ICCJ. Decizia nr. 413/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 413/2010
Dosar nr. 5734/2/2008
Şedinţa publică din 4 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 1 octombrie 2008 SC P.M. SA a formulat contestaţie privind lămurirea înţelesului şi întinderii titlului executoriu în contradictoriu cu intimaţii A.V.A.S. şi C.A.S. Tulcea, în sensul că cere lămurirea înţelesului şi întinderii sentinţei comerciale nr. 11 din 17 ianuarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, în sensul precizării faptului că instanţa a dispus anularea formelor de executare pentru suma de 6847,41 lei, întoarcerea executării silite pentru aceiaşi sumă şi obligarea A.V.A.S. la plata către contestatoare a sumei de 6847,41 lei.
În susţinerea cererii contestatoarea a arătat că prin dispozitivul sentinţei comerciale menţionate instanţa de judecată a dispus anularea formelor de executare până la concurenţa sumei de 326,24 lei şi întoarcerea executării până la concurenţa aceleiaşi sume.
Deşi raţionamentul utilizat de instanţă este corect, contestatoarea a solicitat a se preciza expres sumele pentru care se anulează executarea silită şi anume diferenţa dintre suma poprită şi executată de A.V.A.S. şi suma pentru care nu s-a putut face dovada achitării, respectiv 326,24 lei.
Prin întâmpinarea formulată intimata a invocat excepţia inadmisibilităţii, prescripţiei şi autorităţii de lucru judecat.
În ceea ce priveşte ultimele două excepţii, intimata a arătat că termenul de prescripţie specială prevăzut de art. 49 din OUG nr. 51/1998 este de 6 luni, iar în prezenta cauză contestatoarea a luat cunoştinţă de soluţia pronunţată de instanţă la data de 18 ianuarie 2007. Acţiunea prezentă a fost formulată în luna iulie a anului 2008, fiind depăşit termenul special de prescripţie.
S-a mai învederat că, prin contestaţie s-a solicitat şi restabilirea situaţiei anterioare executării silite generate de A.V.A.S., dar instanţa s-a pronunţat asupra acestei cereri, obligând intimata numai la restituirea sumei de 326,24 ron încasată ca urmare a executării silite.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin sentinţa nr. 2 din 20 ianuarie 2009 a respins excepţiile ridicate, a admis în parte contestaţia şi a lămurit înţelesul sentinţei nr. 11 din 17 ianuarie 2007 în sensul că au fost anulate formele de executare întocmite de A.V.A.S. pentru toate sumele care au fost încasate peste suma de 326,24 lei şi s-a dispus întoarcerea executării pentru toate sumele încasate de A.V.A.S. care au depăşit 326,24 lei.
S-a respins totodată cererea contestatoarei de a se preciza cuantumul exact a sumelor încasate de A.V.A.S.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut că cererea formulată se întemeiază pe dispoziţiile dreptului comun, respectiv art. 399 şi art. 400 C. proc. civ., iar contestaţia la titlu se poate face oricând în termenul de prescripţie a executării silite, respectiv în termen de 3 ani.
În cauză nu s-a reţinut nici excepţia autorităţii de lucru judecat întrucât cererea de precizare şi lămurire a înţelesului dispozitivului unei hotărâri nu tinde la o nouă judecată, ci doar la lămurirea conţinutului unei hotărâri astfel încât aceasta să poată fi pusă în executare.
Cu privire la fondul cauzei instanţa de apel a considerat că în adevăr dispozitivul sentinţei nr. 11 din 17 ianuarie 2007 poate da naştere unor dubii în cadrul executării silite în ceea ce priveşte suma exactă pentru care s-au anulat formele de executare întocmite de A.V.A.S. şi cu privire la care s-a dispus întoarcerea executării.
Instanţa a folosit o astfel de exprimare întrucât la dosarul cauzei deşi contestatoarea a susţinut că intimata A.V.A.S. a încasat sume mai mari decât suma de 326,24 lei, nu a făcut dovada în mod concret a sumelor efectiv încasate, dar nici intimata A.V.A.S. nu a contestat încasarea unor sume mai mari prin poprire.
Rezultă, în opinia instanţei de apel că cererea contestatoarei de a se preciza că instanţa a obligat A.V.A.S. la plata către SC P.M. SA a sumei de 6847,41 lei, excede contestaţiei privind lămurirea înţelesului şi întinderii titlului executoriu, întrucât în dispozitivul sentinţei nr. 11 din 17 ianuarie 2007 nu se face referire la vreo astfel de obligaţie.
S-a înlăturat şi cererea privind precizarea sumei pentru care s-a dispus întoarcerea executării şi pentru care au fost anulate formele de executare, întrucât la momentul pronunţării sentinţei nr. 11 din 17 ianuarie 2007 nu rezultă cu claritate această sumă, urmând ca identificarea exactă a sumelor care vor fi restituite să fie executate de către executorul judecătoresc.
La începutul dezbaterilor instanţa a respins excepţia inadmisibilităţii cererii motivând pe obiectul cererii care tinde la lămurirea înţelesului unui titlu executor.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs intimata A.V.A.S., criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine că în mod greşit s-a respins excepţia inadmisibilităţii cererii, având în vedere că prin modul de formulare a cererii aceasta reprezintă în realitate o acţiune în pretenţii, în condiţiile în care se solicită obligarea la plata sumei de 6847,41 lei, prin aceasta tinzându-se în realitate la modificarea dispozitivului.
În mod greşit s-a respins excepţia prescripţiei extinctive de 6 luni fiind încălcate dispoziţiile art. 49 din OUG nr. 51/1998.
S-a mai considerat că în mod eronat a fost respinsă excepţia autorităţii de lucru judecat în raport de solicitarea privind stabilirea situaţiei anterioare fiind încălcat şi principiul disponibilităţii.
Recursul este nefondat.
Din conţinutul cererii formulate rezultă fără putinţă de tăgadă că prin cererea formulată se solicită doar lămurirea titlului prin mijlocul procedural permis de lege respectiv contestaţia la titlu nefiind vorba de noi pretenţii, care ar excede cadrului unei contestaţii la titlu, ci de o cerere prin care se tinde la explicitarea acelei părţi din dispozitiv prin care s-a dispus repunerea în situaţia iniţială, adică restituirea unor sume de bani.
În ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune aceasta este o consecinţă a excepţiei inadmisibilităţii, cererea de lămurire a titlului executoriu fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 399 şi urm. C. proc. civ., deci pe contestaţia de drept comun, nefiind aplicabile dispoziţiile OG nr. 51/1998.
Cererea de lămurire a titlului executoriu, faţă de prima cerere prin care s-a solicitat anularea actelor de executare, au obiecte diferite şi temeiuri legale diferite nefiind întrunite dispoziţiile art. 1201 C. civ.
De reţinut că în materia contestaţiei la titlu principiul disponibilităţii se reduce la cererea de lămurire în sine.
Pe calea contestaţiei la titlu, nu se poate impune judecătorului să interpreteze într-un fel sau altul dispozitivul hotărârii pronunţate, ci doar să aducă lămuriri suplimentare în privinţa capetelor de cerere admise, aducându-se argumente în sensul dorit de partea interesată.
Raţiunea şi logica interpretării instanţei sunt în afara oricărei critici, având în vedere că nefăcându-se dovada sumelor de bani efectiv încasate de A.V.A.S. rezultă că întoarcerea executării a fost dispusă pentru orice sumă excedentă acestui plafon.
În acest context văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.V.A.S. Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 2 din 20 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 4 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 405/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 414/2010. Comercial → |
|---|
