ICCJ. Decizia nr. 4051/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4051/2010
Dosar nr. 3442/103/2008
Şedinţa publică de la 23 noiembrie 2010
Deliberând asupra recursurilor comerciale de faţă, reţine următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 571/ COM din 12 mai 2009, pronunţată în Dosarul nr. 3442/103/2008, judecătorul fondului din cadrul Tribunalului Neamţ, secţia comercială şi contencios administrativ, a respins cererea de suspendare a judecării cauzei, formulată de pârâtul F.C.; a respins, totodată, ca neîntemeiate acţiunea formulată de reclamanta SC G.F. SRL Roman şi cererea de intervenţie formulată de intervenienta Agenţia Domeniilor Statului în contradictoriu cu pârâţii B.V., G.M., Ş.P., S.V., A.I., U.I., Ş.L., F.G., C.C., S.I., C.F., M.V., R.C., R.I., C.G., C.C. şi F.C.
În considerentele sentinţei, judecătorul fondului a reţinut că reclamanta a solicitat, prin cererea astfel cum a fost precizată, obligarea pârâţilor, în solidar, la efectuarea lucrărilor pentru punerea de îndată în funcţiune a prizei de apă, a conductei de aducţiune subterană din beton şi a tuturor construcţiilor hidrotehnice care alimentează cu apă ferma piscicolă Dulceşti, sub sancţiunea daunelor cominatorii de 100 lei pe zi de întârziere şi interzicerea păşunatului animalelor pe terenurile înscrise în Cartea funciară a comunei Dulceşti sub nr. 300 N, 301 N şi 302 N. Reclamanta şi-a motivat acţiunea pe faptul concesionării fermei piscicole situate în extravilanul comunei Dulceşti, pârâţii săvârşind o serie de acţiuni (păşunatul animalelor pe diguri din 2005 şi până în prezent, aruncarea sistematică a deşeurilor pe diguri şi baraje, sustragerea vanelor care deviază apa către ferma piscicolă, sustragerea unui segment al conductei de aducţiune) care au provocat pagube importante societăţii. A precizat, de asemenea, că pentru pagubele produse de pârâţi a formulat o acţiune în pretenţii separată.
Ulterior la dosar a fost depusă de către Agenţia Domeniilor Statului o cerere de intervenţie în interesul reclamantei, justificând interesul prin faptul că este concedenta fermei piscicole, conform contractului încheiat cu reclamanta şi solicitând admiterea acţiunii reclamantei, apreciind ca fiind dovedite susţinerile reclamantei referitoare la distrugerile provocate de pârâţi.
Pârâtul F.C. a solicitat suspendarea acţiunii, în temeiul art. 244 C. proc. civ., motivat de faptul că pretenţiile reclamantei mai fac obiectul unui alt Dosar nr. 2662/291/2009, aflat pe rolul Tribunalului Neamţ.
Judecătorul fondului a apreciat ca netemeinică cererea de suspendare a judecării cauzei, formulată de pârât, reţinând că nu sunt incidente prevederile art. 244 C. proc. civ., invocate de acesta, existenţa sau inexistenţa dreptului ce face obiectul Dosarului nr. 266/291/2009 neavând caracter determinant în soluţionarea acţiunii cu care a fost investit.
Pe fondul cauzei, judecătorul a reţinut că prin contractul de concesiune părţile au prevăzut şi ipoteza ca suprafaţa de teren concesionată, de 91,58 ha, să fie diminuată, în urma reconstituirii dreptului de proprietate prin cate normative sau hotărâri judecătoreşti.
Judecătorul a mai reţinut că suprafeţele de teren intabulate în favoarea statului român, prin C.N.F.P. Bucureşti sunt evidenţiate în Cartea funciară sub numerele topografice 92/699, 92/700, 92/701, 92/702 şi 92/703. La data de 19 mai 2008 Prefectul judeţului Neamţ a emis ordinul nr. 126 prin care s-a dispus modificarea suprafeţei islazului aparţinând comunei Dulceşti, în sensul majorării acestuia cu suprafaţa de 54,29 ha teren păşune, majorarea fiind făcută din parcelele cadastrale 92/699, 92/700 şi 92/703. S-a apreciat în consecinţă că prin catul administrativ s-a dispus cu privire la terenurile pentru care s-a intabulat dreptul de proprietate în favoarea C.N.F.P., terenuri concesionate reclamantei.
Raportat la prevederile contractului de concesiune, precum şi la actul administrativ, judecătorul a constatat că exercitarea activităţii de păşunat cu animalele de către pârâţi pe parcelele înscrise sub nr. 92/699, 92/700 şi 92/703 nu se face în mod abuziv, aşa cum a invocat reclamanta. S-a mai apreciat că, în condiţiile în care concedenta şi concesionara nu au solicitat delimitarea suprafeţei rămase (de 11,89 ha) asupra căreia îşi pot exercita dreptul de posesie, solicitarea reclamantei de interzicere a păşunatului nu este întemeiată.
A fost apreciat ca neîntemeiat şi capătul de cerere privind obligarea pârâţilor la efectuarea lucrărilor pentru punerea în funcţiune a pânzei de apă, a conductei de aducţiune subterană din beton şi tuturor construcţiilor hidrotehnice care alimentează ferma piscicolă, judecătorul reţinând că nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, reclamanta nedovedind că respectivele construcţii hidrotehnice, conducte şi pânza de apă erau funcţionale la data la care au fost scoase unele fragmente de conducte, nedovedind, deci, un prejudiciu. Totodată, s-a reţinut că pârâţii nu au acţionat cu vinovăţie, probele relevând că pârâţii au acţionat cu reprezentarea că terenul pe care se aflau construcţiile hidrotehnice era proprietatea autorităţii locale, că puteau folosi terenul ca izlaz comunal, fapt confirmat şi prin ordinul prefectului.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanta SC G.F. SRL Roman şi intervenienta Agenţia Domeniilor Statului, criticile lor vizând greşita apreciere a probatoriului, din perspectiva contestării în justiţie a ordinului prefectului, precum şi din perspectiva neobservării dreptului lor de proprietate, respectiv de folosinţă asupra digurilor şi barajelor de pământ.
Prin decizia nr. 12 din 4 februarie 2010, completul de judecată din cadrul Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamantă şi intervenienta, cu următoarele considerente: a reţinut că probatoriul administrat nu demonstrează îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale, iar în valorificarea principiului in dubio pro reo, nu s-a putut aprecia comiterea faptei ilicite de către toţi pârâţii; s-a mai reţinut că pentru repararea prejudiciului cauzat, reclamanta nu a individualizat în concret elementele specifice fiecărei lucrări în parte, respectiv construcţiile hidrotehnice vizate.
Cu privire la capătul de cerere vizând interzicerea păşunatului, s-a reţinut, de asemenea că nu sunt dovedite elementele răspunderii civile delictuale, doar unii pârâţi recunoscând că deţin animale, iar alţii precizând că animalele doar traversau digurile respective mergând spre islazul comunal, tară a se putea demonstra care sunt persoanele vinovate pentru activitatea solicitată de reclamantă a fi interzisă.
Decizia de apel a fost recurată de reclamanta SC G.F. SRL Roman, solicitând admiterea recursului şi modificarea hotărârilor pronunţate în cauză în sensul admiterii acţiunii precizate.
Reclamanta a invocat prevederea art. 304 pct. 7 C. proc. civ., apreciind că hotărârea instanţei de apel nu cuprinde o motivare corespunzătoare, motivele fiind contradictorii şi străine de natura cauzei, completul de judecată analizând probatoriul administrat doar din perspectiva lipsei oricărei responsabilităţi a pârâţilor pentru distrugerea unor bunuri de o valoare considerabilă: sub acest aspect, reclamanta face referiri la contractul de concesiune, la activităţile pârâţilor de întrerupere a alimentării cu apă, prin sustragerea vanelor şi extragerea unui segment din conducta de aducţiune, la raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în dosarul de pretenţii, aflat pe rolul Judecătoriei Roman. Cu toate că a fost administrat acest probatoriu, completul de judecată în apel a concluzionat că nu sunt dovedite elementele răspunderii civile delictuale.
Hotărârea de apel este contradictorie prin aceea că se reţine că primarul comunei Dulceşti a avut iniţiativa intervenţiei la unele din construcţiile hidrotehnice, pentru ca ulterior să se constate că nu se poate aprecia în ansamblu comiterea faptei ilicite de către toţi paraţii.
S-a apreciat eronat că nu ar fi fost individualizat obiectul cererii de chemare în judecată, fiind precizat în mod expres ce anume se solicită, respectiv punerea de îndată în funcţiune a sistemului de alimentare cu apă a exploatării piscicole.
Reclamanta a mai susţinut că hotărârea de apel este şi nemotivată, judecătorii nearătând care sunt considerentele pentru care au apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale.
În cauză a formulat recurs şi A.N.P.A., ce s-a subrogat Agenţiei Domeniilor Statului, conform art. II din Legea nr. 317/2009; aceasta a criticat decizia de apel din perspectiva înlăturării concluziilor notei întocmite de Corpul de control.
Nu au fost administrate probe noi în această fază procesuală.
La termenul din data de 23 noiembrie 2010 a fost invocată din oficiu excepţia tardivităţii recursului declarat de recurenta intervenientă A.N.P.A.
Analizându-se cu prioritate excepţia invocată, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ., se reţine că decizia pronunţată de completul de apel a fost comunicată intervenientei, care exercitase calea de atac a apelului, la data de 19 februarie 2010, iar potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de declarare a recursului este de 15 zile de la data comunicării hotărârii. In speţă, intervenientă a declarat recurs împotriva deciziei de apel la data de 6 octombrie 2010, cu mult peste termenul reglementat în art. 301 alin. (1) C. proc. civ. Având în vedere cele reţinute, excepţia de tardivitate invocată din oficiu urmează a fi admisă, cu consecinţa respingerii recursului declarat de intervenientă A.N.P.A. ca tardiv.
Analizându-se actele şi lucrările dosarului în raport de criticile formulate, se apreciază caracterul nefondat al recursului declarat de reclamanta SC G.F. SRL Roman, pentru următoarele considerente:
Nu se poate reţine critica reclamantei, întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., vizând caracterul contradictoriu al considerentelor deciziei de apel: simpla inserare în cadrul considerentelor a declaraţiilor unora dintre pârâţi în sensul că primarul localităţii ar fi avut iniţiativa intervenţiei la unele dintre construcţiile hidrotehnice nu intră în contradicţie cu celelalte considerente ce consacră nedovedirea elementelor răspunderii civile delictuale, în condiţiile în care judecătorii apelului au ajuns la această concluzie în urma analizării întregului material probator. De asemenea, aspectul relevat de aceste declaraţii, în sensul că primarul - unul din pârâţi ar fi avut acea iniţiativă nu are valoarea unei intervenţii efective în sensul distrugerii acelor instalaţii, astfel încât să fi existat o contradicţie vădită în considerente, aşa cum invocă reclamanta.
Nu poate fi reţinută nici critica reclamantei vizând nemotivarea considerentelor prin care s-a reţinut neîndeplinirea elementelor răspunderii civile delictuale. Din analiza deciziei de apel rezultă că judecătorii apelului au motivat considerentul vizând neîndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale, nemotivarea hotărârii, ca o critică de nelegalitate în recurs, având în vedere lipsa oricăror considerente care să contureze soluţia pronunţată.
Se reţine că celelalte critici ale reclamantei, subsumate prevederilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nu reprezintă motive de nelegalitate ale deciziei de apel, ci motive de netemeinicie, reclamanta fiind nemulţumită de modul în care a fost analizat probatoriului de către completul de apel. Or, în faţa instanţei de recurs, potrivit art. 304 C. proc. civ., se pot invoca şi pot fi analizate doar aspecte privind legalitatea deciziei recurate, iar nu cele privind temeinicia acelei decizii. In consecinţă, criticile reclamantei referitoare la modul de analizare a probatoriului de către judecătorii apelului nu pot fi valorificate în calea de atac a recursului.
Pentru considerentele reţinute şi constatându-se legalitatea deciziei de apel, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul declarat în cauză de reclamanta SC G.F. SRL Roman va fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., vor fi obligate recurentele - reclamanta şi intervenienta - la plata cheltuielilor de judecată efectuate şi dovedite de intimatul F.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia tardivităţii recursului intervenientei A.N.P.A.
Respinge ca tardiv declarat recursul declarat de intervenienta împotriva deciziei nr. 12 din 4 februarie 2010 a Curţii de Apel Bacău.
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta - reclamantă SC G.F. SRL Roman împotriva deciziei nr. 12 din 4 februarie 2010 a Curţii de Apel Bacău.
Obligă ambele recurente să plătească intimatului F.C., suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 23 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3984/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4151/2010. Comercial → |
|---|
