ICCJ. Decizia nr. 4115/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4115/2010
Dosar nr. 23621/3/2007
Şedinţa publică de la 25 noiembrie 2010
Asupra perimării recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
A.V.A.S. Bucureşti a chemat în judecată pe pârâtele SC B.H.I. SRL Zalău şi AC P.A.S. Târgu Mureş pentru ca prin hotărârea pe care urma să o pronunţe instanţa, să constate nulitatea absolută a contractului de cesiune încheiat între AC P.A.S. Târgu Mureş şi SC B.H.I. SRL Zalău, să dispună în contradictoriu cu AC P.A.S. Târgu Mureş rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare de acţiunii din 30 iunie 1999 şi să o oblige pe această pârâtă la plata de daune interese, reprezentând valoarea investiţiilor nerealizare în sumă de 15.918,5 dolari SUA plătibili în lei la cursul de la data efectuării plăţii, precum şi plata contravalorii celor 59.808 acţiuni, respectiv suma de 149.520 lei şi contravaloarea dividendelor încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului de vânzare-cumpărare acţiuni.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins acţiunea ca neîntemeiată, aşa cum rezultă din sentinţa comercială nr. 9036 din 11 septembrie 2008.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia 141 din 16 martie 2009.
Împotriva acestei din urmă hotărâri reclamanta a declarat recurs pe care l-a întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin încheierea de la data de 3 decembrie 2009 instanţa de recurs a dispus citarea reclamantei cu menţiunea de a depune la dosarul cauzei certificatul emis de Judecătoria Tg.Mureş privind existenţa sau inexistenţa AC P.A.S. Târgu Mureş.
La data de 11 martie 2010, Curtea a invocat incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 1551 C. proc. civ. faţă de împrejurarea că recurenta reclamantă nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei reţinute prin încheierea de şedinţă din 3 decembrie 2009, împiedicând astfel desfăşurarea normală a procesului, motiv pentru care a suspendat judecata recursului.
Prin referatul aflat la fila 33 din dosar, grefa instanţei a învederat că au trecut mai mult de şase luni de la data suspendării judecării cauzei.
Conform art. 248 (1) C. proc. civ. „orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Partea nu se socoteşte în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu”.
Alin. (3) al acestui articol prevede că în materie comercială termenul de perimare este de şase luni.
În aceste împrejurări, Curtea constată că de la data suspendării judecării recursului au trecut mai mult de şase luni, că actele de procedură nu urmau să fie îndeplinite din oficiu şi că nu sunt îndeplinite dispoziţiile alin. (2) ale art. 248 privind exonerarea de răspundere a părţii pentru suspendarea judecării cauzei.
Ca urmare, fiind îndeplinite dispoziţiile art. 248 ali. (1) teza I recursul se va constata perimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva Deciziei comerciale nr. 141 din 16 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4120/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4116/2010. Comercial → |
|---|
