ICCJ. Decizia nr. 497/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 497/2010
Dosar nr. 6279/1/2009
Şedinţa publică din 9 februarie 2010
Asupra recursului de faţă :
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 28 iulie 2009, contestatorul B.N. a solicitat în contradictoriu cu intimaţii A.D.S. Bucureşti şi A.N.S.V.S.A., anularea deciziei nr. 288 din 4 februarie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în Dosarul nr. 15516/3/2007.
Contestaţia în anulare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 317 şi 318 C. proc. civ.
Prin decizia nr. 288 din 4 februarie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, s-a anulat ca netimbrat recursul declarat de reclamantul B.N. împotriva deciziei nr. 233 din 5 mai 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
În motivarea contestaţiei în anulare contestatorul B.N. a arătat în esenţă, că soluţia dată în recurs este rezultatul unei greşeli materiale, în sensul că instanţa de recurs în mod greşit a anulat ca netimbrat recursul declarat, întrucât acţiunea dedusă judecăţii avea mai multe capete de cerere, singurul care se timbra la valoare era cel privind despăgubirile, aspect ce ar fi trebuit să determine, eventual, o anulare parţială a recursului şi judecarea acestuia în fond pentru cererile care nu erau evaluabile în bani şi având în vedere că dosarul se afla la cel de al doilea ciclu procesual, se apreciază că nu mai era necesar achitarea taxei de timbru.
În vederea soluţionării contestaţiei în anulare s-a ataşat Dosarul nr. 15516/3/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în care s-a pronunţat decizia contestată.
Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează contestaţia în anulare specială, hotărârile instanţei de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare, atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când respingând recursul sau admiţându-1 în parte, instanţa a omis să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.
Având în vedere caracterul de excepţie al textului mai sus evocat, analiza susţinerilor contestatorului presupun a avea în vedere acele greşeli materiale care au dus la pronunţarea unei soluţii eronate.
Verificând susţinerile contestatorului, se constată că acestea sunt nefondate, având în vedere că recurentul a fost legal citat cu menţiunea de a timbra recursul cu 1.180,1 lei taxă judiciară de timbru şi 5,15 Iei timbru judiciar pentru termenul din 4 februarie 2009, potrivit dovezii de îndeplinire a procedurii de citare aflate la fila 7 din dosarul de recurs.
În consecinţă, Înalta Curte apreciază că cele invocate de contestator nu constituie o greşeală materială, în sensul art. 318 C. proc. civ. şi în temeiul acestor considerente va respinge ca nefondată contestaţia în anulare formulată de contestatorul B.N.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul B.N. împotriva deciziei nr. 288 din 4 februarie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4044/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 50/2010. Comercial → |
|---|
