ICCJ. Decizia nr. 404/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 404/2010
Dosar 10812/118/2007
Ședința publică de la 4 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, sub nr. 10/812/118/2007, reclamanţii SC P.S. SRL Bucureşti şi H.E.J. în contradictoriu cu pârâta SC A.T. SRL, au solicitat instanţei să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de contract de vânzare cumpărare a terenului în suprafaţă de 10.250 mp, situat în comuna Lumina, judeţul Constanţa având în vedere antecontractul de vânzare-cumpărare, încheiat de părţi la data de 9 noiembrie 2004.
În motivarea acţiunii reclamanţii arată că prin contractul de împrumut autentificat din 2004 reclamantul H.E.J. a împrumutat pârâta SC A.T. SRL cu suma de 27.785 dolari SUA, în vederea achiziţionării unui imobil în suprafaţă de 16.350 mp situat în comuna Lumina, judeţul Constanţa.
Din terenul astfel achiziţionat urma ca suprafaţa de 10.250 mp să fie înstrăinată reclamantei SC P.S. SRL, societate comercială în curs de înfiinţare.
Din suma împrumutată de 27.785 dolari SUA, pârâta urma să restituie doar suma de 8145 dolari SUA.
În opinia reclamantei contractul de împrumut reprezintă atât un contract de împrumut cât şi un antecontract de vânzare-cumpărare pentru suprafaţa de 10.250 mp.
Societatea pârâtă s-a obligat să înstrăineze suprafaţa de 10.250 mp către societatea nou înfiinţată, în termen de 5 zile de la înfiinţare. Cum pârâta nu şi-a respectat obligaţiile asumate se impune pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare.
Prin sentinţa comercială nr. 1379 din 28 mai 2008 a Tribunalului Constanţa a fost respinsă ca nefondată acţiunea formulată de reclamantii SC P.S. SRL şi H.E.J. în contradictoriu cu pârâta SC A.T. SRL.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantii SC P.S. SRL şi H.E.J.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia comercială nr. 181/Com din 3 noiembrie 2008 a respins ca nefondat apelul declarat împotriva sentinţei nr. 1379/2008 a Tribunalului Constanţa.
În motivarea deciziei instanţa a reţinut că între părţi s-a încheiat „un contract de împrumut în bani fără dobândă” în baza căruia apelantul reclamant H.E.J. cetăţean danez, a împrumutat pârâtei SC A.T. SRL suma de 27.785 dolari SUA în vederea achiziţionării unui imobil (teren) în suprafaţa de 16.250 mp situat în intravilanul com. Lumina.
În convenţia susmenţionată, s-a arătat că SC A.T. SRL urma ca după achiziţionarea terenului să înstrăineze către SC P.S. SA (după înfiinţarea acesteia) suprafaţa de 10.250 mp.
Potrivit clauzelor contractuale, convenţia părţilor are o natură juridică - mixtă - un contract de împrumut, dar şi o promisiune unilaterală de vânzare a unui bun viitor către o societate care urma să se înfiinţeze. În acest context se reţine că doar pârâta şi-a asumat obligaţia de a înstrăina o parte din terenul ce urma a fi achiziţionat, nu şi SC P.S. SRL - aceasta nefiind subiect de drept la data încheierii convenţiei de împrumut. În cauză părţile nu au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare, întrucât SC P.S. SRL nu şi-a manifestat voinţa de a cumpăra terenul, iar pe de altă parte aceasta nici nu era individualizat.
Împotriva Deciziei comerciale nr. 181 din 3 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa a declarat recurs reclamanţii SC P.S. SRL şi H.E.J. invocând ca temei de drept dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenţii au arătat că ambele instanţe au schimbat natura şi înţelesul vădit neîndoielnic al promisiunii de vânzare a terenului în cauză, deoarece prevederile din contract au natura juridică a unei clauze de vânzare a terenului în litigiu, unde a fost stipulat şi achitat preţul vânzării.
Situaţia de fapt este apreciată greşit de ambele instanţe, având în vedere că doar suma de 8.145 dolari SUA a fost acordată cu titlu de împrumut, restul sumei de 19.640 dolari SUA reprezentând preţul vânzării, pentru terenul în suprafaţă de 10.250 mp.
Antecontractului de vânzare-cumpărare, a dat naştere unei obligaţii de a face, în sensul obligării pârâtei la încheierea contractului de vânzare cumpărare.
Cum promitentul cumpărător şi-a îndeplinit obligaţia de plată a preţului vânzării iar promitentul vânzător a încălcat prevederile contractuale instanţa de judecată urma să consfinţească o situaţie de fapt în raport de dispoziţiile art. 969, 970, 972, 978, 1073 şi 1294 C. civ.
Acordul de voinţă s-a realizat, prin semnarea contractului şi achitarea sumei cu titlu de preţ astfel că ambele instanţe au nesocotit dispoziţiile art. 969-970 C. civ.
Intimata SC A.T. SRL a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită în esenţă, respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate de recurentă, Înalta Curte, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Recurenta a indicat ca temei de drept al recursului motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. dar de fapt critică stabilirea situaţiei de fapt de către instanţele de fond precum şi modul de apreciere al probelor aspecte ce nu pot fi analizate în această fază procesuală. Ca urmare vor fi analizate global aspectele privind interpretarea greşită a contractului încheiat de părţile litigante şi modul de aplicare a dispoziţiilor legale incidente în cauză.
Este de necontestat, având în vedere clauzele contractuale inserate în contractul de împrumut în bani fără dobândă că acest act juridic are natură juridică mixtă, respectiv un contract de împrumut dar şi o promisiune unilaterală de vânzare a unui bun viitor către o societate care urma să se înfiinţeze.
Promisiunea unilaterală de vânzare dă naştere unei obligaţii cu caracter personal şi nu poate fi confundată cu un contract deoarece lipseşte acordul de voinţă al ambelor părţi asupra obiectului şi preţului iar instanţa de judecată nu poate suplini acest acord. Promisiunea de vânzare este o obligaţie de a face, iar în cazul nerespectării ei de către o parte, cealaltă parte poate cere despăgubiri. Ca urmare instanţele de fond au făcut o calificare corectă a actului dedus judecăţii, fiind în prezenţa unei promisiuni unilaterale de vânzare, întrucât doar pârâta intimată şi-a asumat valabil obligaţia de a înstrăina către SC P.S. SRL (societate ce urma a fi înfiinţată un bun viitor).
Această reţinere este corectă şi prin prisma faptului că SC P.S. SRL nefiind înfiinţată la data actului de împrumut nu putea fi titulară de drepturi şi obligaţii, neavând capacitate civilă.
Este adevărat că potrivit art. 969 C. civ., „convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante” dar promisiunea de vânzare (calificată astfel în raport de dispoziţiile art. 972, 978 C. civ.) nu constituie o vânzare dar dă naştere la un drept de creanţă, creditorul obligaţiei putând solicita aplicarea dispoziţiilor art. 1075 C. civ. şi nu pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act de vânzare cumpărare întrucât lipseşte acordul de voinţă al părţilor.
În condiţiile în care la data încheierii „contractului de împrumut” recurenta-reclamantă SC P.S. SRL nu avea capacitate civilă iar bunul ce urma a fi cumpărat nu era individualizat, instanţele de fond au făcut o interpretare corectă a dispoziţiilor art. 969-970 C. civ. aplicând dispoziţiile legale incidente în cauză iar invocarea dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. nu-şi găseşte aplicabilitatea în cauza de faţă.
Faţă de considerentele expuse Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanţii SC P.S. SRL Bucureşti şi H.E.J. împotriva Deciziei nr. 181/Com din 3 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 4 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 401/2010. Comercial. Obligatia de a face.... | ICCJ. Decizia nr. 407/2010. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
