ICCJ. Decizia nr. 4043/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4043/2010
Dosar nr. 36403/3/2009
Şedinţa publică de la 23 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 13903 din 7 decembrie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins acţiunea formulată de reclamata SC J.L. SA în contradictor cu pârâta SC J.A.M. SRL.
Instanţa de fond a reţinut că la data de 31 august 2009 a avut loc A.G.A. SC J.A.M. SRL al cărei asociat este şi reclamanta iar unul din punctele aflate pe ordinea de zi a fost numirea unui administrator unic în persoana d-lui N.P. începând cu 20 iulie 2009 şi majorarea capitalului social al SC J.A. SRL la care SC J.A.M. SRL deţine 100% din capitalul social. Reclamanta a votat împotriva celor două propuneri solicitând anularea hotărârilor adoptate în raport de prevederile art. 79 din Legea nr. 31/1990 şi ale art. 36 şi 52 din Legea nr. 85/2006.
Cu privire la motivul de nulitate întemeiat pe dispoziţiile art. 79 din Legea nr. 31/1990, tribunalul a reţinut că sancţiunea neabţinerii de la vot a asociatului cu interese contrare societăţii este răspunderea patrimonială iar nu anularea hotărârii astfel adoptate.
Cu privire la al doilea motiv de nulitate, judecătorul fondului a statuat că în speţă nu se pune problema încălcării art. 36 din Legea nr. 86/2006 prin continuarea unei acţiuni judiciare de recuperare a creanţelor de către creditor de la debitorul aflat în insolvenţă şi nici de încălcarea art. 52 din aceeaşi lege care face referire la compensarea creanţelor reciproce atunci când la data deschiderii procedurii sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege în materie de compensare legală.
Întrucât pârâta nu a făcut vreun demers pentru înregistrarea majorării capitalului la registrul comerţului iar SC T. SA faţă de care se pretinde încălcarea art. 79 din Legea nr. 31/1990 şi-a înscris creanţa sa la masa credală a SC J.A. SRL acţiunea reclamantei apare ca fiind lipsită de un interes actual, hotărârea atacată neproducând niciun efect.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin decizia nr. 311 din 18 mai 2010 a admis apelul declarat de reclamanta SC J.L. SA, a desfiinţat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Instanţa de apel a apreciat că judecătorul fondului a limitat prin motivarea sentinţei posibilităţile de anulare a hotărârii A.G.A. contrare legii potrivit art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, concluzionând că efectele încălcării interdicţiei prevăzute de art. 79 din lege nu se rezumă la atragerea răspunderii patrimoniale şi că nu numai atunci când hotărârile s-au adoptat cu neîndeplinirea condiţiilor referitoare la cvorum ci chiar şi când nu se invocă o lipsă de cvorum instanţa nu poate distinge asupra cazurilor de anulare ale hotărârii A.G.A.
Şi cum instanţa de fond nu a făcut o analiză a probelor cu privire la legalitatea hotărârii a cărei anulare se cere din perspectiva existenţei unor interese contrare, practic aceasta nu s-a pronunţat pe fond, motiv pentru care a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În contra deciziei menţionate a declarat recurs pârâta SC J.A.M. SRL pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. în a căror dezvoltare arată:
- greşit a apreciat instanţa de apel că reclamantul a dovedit interesul în formularea cererii din perspectiva dispoziţiilor art. 36 şi 52 din Legea nr. 85/2006, câtă vreme operaţiunea de majorare a fost confirmată de judecătorul sindic iar hotărârea contestată nu încalcă dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 85/2006;
- instanţa de apel a făcut o greşită interpretare a prevederilor art. 79 din Legea nr. 31/1990 sub aspectul sancţiunii pe are o implică nerespectarea abţinerii de la vot şi pe care o prevede chiar acest text de lege ca fiind răspunderea patrimonială, în speţă nefiind făcută dovada vreunui prejudiciu.
Recursul este fondat pentru considerentele care urmează:
Examinând decizia criticată din perspectiva motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304.9 C. proc. civ. prin raportare la dispoziţiile art. 79 din Legea nr. 31/1990 şi modului de aplicare de către instanţa de apel a prevederilor art. 297 C. proc. civ. Înalta Curte constată că aceasta a făcut o greşită aplicare în cauza de faţă a textelor menţionate.
În primul rând, este de observat, că tribunalul s-a pronunţat pe fondul cererii cu care a fost sesizat, respingând acţiunea ca neîntemeiată.
Instanţa de fond, sesizată fiind cu o acţiune în anularea unei hotărâri A.G.A. a procedat la verificarea legalităţii acesteia sub aspectul textelor de lege pretins încălcate, context în care procedând la examinarea primului motiv de nelegalitate a hotărârii A.G.A. invocat de reclamantă, respectiv încălcarea prevederilor art. 79 din Legea nr. 31/1990 a concluzionat că sancţiunea prevăzută de acest text de lege este o sancţiune patrimonială, iar nu sancţiunea nulităţii actului.
Instanţa de apel dând o altă interpretare textului de lege în speţă a apreciat că se impune desfiinţarea cu trimitere, deşi, ca instanţa de control devolutivă putea să procedeze ea la analizarea probelor administrate şi chiar la administrarea de noi probe în condiţiile art. 292 C. proc. civ. şi în limitele a ceea ce reclamanta a invocat prin acţiunea introductivă de instanţă şi cererea de apel.
Cât priveşte interpretarea art. 79 din Legea nr. 31/1990 se constată că în mod greşit instanţa de apel raportându-se la art. 132 alin. (1) din aceeaşi lege a concluzionat că legiuitorul nu a distins în privinţa situaţiilor în care se poate cere şi dispune anularea hotărârilor A.G.A. contrare legii şi că, prin urmare, nici instanţa de judecată nu poate să distingă asupra cazurilor de anulare.
Din interpretarea coroborată a tuturor dispoziţiilor art. 132 din Legea nr. 31/1990 rezultă că acţiunea întemeiată pe acest text de lege este o acţiune în anularea hotărârilor A.G.A., alin. (8), referindu-se expres la sintagma acţiuni în anulare: „dacă au fost introduse mai multe acţiuni în anulare” iar alin. (10) dispunând şi el că „Hotărârea irevocabilă de anulare” va fi menţionată în registrul comerţului. Mai mult alin. (3) arată: „când se invocă motive de nulitate absolută”.
Prin urmare, acţiunea întemeiată pe dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 31/1990 este o acţiune în anulare sau în constatarea nulităţii absolute a hotărârilor A.G.A. contrare legii pentru cauze de nulitate relativă sau absolută pe care instanţa le va analiza prin prisma susţinerilor făcute de partea reclamantă sau invocate din oficiu, simpla constatare a adoptării hotărârii A.G.A. cu încălcarea unei dispoziţii legale nefiind aptă să atragă anularea sau nulitatea absolută a respectivei hotărâri dacă această încălcare nu se constituie în cauză de anulare sau de nulitate iar sancţiunea legală în ce o priveşte este de o altă natură.
În litigiul de faţă cauza de anulare invocată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 79 din Legea nr. 31/1990 perspectivă din care instanţa de fond a procedat la examinarea cauzei.
În acest context, greşit apreciază instanţa de apel că existenţa unor remedii pecuniare reglementate de art. 79 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 nu exclude posibilitatea examinării legalităţii hotărârii contestate, deoarece respectivele „remedii patrimoniale” reprezintă chiar sancţiunea pe care legiuitorul a prevăzut-o pentru încălcarea abţinerii de la vot şi care, de necontestat, este o sancţiune patrimonială distinctă de sancţiunea anularii sau nulităţii hotărârii A.G.A. contestată şi suficientă prin ea însăşi.
Aşa fiind, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 304 alin. (9) C. proc. civ., motivul prevăzut de art. 304 alin. (8) C. proc. civ. fiind formal invocat, neavând corespondent în dezvoltarea criticilor formulate, şi art. 312 alin. (3) C. proc. civ., constatând greşita aplicare în cauză a prevederilor art. 297 C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizia atacată şi va trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru soluţionarea pe fond a apelului, cu aplicarea art. 315 alin. (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta – pârâtă SC J.A.M. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 311 din 18 mai 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, casează decizia recurată şi trimite cauza pentru rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4035/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4044/2010. Comercial → |
|---|
