, în limita sumelor sustrase”.
Ca atare, termenul de 15 zile pentru promovarea contestaţiei se socoteşte de la data comunicării de către A.D.S. a titlurilor executorii, după emiterea ordinului de poprire şi expirarea termenului de 5 zile lucrătoare prevăzut de art. 58 din O.U.G. nr. 51/1998, executarea acesteia fiind preluată de terţul poprit sub sancţiunea răspunderii solidare a băncii pentru neexecutare, în sarcina A.D.S. legea specială nemaiinstituind o altă obligaţie de comunicare.
Aşa fiind, cum în raport de data comunicării titlurilor: 3 septembrie 2006, contestaţia la executare înregistrată la 14 mai 2008 a fost promovată peste termenul de 15 zile prevăzut de art. 401 C. proc. civ., excepţia tardivităţii declarării ei trebuia admisă ca întemeiată.
Prin urmare, faţă de cele ce preced Înalta Curte va admite recursul în raport de prevederile art. 3041 C. proc. civ., va modifica sentinţa atacată în sensul admiterii excepţiei tardivităţii şi respingerii contestaţiei formulate ca tardiv declarată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta A.D.S. Bucureşti împotriva sentinţei nr. 62 din 19 mai 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, modifică sentinţa recurată în sensul că admite excepţia tardivităţii contestaţiei la executare şi respinge contestaţia la executare ca tardiv declarată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3990/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4043/2010. Comercial → |
|---|
