ICCJ. Decizia nr. 414/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 414/2010
Dosar nr. 14531/3/2008
Şedinţa publică din 4 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 16 aprilie 2008, reclamanta SC G. SA Buzău a chemat în judecată pe pârâta A.V.A.S. Bucureşti pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa, pârâta să fie obligată la plata sumei de 214.200 euro – echivalent în lei – calculată între data de 26 martie 2007 şi până la data plăţii efective, cu dobânda legală aferentă. La baza acestor pretenţii s-a situat contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni din 13 septembrie 2002 prin care SC I.P. SA a cumpărat pachetul de acţiuni deţinut de către A.V.A.S. la SC G. SA cu asumarea în principal a obligaţiei de efectuare a unor investiţii de mediu.
În cursul soluţionării pe fond a cauzei, pârâta a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, susţinând că reclamanta şi-a întemeiat pretenţiile pe prevederile unui contract faţă de care este terţ şi în consecinţă nu are calitate procesuală activă.
Prin sentinţa comercială nr. 8549 din 3 septembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-au dispus următoarele:
- respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, ca neîntemeiată;
- admiterea acţiunii reclamantei SC G. SA Buzău şi obligarea pârâtei A.V.A.S. la plata sumei de 755.376,30 lei (reprezentând echivalentul în lei a sumei de 214.200 euro), cu dobânda legală aferentă, calculată astfel cum a fost cerută prin acţiune, cu cheltuieli de judecată în sumă de 52.200,29 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că prin actul adiţional din 27 aprilie 2005, s-a stabilit de către părţi că penalităţile datorate de debitorul iniţial SC I.P. SA să fie plătite SC G. SA de către A.V.A.S. Bucureşti în termen de 60 de zile de la data încheierii convenţiei de menţinere în vigoare a contractului încheiat cu SC I.P. SA.
Soluţia pronunţată de instanţa de fond a fost menţinută şi în apel; Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 617 din 17 decembrie 2008 a respins, ca nefondat apelul pârâtei A.V.A.S. Bucureşti, reţinând că în speţă, suma cerută prin acţiune, respectiv cei 214.200 euro a fost încasată de A.V.A.S. Bucureşti de la SC H.E. SRL şi deci în mod corect prima instanţă a obligat-o pe pârâtă la restituirea acestei sume către reclamanta îndreptăţită a o deţine.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, pârâta A.V.A.S. Bucureşti a declarat recurs solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei instanţei de apel, cu admiterea apelului pârâtei iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii reclamantei.
Au fost invocate în drept prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenta a susţinut că hotărârea atacată este nelegală întrucât:
- a menţinut eronat dispoziţiile hotărârii instanţei de fond sub aspectul respingerii excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, încălcând principiul relativităţii efectelor contractului;
- A.V.A.S. este îndreptăţită să încaseze penalităţile contractuale în considerarea faptului că era cumpărător de acţiuni;
- s-a semnat actul adiţional din 27 aprilie 2005 exclusiv în vederea adaptării clauzelor contractuale la realitatea legislativă existentă la momentul încheierii acestui act adiţional;
- prin OG nr. 27/2005 s-a modificat actul adiţional menţionat mai sus ceea ce a condus la concluzia că plata penalităţilor nu putea fi făcută în mod valabil în contul societăţii privatizate.
Recursul pârâtei este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere pentru motive de nelegalitate când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
În motivele recursului pârâtei nu se regăsesc elemente care să se circumscrie nici aspectului încălcării şi nici aceluia al aplicării greşite a legii care în sensul prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. să justifice susţinerile recurentei, cum de asemenea nu sunt elemente care să demonstreze că hotărârea recurată este lipsită de temei legal.
Astfel, în primul motiv de recurs susţinerea recurentei că eronat s-a menţinut soluţia fondului prin care s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei este nefondată. Acest motiv de recurs a fost examinat şi ca motiv de apel, instanţa investită cu soluţionarea apelului pârâtei stabilind că acţiunea reclamantei s-a întemeiat pe principiul îmbogăţirii fără justă cauză astfel încât calitatea procesuală activă a reclamantei este dată de identitatea reclamantei, respectiv a persoanei juridice al cărei patrimoniu a suferit o diminuare, în speţă reclamanta SC G. SA. Aşadar în mod corect instanţa de apel a menţinut soluţia fondului de respingere a excepţiei invocată de pârâtă la judecarea în fond a cauzei.
Nu este întemeiat nici motivul de recurs ce vizează aspectul că A.V.A.S. Bucureşti este îndreptăţită, în calitate de cumpărător de acţiuni să încaseze penalităţile.
În hotărârea sa, instanţa de apel a reţinut că dreptul la penalităţi al reclamantei s-a născut în temeiul art. 3 din actul adiţional la contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni, în care s-a stipulat că se va vira societăţii supuse privatizării (în speţă reclamanta) de către cumpărător (pârâta A.V.A.S. Bucureşti) penalităţile datorate pentru nerespectarea clauzei din contract.
Din perspectiva celor de mai sus, apar ca nefondate şi motivele 3 şi 4 de recurs. Este de remarcat faptul că în OG nr. 27/2005, s-au prevăzut dispoziţii tranzitorii legate de aplicarea contractelor aflate în derulare, prevăzându-se expres că se vor aplica dispoziţiile cap. IV din OG nr. 25/2002, inclusiv a art. 16 din această ordonanţă incident în speţă. Din această perspectivă, titularul dreptului legitim de a încasa penalităţile pentru neîndeplinirea obligaţiilor de mediu asumate conform contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni este însăşi societatea comercială supusă privatizării.
Pe de altă parte, cum între părţi nu s-a mai semnat un alt act adiţional prin care acestea să convină asupra aplicării OG nr. 27/2002 în sensul trecerii penalităţilor izvorâte anterior intrării în vigoare a ordonanţei enunţate şi cum aceste penalităţi au fost deja încasate de A.V.A.S. Bucureşti, corect instanţa de apel a menţinut soluţia instanţei de fond cu obligarea pârâtei A.V.A.S. Bucureşti la aplicarea dispoziţiilor legale privind dobânda legală comercială încasată şi obligarea acesteia la restituirea necuvenită a penalităţilor încasate.
În contextul celor ce preced, recursul pârâtei este nefondat şi în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va fi respins cu această menţiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 617 din 17 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 4 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 413/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 438/2010. Comercial → |
|---|
