ICCJ. Decizia nr. 50/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 50/2010
Dosar nr. 1572/1/2009
Şedinţa publică de la 13 ianuarie 2010
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 10 mai 2007 reclamantul Jura Ioan a solicitat obligarea pârâtei SC W.C.A. SRL Arad la înlocuirea părţii metalice de acces în sediul pensiunii cu un mecanism silenţios la demontarea oricărei părţi a acestui mecanism plasate pe proprietatea reclamantului şi la repunerea clădirii în situaţia anterioară, cu cheltuieli de judecată.
Judecătoria Arad - secţia civilă prin sentinţa civilă nr. 6170 din 3 septembrie 2007 a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Arad.
Soluţionând cauza pe fond prin sentinţa civilă nr. 1 din 7 ianuarie 2008, Tribunalul Arad, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantului.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei hotărâri a fost admis prin decizia civilă nr.90 din 5 mai 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială, prin care s-a desfiinţat hotărârea Tribunalului şi cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe, cu motivarea că prima instanţă nu s-a pronunţat cu privire la capetele 2 şi 3 din acţiunea reclamantului, respectiv de obligare a pârâtei SC W.C.A. SRL la demontarea părţilor din mecanismul de susţinere a părţii incorporate în clădirea reclamantului şi la repunerea clădirii în situaţia anterioară .
Rejudecând cauza Tribunalul Arad secţia comercială prin sentinţa nr. 1538 din 6 august 2008 a respins acţiunea reclamantului.
S-a reţinut în considerentele hotărârii că nu s-a făcut dovada încălcării de către pârâtă a normelor de convieţuire socială, respectiv a prevederilor art. 2 pct. 28 şi 29 din Legea nr. 61/1991 şi nici a dispoziţiilor art.588 C. civ.
Reclamantul nu a demonstrat existenţa unei fapte ilicite a pârâţilor care să-i oblige la înlocuirea părţii metalice de acces în sediul pensiunii cu un mecanism silenţios, care să atragă răspunderea civilă delictuală în condiţiile art. 998 şi 999 C. civ.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 245 din 25 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială.
împotriva acestei decizii reclamantul Jura Ioan a declarat recurs în temeiul dispoziţiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă şi a solicitat modificarea hotărârii în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
A susţinut recurenta că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală şi a confirmat sentinţa Tribunalului Arad care nu a examinat capetele 2 şi 3 din acţiune în sensul că nu rezultă că instanţa le-a respins ca inadmisibile, nefondate sau nedovedite.
S-a invocat că instanţa de apel nu a avut rol activ întrucât pentru lămurirea situaţiei de fapt se impunea efectuarea unei cercetări la faţa locului, probă pe care instanţa putea să o încuviinţeze din oficiu.
Decizia recurată nu este motivată deoarece deşi instanţa a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale sau ale abuzului de drept, nu s-a pronunţat şi asupra incidenţei în cauză a art. 588 C. civ. şi a unui caz de răspundere civilă delictuală în sensul dispoziţiilor art. 998-999 C. civ.
Recursul reclamantului nu este fondat.
Instanţa de apel a reţinut că în speţă nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de dispoziţiile art.998 şi 999 cod civil şi a confirmat sentinţa instanţei de fond prin care s-a respins primul capăt de cerere privind obligarea pârâţilor la înlocuirea porţii metalice de acces în sediul pensiunii cu un mecanism silenţios.
Reclamantul a pretins prin capetele 2 şi 3 din cererea formulată obligarea pârâţilor la demontarea oricărei părţi a acestui mecanism plasat pe proprietatea sa şi la repunerea clădirii în situaţia anterioară.
Din considerentele deciziei recurate rezultă că instanţa de apel s-a pronunţat şi asupra acestei cereri şi a apreciat că din probele de la dosar nu rezultă că poarta ar fi fost parţial încorporată în imobilul proprietatea reclamantului.
Aşa fiind critica recurentului sub acest aspect nu este întemeiată.
Susţinerea recurentului privind lipsa de rol activ a instanţei care nu a încuviinţat efectuarea unei cercetări la faţa locului este în realitate o nemulţumire a acestuia asupra modului în care instanţa a încuviinţat şi respectiv administrat probele, aspect care nu poate fi examinat de instanţa de control judiciar.
Cea de a treia critică se referă la motivarea sumară şi lipsa motivării deciziei în sensul că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra susţinerilor recurentului cu privire la incidenţa în cauză a art.588 cod civil şi a unui caz de răspundere civilă obiectivă.
Deşi nu a fost invocat temeiul juridic din dezvoltarea acestei acestui motiv de recurs poate fi încadrat în dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Instanţa de apel reţinând că nu există nici o faptă cauzatoare de prejudicii din partea pârâţilor faţă de recurent, practic s-a pronunţat implicit şi asupra dispoziţiilor art. 588 C. civ. care prevăd obligaţiile proprietarilor şi relaţiile pe care trebuie să le aibă în folosirea proprietăţii.
Pe de altă parte, instanţa de apel a reţinut că în speţă nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art.998 şi 999 C. civ. privind răspunderea civilă delictuală.
Pentru considerentele reţinute, urmează ca potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să se respingă ca nefondat recursul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul J.I. împotriva deciziei comerciale nr. 245 din 25 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 497/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 572/2010. Comercial → |
|---|
