ICCJ. Decizia nr. 411/2010. Comercial. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 411/2010
Dosar nr. 2114/30/2008
Şedinţa publică de la 4 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 233/PI din 18 aprilie 2008 a admis cererea reclamantei SN T.F.M. C.F.R.M. SA prin Sucursala Timişoara în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Judeţean Timiş, în sensul că a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 241.200,87 lei reprezentând taxe de transport şi accesorii.
De asemenea a mai fost obligat pârâtul şi la plata sumei de 5.063,53 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 40 alin. (1) din O.G. nr. 7/2005, tarifele de transport, tarifele accesorii, tarifele vamale, tarifele suplimentare şi alte tarife survenite din momentul încheierii contractului de transport pentru prestaţia de transport sunt plătite de către expeditor, dacă nu există o convenţie contrară între expeditor şi operatorul de transport feroviar.
Expeditorul transporturilor însoţite de scrisorile de trăsură, este pârâtul Consiliul Judeţean Timiş. Prin urmare, pârâtul datorează taxele de transport şi tarifele accesorii acestor transporturi.
Conform art. 7 şi 2 lit. b) din Regulile Uniforme privind C.I.M. - Apendice B la C.O.T.I.F. din 9 mai 1980, scrisoarea de trăsură trebuie să conţină tarifele pe care expeditorul le ia în sarcina sa. Cum scrisorile internaţionale de trăsură, nu conţin menţiuni referitoare la taxele pe care expeditorul le-a luat asupra sa, rezultă că pârâtul destinatar este cel obligat la plata acestora.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, prin Decizia civilă nr. 228 din 13 noiembrie 2008 a respins ca nefondat apelul pârâtului Consiliul Judeţean Timiş împotriva sentinţei civile nr. 233/PI din 18 aprilie 2008 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ, fiind preluate în esenţă argumentele expuse anterior de instanţa de fond.
Împotriva Deciziei civile nr. 228 din 13 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, a promovat recurs pârâtul Consiliul Judeţean Timiş care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate, solicitând în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. admiterea recursului şi modificarea în tot a deciziei atacate, cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a precizat că pentru categoria de transporturi efectuate pe ruta Ungheni - Timişoara Sud având ca expeditor D.S.S. din M.A.I. a Republicii Moldova, obligaţia plăţii tarifelor de transport şi a accesoriilor aferente revenea expeditorului şi nu Consiliului Judeţean Timiş, care este doar destinatarul acestor transporturi.
Intimata reclamantă a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul pârâtului, pentru următoarele considerente.
Conform cererii de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea Consiliului Judeţean Timiş la plata sumei de 241.200,87 lei reprezentând taxe de transport şi accesorii aferente cheltuielilor legate de încărcarea - descărcarea şi transportul cimentului şi a ajutoarelor umanitare acordate populaţiei sinistrate în urma inundaţiilor din anul 2005.
Din conţinutul întâmpinării pârâtului, depusă în faza procesuală a fondului, s-a menţionat că poate interveni obligarea Consiliului Judeţean Timiş cel mult pentru plata taxelor de transport în cuantum de 16.916,90 lei iar pentru categoria de transporturi efectuate pe ruta Ungheni - Timişoara Sud având ca expeditor D.S.S. din M.A.I. a Republicii Moldova, obligarea revine acestui expeditor.
Nu poate fi primită teza acreditată de recurentă potrivit căreia obligaţia de plată a taxelor aferente transporturilor însoţite de scrisorile de trăsură, ar cădea în sarcina D.S.S. ale M.A.I. a Republicii Moldova, deoarece regimul juridic al transporturilor feroviare cuprinde reglementări riguroase în materie.
Astfel, transporturile menţionate sunt supuse C.O.T.I.F (publicată în Buletinul Of. nr. 23 din 1 aprilie 1983 şi modificată prin Protocolul din data de 3 iunie 1999), Apendicelui B care vizează „Reguli uniforme privind C.I.M. precum şi P.I.M.
Fără putere de tăgadă, în art. 28 P.I.M. este stipulat că întotdeauna calea ferată de destinaţie este obligată să încaseze creanţele care rezultă din contractul de transport, în special tarifele de transport, tarifele accesorii, taxele vamale, rambursele şi alte sume puse în seama destinatarului. Mai mult, primirea scrisorii de trăsură obligă pe destinatar să plătească căii ferate suma creanţelor puse în sarcina sa.
Pentru aceste raţiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul pârâtului Consiliul Judeţean Timiş împotriva Deciziei nr. 228 din 13 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, nefiind îndeplinită nici o cerinţă din cele prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Judeţean Timiş, Timişoara împotriva Deciziei nr. 228 din 13 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 4 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 410/2010. Comercial. Acţiune în constatare.... | ICCJ. Decizia nr. 412/2010. Comercial. Nulitate act juridic.... → |
|---|
