ICCJ. Decizia nr. 4117/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4117/2010
Dosar nr. 3519/107/2007
Şedinţa publică de la 25 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamantul L.P.G. a chemat în judecată pe pârâta SC A. SA Alba Iulia şi a solicitat retragerea sa din societate şi obligarea pârâtei să-i plătească contravaloarea a 3.164 acţiuni, reprezentând 5,45% din capitalul social al SC U. SA, societate absorbită prin fuziune de către pârâtă.
Tribunalul Alba, prin sentinţa comercială nr. 379/Com din 23 iunie 2009, a admis acţiunea, a luat act de retragerea reclamantului din societatea comercială, a obligat pe pârâtă la 95.000 lei contravaloarea acţiunilor şi la 6.272 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa de fond a reţinut în esenţă că reclamantul era acţionar la SC U. SA, iar această societate a hotărât în A.G.E.A. din 7 octombrie 2004 fuziunea prin absorbţie cu pârâta, în adunarea generală reclamantul votând împotriva fuziunii şi solicitând retragerea din societate şi răscumpărarea celor 3.164 acţiuni în condiţiile art. 133 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia comercială nr. 14/A din 10 februarie 2010 a respins ca nefondat recursul pârâtei, considerând că deschiderea procedurii insolvenţei pârâtei, după amânarea pronunţării sentinţei, fără ca această situaţie să fie adusă la cunoştinţa instanţei este o culpă a apelantei pârâte, dispoziţiile art. 43 din Legea nr. 85/2006 nu sunt incidente întrucât nu a operat o tranzacţionare a acţiunilor, iar prevederile art. 133 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 reglementează dreptul acţionarului de a se retrage din societate şi de a obţine contravaloarea acţiunilor.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, pârâta a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta susţine că instanţele au pronunţat hotărâri nelegale, ignorând starea de insolvenţă şi consecinţele acesteia care se răsfrâng asupra imposibilităţii de a dispune cu privire la tranzacţionarea acţiunilor. Interpretând greşit actul dedus judecăţii, instanţa de apel a considerat că operaţiunea dispusă nu reprezintă o tranzacţie a acţiunilor societăţii.
Mai susţine recurenta că instanţa de apel a interpretat greşit prevederile art. 133 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 întrucât societatea comercială absorbită nu avea activitate, iar valoarea acţiunilor a fost greşit determinată.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor expune.
Prevederile art. 133 din Legea nr. 31/1990 (în reglementarea ulterioară Legii nr. 441/2006 devenit art. 134) stipulează dreptul acţionarilor, care nu au votat în favoarea unei hotărâri a acţiunii generale, de a se retrage din societate şi de a solicita cumpărarea acţiunilor lor de către societate, dacă prin hotărâre s-a stabilit fuziunea societăţii. Alin. (4) al textului de lege citat stabileşte că preţul plătit de societate pentru acţiunile celui ce exercită dreptul de retragere este determinat de un expert.
Pe de altă parte prevederile art. 43 din Legea nr. 85/2006 stabilesc suspendarea de la tranzacţionare a acţiunilor societăţilor emitente, în sensul Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital, începând cu data primirii comunicării de către C.N.V.M., până la data confirmării planului de reorganizare.
Sistemul de tranzacţionare prevăzut de art. 2 din Legea nr. 297/2004, la care dispoziţiile art. 43 din Legea nr. 85/2006 face referire, cuprinde cumpărarea şi vânzarea de instrumente financiare astfel cum sunt determinate în pct. 11 al textului evocat, pe pieţele de instrumente financiare.
De acea instanţa de apel, judicios a considerat că dispoziţia legală invocată privind suspendarea tranzacţiilor nu e aplicabilă iar obligarea societăţii la plata contravalorii acţiunilor evaluate prin expertiză nu echivalează cu încălcarea interdicţiei de tranzacţionare.
În acest raport deschiderea procedurii generale de insolvenţă nu are semnificaţia cerută de prevederile Legii nr. 297/2004 privind tranzacţionarea instrumentelor financiare.
Recurenta în mod greşit critică decizia atacată în raport cu obiectul de activitate al societăţii absorbite, dreptul acţionarului de a se retrage prevăzut de textul art. 133 alin. (1) (actual art. 134) din Legea nr. 31/1990 vizând şi situaţia fuziunii societăţii.
În privinţa stabilirii valorii acţiunilor, aceasta reprezintă un elemente de fapt ce excede criticii de nelegalitate stabilită de art. 304 C. proc. civ.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva Deciziei comerciale nr. 14/A din 10 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta SC A. SA Alba Iulia prin administrator judiciar SC E.I. SPRL Hunedoara împotriva Deciziei comerciale nr. 14/A din 10 februarie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4121/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4119/2010. Comercial → |
|---|
